Am tot vazut pe forum discutii cu privire la violenta Tatalui si intelegerea si iubirea Fiului.
Citind VT observam intr-adevar un Dumnezeu sever, adesea dur si violent. Observam chiar impunerea omorului ca pedeapsa pentru fapte ce azi ni se par banale. Este Tatal un dictator? A avut el motive serioase sa impuna un astfel de ritm? Se poate justifica in mintea omului ratiunea si intelepciunea Divine? Este Moise un impostor? Sau doar a actionat cu exces de zel. Daca Hitler ar fi afirmat ca i-a vorbit Domnul, il ridicau evreii in slavi ca si pe Moise? Si de ce ar fi Dumnezeu si Moise criminali, cum afirma unii, de vreme ce au omorat evrei (asta e o gluma)...
Dar Fiul? A venit sa spuna ca Dumnezeu nu se va mai amesteca in viata omului si nu il va mai pedepsi decat dupa Judecata de Apoi. Pana atunci omul e Liber! Ne-a deschis sufletul spre un alt comportament: viata spirituala. Ne- a invatat ca materia e daunatoare spiritului si ne-a vorbit de trairea interioara. A propovaduit iubirea neconditionata, daruita continuu fara a astepta nimic in schimb. A transformat sacrificiul omului pentru Dumnezeu in sacrificiul lui Dumnezeu pentru om. Dar ne-a vorbit si de incercarile grele ale vietii si de scopul ei. Ne-a aratat planurile divine si ne-a daruit ingaduinta sa.
Insa Fiul, venind cu o noua orientare in relatia divin-uman, nu a negat legea veche, ci a intarit-o. Nu a negat nimic din vechea scriptura. De ce vin unii atunci cu iubirea lui Iisus in protap sa nege si sa se isterizeze in fata faptelor din Vechiul testament? Nu suna asta a negare a ceea ce accepta?


