Voiam sa nu te pierd,sa mai aman cat mai mult momentul in care inevitabilul sarut avea sa se produca.Sa mai suspin putina fericire,asa...chinuita,cum eram ininte de a ma da la fund...Am inteles ca noi trebuie sa ne spunem "adio".Pacat!Ar fi fost o minune dragostea noastra.Sa-ti fie tarmul vietii scaldat in oceanul iubirii in eterna fericire a anilor tai!Sa nu te ranesti niciodata in "cioburile viselor sparte",in muchiile taioase ale amagirilor,sa nu cunosti tristetea fara de nume a iubirii si mai ales sa nu te schimbi,sa ramai tu insuti cu sufletul plin de iubire si de bucurie asa cum esti acum.Sa traiesti prezentul intens si frumos purtand mereu in tine o dragoste imensa si unica...dragoste de viata!Si inca ceva:cand vei rascoli nisipul albastru al amintirilor si din trecut iti vor picura cuvant cu cuvant aceste randuri,sa nu uiti ca au fost scrise cu o profunda sinceritate.
Daca o iubire trebuie sa se sfarseasca atunci de ce mai incepe?
"Dar nu plange o iubire pierduta,pastreaza lacrimile pentru iubirea care incepe"
Poate ca ai tinut la mine,dar acum nu poti sa ma iubesti,tu mai degraba iubesti iubirea
Cu mine lucrurile sunt mai complicate,nu cauta sa afli mai mult decat par...
Da. Cred ca e necesar punctul. Apoi o luam de la capat 