Anca/Maria a scris:Lumina ochilor nostri ne tradeaza cu inocenta, dragoste si suferinta... e aceeasi care ne lumineaza chipurile obosite de cautare si dorinta...
Suntem fiii acelor trairi intense, launtrice, de care ne e intotdeauna teama. Ne e teama de nesansa, ne e teama de necunoscut, ne e teama de noi insine...
Nu ne cunoastem indeajuns trairile si pornirile, si mergem mereu in umbra trecutului chiar daca nu ne place. Lacrimile care ni se scurg pe obrajii fierbinti topesc intr-o clipa dorinta ascunsa ca ne vom mai intoarce candva la momentul de inceput al existentei noastre...
Traim prin necunoscut, prin carari de stele si vise, dar ne dam seama mult prea tarziu de ce am pierdut...
...vom putea regasi momentul? ...vom putea retrai clipa? sigur e foarte greu...
Am gasit aceste ganduri scrise de o doamna pe un anumit site... si am ajuns la concluzia ca unii din noi nu iubim, nu traim, din cauza fricii de esec, din cauza unor amintiri dureroase...
As vrea cateva sfaturi... cum credeti ca putem trece peste acest hop?
multe intrebari vom pune , putine raspunsuri vom afla....multe lucruri vom dori putine ne vor fi de folos....persoanele sensibile au trairi intense...si pozitive si negative....dar stim concret un lucru....ne nastem...traim ...si murim....iar tot ce ramane sunt trairile pe care le-am experimentat....daca gandim in modul in care trezim sentimente de neliniste ....oricum nu vom putea schimba ceva...atunci de ce sa nu traim cu emotii care ne vor face sa zambim....caci trairile noastre pornesc din gandul nostru..si acest lucru este cert
Ytsi Bitsi a scris:Din pacate ma regasesc in ele
Nu stiu din ce motiv ma tem, dar ma tem! Odata nu am facut'o si m'am ars. Pur si simplu nu mai pot avea incredere. Lumea e mult prea rea! Nu imi merita increderea.
teama este ceva ireal creat de noi...este atat de intensa uneori,din faptul ca noi o hranim cu gandirea noastra ...lumea este asa cum este din totdeauna....daca intr-un spectacol un actor nu a fost aplaudat ,asta nu inseamna ca in alt spectacol nu va fi aplaudat .........iar cu increderea totii o merita dar putini o vor aprecia ...increderea este o piatra rara, care nu o poti ascunde ,caci atunci cei ce iubesc stralucirea ei nu vor avea ocazia sa o primeasca..
si apropo ...cel mai bun prieten care merita increderea deplina ,,,suntem noi insine...sa ne oferim mereu ceva placut.. :D
:D