Fiind constienta de faptul ca fiinta umana este reprezentata de corp - partea fizica, materiala; ratiune - procesul gandirii, modul de interactionare cu ansamblul ideilor si suflet - locasul sentimentelor, nu pot urma o singura cale spre desavarsire, asupra careia sa-mi focalizez intreaga energie. Imi doresc totul, apoi inca ceva. Cenzurarea dorintelor nu aduce decat nefericire. Deci calea mea trebuie sa fie cea mai larga posibila. Ea trebuie sa imbine cerintele tuturor componentelor (trup, minte, spirit): sanatate, forta, cunoastere aprofundata, corectitudine morala, vointa, iubire, respect, apartenenta, bunatate.
Ca sa putem obtine ceva trebuie mai intai sa oferim. Nu poti cere, nu le poti impune celorlalti vointa ta individuala. Nu poti actiona in mod egoist. Pentru mine are valoare doar ceea ce mi se ofera voluntar, ca urmare a respectului sau a iubirii.
Calea pe care simt ca trebuie sa o urmez o reprezint prin asceza catre perfectiune. Aceasta, la randul ei, este reprezentata prin Stapanul Divin. Ca sa indraznesc sa tind spre perfectiune trebuie sa ajung intr-o stare de armonie cu tot ceea ce ma inconjoara, dar in primul rand am nevoie de echilibru interior.
Aspiratiile mele sunt in continua schimbare. Imi descopar limitele si incerc sa le depasesc. Dar cum le pot depasi fara sa afectez libertatea celorlalti? Cum pot ajunge toate sufletele inlantuite armonios in miscare continua fara ca nici unul sa nu-si piarda individualitatea, dar nici sa nu se impuna asupra celorlalte? E un mister ce merita sa fie dezlegat.
Ca sa atingi perfectiunea nu e suficient sa crezi in existenta ei. Ea trebuie sa existe intr-adevar. Poate ratiunii ii poti autoimpune sa creada ca totul e perfect, dar sufletul nu accepta minciuna. Astfel se poate distruge echilibrul pe care incercam cu atat de multa greutate sa-l atingem si sa-l mentinem.
Nu imi doresc sa ma impun ca lider spiritual pentru ca echilibrul spre care tind este dinamic. Nu imi ingadui sa ma plafonez si sa elimin dorinta de a ma perfectiona. Asa ca nu vreau sa creez iluzia ca mi-as dedica viata scopului de a fi stalp de rezistenta in credinta celor care au nevoie de ghid. Nu e nevoie de o entitate individuala care sa le impuna celorlalte entitati calea catre Stapanul Divin. Fiecare trebuie sa-si urmeze calea sa interioara, sa-si dedice suficient timp cunoasterii, sa observe schimbarile si sa actioneze conform lor. Evitarea plafonarii e principala problema care trebuie solutionata inainte de a accede la perfectiune. Am incredere ca ceea ce simt se afla in inimile tuturor. Depinde de fiecare dintre voi sa constientizati adevarul.
Cred ca e nevoie sa ne surprindem mereu pe noi insine. Trebuie sa progresam in mod miraculos, sa avem revelatia ca nu ne mai recunoastem in actiune, gand si simtire pentru ca vom fi reusit sa eliminam partile negative si vom fi scos la iveala ceea ce e mai bun din noi. Avem nevoie sa trecem peste conditionarea, limita impusa ca o stare utopica nu poate fi reala. Trebuie sa invingem senzatia de visare si sa acceptam ca asa este ordinea fireasca a lucrurilor: fara ura, dispret, violenta s.a.m.d. Nu trebuie ca acestea sa se manifeste printre noi ca sa apreciem starea de echilibru pozitiv. E suficienta amintirea lor si durerea provocata de amintire, de gandul ca am fost odata barbari, egoisti, nemilosi.
Armonia o putem dobandi prin intelegere, toleranta, adica prin acceptarea lucrurilor asa cum sunt. Iar dintr-o astfel de acceptare, bunatatea vine de la sine. Daca nu simti energii negative din partea altora nu poti, la randul tau sa eliberezi energii negative impotriva lor. In schimb, violenta, frica s.a. nu pot avea o contributie creativa. Doar lanseasa reactii distructive in lant, creand cercuri vicioase.
Si abia atunci cand ajungi sa vibrezi in armonia trup-ratiune-suflet poti spune cu adevarat ca ai atins perfectiunea. Si nu doar tu, ca entitate individuala. Doar atunci cand suma armoniilor se armonizeaza intr-una singura, acea clipa reprezinta perfectiunea. Asa ca trebuie sa ne straduim sa fim mai uni pentru a induce tuturor dorinta de a accede la perfectiune.
Nu sunt in cautarea identitatii mele spirituale. Am gasit o cale spre Stapanul divin si imi doresc sa o impartasesc tuturor. O
perioada de timp am crezut ca am nevoie de ghidare, insa Stapanul Divin e singurul care imi poate inlatura nesiguranta pasilor spre El.
Nu va cer sa renuntati la propriile credinte, ci sa va deschideti mintea si sufletul si sa acceptati totul asa cum e. Nu lasati
singuratatea sa va distruga armonia. Incercati sa va impletiti caile proprii pentru a atinge echilibrul universal. Fiti liberi sa
emiteti idei si sa le impartasiti celorlalti, ca intr-o sedinta de brainstorming. Fiecare nu poate accede singur la elevare. Are
nevoie de ceilalti sa-i indrume si, la randul sau, sa fie indrumat. Suma constiintelor individuale armonizate e mai puternica decat o constiinta colectiva comuna.
Mesajul meu e simplu si se adreseaza sufletelor tuturor celor care isi doresc o viata mai buna. Daca simtiti intr-adevar ca perfectiunea nu e ceva superior si intangibil aveti sansa sa o atingeti. Iar astfel omenirea se poate salva de la pericolul stagnarii si, eventual, al autodistrugerii.
Va indemn la evolutie din toate perspectivele: materiala, rationala si spirituala. Sa alegem din viata tot ceea ce e mai bun
in actiunile noastre. Sa nu dam nici o sansa elementelor negative sa se manifeste. Sa dovedim ca suntem puternici si demni de
atentia Stapanului Divin. Cred ca El s-ar bucura sa tindem spre o stare de echilibru apropiata de perfectiunea sa, poate chiar
identica. Trebuie sa-l purtam in suflet ca parte indisolubila a noastra, nu sa il glorificam ca entitate separata. Actionand cu
iubire fata de noi si de toti ceilalti ne aratam iubirea fata de El.
Avem viata, deci fiecare suntem o parte a Stapanului Divin, iar la randul Sau, El este o parte importanta din noi. Insa Stapanul
Divin nu reprezinta doar viata. Sfera sa si cea a omenirii se intersecteaza, dar nu se identifica decat la capatul drumului,
cand atingem perfectiunea. Stapanul Divin este Cel care ne determina sa fim mai buni in viata materiala, este in sufletul
nostru si exista permanent, dincolo de moarte.
Calatoria noastra spre cunoasterea Stapanului Divin trebuie sa inceapa din adancul sufletului nostru. Trebuie sa-l vedem acolo si
sa-l recunoastem. Sa-i acceptam existenta. Doar asa putem tinde spre echilibru, eliminand toate prejudecatile, toate limitarile
care stau impotriva dezvoltarii noastre materiale, rationale si spirituale. Trebuie sa stingem toate conflictele si sa progresam
cu pacea in suflet. Nu e nevoie de ambitie, invidie sau dorinta de glorie. Ne trebuie doar tendinta spre perfectiune ca urmare a
armoniei generale. Avem nevoie sa urcam spre perfectiune din instinct, in mod natural, fara constrangeri din partea noastra sau
a altora. Daca putem intr-adevar sa facem asta, atunci mantuirea va veni inevitabil prin intermediul partii din noi reprezintate de
Stapanul Divin.
Mi-am publicat credinta in speranta ca nu sunt singura care a ajuns la aceasta concluzie.
N-as vrea sa-mi fie rastalmacite cuvintele, sa li se schimbe contextul, sa-mi fie denaturate ideile. Ii rog pe cei care sunt
animati doar de superficialitate sa incerce sa-si descopere si restul fiintei ca sa poata intelege ceea ce am spus. Iar daca nu
pot, sa-si continue drumul spre fericire in felul lor propriu. Ma astept doar sa mi se raspunda la toleranta in acelasi fel. Ar fi
primul pas spre intelegere reciproca.
Va doresc tuturor sa atingeti echilibrul trup-ratiune-suflet in armonie totala perfecta.
