Teama de a iubi, de a trai

[Anca/Maria 85]

Lumina ochilor nostri ne tradeaza cu inocenta, dragoste si suferinta... e aceeasi care ne lumineaza chipurile obosite de cautare si dorinta...

 

Suntem fiii acelor trairi intense, launtrice, de care ne e intotdeauna teama. Ne e teama de nesansa, ne e teama de necunoscut, ne e teama de noi insine...

 

Nu ne cunoastem indeajuns trairile si pornirile, si mergem mereu in umbra trecutului chiar daca nu ne place. Lacrimile care ni se scurg pe obrajii fierbinti topesc intr-o clipa dorinta ascunsa ca ne vom mai intoarce candva la momentul de inceput al existentei noastre...

 

Traim prin necunoscut, prin carari de stele si vise, dar ne dam seama mult prea tarziu de ce am pierdut...

 

...vom putea regasi momentul? ...vom putea retrai clipa? sigur e foarte greu...

 

Am gasit aceste ganduri scrise de o doamna pe un anumit site... si am ajuns la concluzia ca unii din noi nu iubim, nu traim, din cauza fricii de esec, din cauza unor amintiri dureroase...

As vrea cateva sfaturi... cum credeti ca putem trece peste acest hop?

[mareexecutor 475]

Nu pricep mare lucru nici din topicul asta.

Sant timid si nu pot sa spun ca m-am indragostit de unu de altu?!

Sau dimpotriva. Strig , declam,- iubesc, si va-n gat pe toti care nu vedeti lucru asta, si mai ales cat e de minunata ea/el.

E pur si simplu natura umana.

Sau ne-a parasit iubitul iubita?! Si suportam mai usor sau mai greu situatiunea/postura ?!

Again e natura umana. Firea omului.

In plus, si dragostea asta, poate scoate din om sau ce are mai bun, sau ce are mai rau.

[vesperala 17]

am ajuns la concluzia ca unii din noi nu iubim, nu traim, din cauza fricii de esec, din cauza unor amintiri dureroase...

As vrea cateva sfaturi... cum credeti ca putem trece peste acest hop?

 

primul pas

Editat Ianuarie 25, 2007 de vesperala

[Itsi Bitsi 60]

Am gasit aceste ganduri scrise de o doamna pe un anumit site...

Din pacate ma regasesc in ele :P

Nu stiu din ce motiv ma tem, dar ma tem! Odata nu am facut'o si m'am ars. Pur si simplu nu mai pot avea incredere. Lumea e mult prea rea! Nu imi merita increderea.

[CavalerulJedi 787]

Pur si simplu nu mai pot avea incredere. Lumea e mult prea rea! Nu imi merita increderea.

Un nenea destept spunea... "Te-ai nascut cu aripi, de ce preferi sa te tarai prin viata?"

Da! poti sa stai in siguranta mocirlei cotidinene si sa te tarai pentru restul vietii... dar... e mult mai fain sa zbori... aerul e mai curat, culorile mai vii, se vede pana departe.... Ok... din cand in cand mai cazi de la mare altitudine... si doare al naibii de tare... dar... si daca gasesti un partener de zbor calumea... :yahoo: :doh:

Eu consider ca se merita riscul... :roll:

 

Frica poate termina Iubirea,

Iubirea poate termina Frica.

 

Alegerea e a ta!

[sabina00 1]

Un nenea destept spunea... "Te-ai nascut cu aripi, de ce preferi sa te tarai prin viata?"

Da! poti sa stai in siguranta mocirlei cotidinene si sa te tarai pentru restul vietii... dar... e mult mai fain sa zbori... aerul e mai curat, culorile mai vii, se vede pana departe.... Ok... din cand in cand mai cazi de la mare altitudine... si doare al naibii de tare... dar... si daca gasesti un partener de zbor calumea... :doh: :roll:

Eu consider ca se merita riscul... :beee:

 

Frica poate termina Iubirea,

Iubirea poate termina Frica.

 

Alegerea e a ta!

 

 

Ce frumos spus... :yahoo:

[florinel_flo 0]

Am gasit aceste ganduri scrise de o doamna pe un anumit site... si am ajuns la concluzia ca unii din noi nu iubim, nu traim, din cauza fricii de esec, din cauza unor amintiri dureroase...

As vrea cateva sfaturi... cum credeti ca putem trece peste acest hop?

 

Acum ceva timp m-am regasit si eu in aceste cuvinte. De ce?? Raspunsul este simplu. Dupa o relatie de 6 ani, imi era teama sa ma las purtata de iubire. Trist ... foarte trist. Din fericire, acum iubesc din nou, am incredere in viitor, in viata.

 

Raspunsul se afla in mintea si in inima ta. Stiu ca e o teama de necunoscut, respectiv suferinta. Dar pe de alta parte, momentele de fericire si implinire sufleteasca, pe care le obtii iubind si fiind iubita, sunt unice si de neinlocuit. Incearca sa nu te mai gandesti la dragoste ca la suferinta, ci ia-o asa cum este ea. La mine a functionat :yahoo:

[ioanide 3]

Un nenea destept spunea... "Te-ai nascut cu aripi, de ce preferi sa te tarai prin viata?"

Da! poti sa stai in siguranta mocirlei cotidinene si sa te tarai pentru restul vietii... dar... e mult mai fain sa zbori... aerul e mai curat, culorile mai vii, se vede pana departe.... Ok... din cand in cand mai cazi de la mare altitudine... si doare al naibii de tare... dar... si daca gasesti un partener de zbor calumea... :yahoo: :doh:

Eu consider ca se merita riscul... :roll:

 

Frica poate termina Iubirea,

Iubirea poate termina Frica.

 

Alegerea e a ta!

 

Atata intelepciune in cuvintele tale maestre Jedi.Iubirea nu este un sentiment care poate fi impus.El vine din launtrul nostru.Desi este din noi nu ne apartine.De aceea el este independent si incontrolabil.Dar in iubire ne simtim mai bine decat in orice alt moment din viata.Poate din cauza celui ce guverneaza acest sentiment.Pace tie!

 

Lumina ochilor nostri ne tradeaza cu inocenta, dragoste si suferinta... e aceeasi care ne lumineaza chipurile obosite de cautare si dorinta...

 

Suntem fiii acelor trairi intense, launtrice, de care ne e intotdeauna teama. Ne e teama de nesansa, ne e teama de necunoscut, ne e teama de noi insine...

 

Nu ne cunoastem indeajuns trairile si pornirile, si mergem mereu in umbra trecutului chiar daca nu ne place. Lacrimile care ni se scurg pe obrajii fierbinti topesc intr-o clipa dorinta ascunsa ca ne vom mai intoarce candva la momentul de inceput al existentei noastre...

 

Traim prin necunoscut, prin carari de stele si vise, dar ne dam seama mult prea tarziu de ce am pierdut...

 

...vom putea regasi momentul? ...vom putea retrai clipa? sigur e foarte greu...

 

Am gasit aceste ganduri scrise de o doamna pe un anumit site... si am ajuns la concluzia ca unii din noi nu iubim, nu traim, din cauza fricii de esec, din cauza unor amintiri dureroase...

As vrea cateva sfaturi... cum credeti ca putem trece peste acest hop?

Pe langa faptul ca nu exista certitudini in iubire si chiar in viata ce ar mai fi de spus?Totusi iubirea si viata nu sunt un joc de noroc.Tine oarecum de puterea noastra de a ne adapta celor ce ni se ofera.Si posibilitatii de a lasa o usa deschisa oricarei sanse care ar putea interveni in viata noastra.Pentru ca tot m-a inspirat Jedi iti pot spune:

"Pentru cel ce stie sa astepte toate vin la timpul potrivit"

Impreuna cu toata consideratia mea mi-am permis sa postez.

Editat Ianuarie 26, 2007 de ioanide

[OacOac 11]

Moi, ce filozofati atata pe tema dragostei? Asta ori o simti ori ba.

Bucurati-va de clipa, maine cine stie ce-o mai fi?

[ellla 8]

primul pas