Messana, scuza-ma daca gresesc, dar dupa fotografia pe care o afisezi si unele din postarile tale anterioare trag concluzia ca convingerile tale religioase sunt asemanatoare Islamismului, deci cred ca esti musulmana (iarta-ma daca nu esti).
Ceea ce trebuie sa stii tu este ca musulmanii nu ar trebui sa aiba motive sa urasca biblia deoarece ea a stat si la baza convingerilor lui Mohamed cand a scris coranul. In plus musulmanii si cu evreii sunt frati de sange, ambele natiuni tragandu-si radacinle din Avraam parintele tuturor credinciosilor intr-un singur Dumnezeu. Arabii sunt toti urmasii lui Ismael care a fost fiul lui Avraam conceput din roaba Sarei (sotia lui Avraam) pe nume Agar. Dumnezeu facuse lui Avraam promisiunea ca il va onora foarte mult prin inmultirea semintei sale datorita credinciosiei lui, dar fiindca Avraam era destul de inaintat in varsta si se temea sa nu ramana fara fii, a pus la cale cu sotia sa Sara sa se culce cu sluga ei Agar si astfel sa aibe fii fiindca Sara era stearpa. Astfel a venit pe lume Ismael. Dar Dumnezeu din nou a vorbit cu Avraam si i-a promis ca-i va da un fiu. Atunci Avraam a zis: "sa traiasca Ismael inaintea Ta. Dumnezeu a zis: "nu la el ma refer, ci la fiul tau pe care ti-l va naste sotia ta Sara, dar te-am ascultat si in privinta lui Ismael si il voi inmulti nespus de mult si pe el; doisprezece voievozi va naste si voi face din el un neam mare. DAR LEGAMANTUL MEU IL VOI FACE CU ISAC CARE TI-L VA NASTE SARA LA ANUL PE VREMEA ACEASTA." Toate aceste lucruri TE ROG sa le citesti in cartea Genezei la capitolele 16, 17, 18, etc.
Ce vreau eu sa spun defapt este ca atat arabii cat si evreii sunt doua popoare aparute dintr-o singura samanta, la interventia lui Dumnezeu in mod direct. Atat unul cat si celalalt popor sunt de religie MONOTEISTA (cred intr-un singur Dumnezeu). Asa ceva mai intalnesti doar la crestini. In rest toate celelalte religi sunt de natura PAGANA, si sun urate de catre Dumnezeul cel Viu si Adevarat.
Faptul ca foarte multa lume asociaza Biblia cu marile religii crestine traditionale, ii face sa urasca biblia, si au si dreptate.
Legamantul care-l facuse Dumnezeu cu Avraam referitor la fiul sau Isac, era ca poporul evreu sa fie poporul reprezentant al lui Dumnezeu pe pamant pt ca prin ei sa poata sa le arate oamenilor adevarata Sa dragoste si sa le trimita prin ei Un Salvator: Ioshua (Mesia) care s-a chemat Isus. Hristosul lui Dumnezeu.
Dar poporul Israel, care era un popor incapatanat (ca si noi toti), nu lua aminte la invataturile Scripturilor profetilor lui Dumnezeu, si au inteles gresit misiunea lor. Ei credeau ca au vreun merit deosebit pt faptul ca sunt favoritii Domnului, si asteptau ca Mesia sa vina si sa-i inalte foarte mult ca natiune si sa conduca lumea. Orgoliul acesta nu era sfant ci Satanic, si cand a venit adevaratul Mesia in umilinta, in ascultare, in saracie dar in curatie de inima extraordinara, ei nu au inteles ca ADEVARATA SALVARE ERA SALVAREA DIN ROBIA PACATULUI SI NU DIN ROBIA ROMANA IN CARE SE AFLA TEMPORAR POPORUL EVREU. Isus le prezenta modul de salvare Dumnezeesc din robia pacatului, dar ei fiind plini de orgoliul Satanic acumulat din cauza neascultarii de profeti, nu puteau sa suporte cuvintele nevinovate ale Fiului lui Dumnezeu care-i acuza de pacat, si tine-au cu gura ca "NOI SUNTEM FII AI LUI AVRAAM". Ei abandonasera studiul scripturilor di inima, si se ratacisera crezand ca este deajuns sa faci parte fizic din genealogia lui Avraam ca sa fii pe placul lui Dumnezeu. Au decis asa dar ca acest Mesia nu este cel asteptat de ei, si L-au rastignit.
Faptul acesta a fost foarte grav si a atras asupra lor o sumedenie de grave pedepse printre care si PIERDEREA DE NATIUNE FAVORITA a lui Dumnezeu. Dupa cativa ani, la omorarea lui stefan cu pietre, se implineste profetia care anunta extinderea misunii Dumnezeiesti de salvare a lumii, si anume la "orice faptura". Poporul lui dumnezeu nu mai este poporul Evreu ci acel popor format din persoanele care se alturau lui Hristos inviat si inaltat la cer. acel popor ia denumirea de Biserica lui Hristos si mai tarziu de Biserica Crestina (Cristiana, a lui Cristos).
Numai ca Diavolul nu doarme, si prin puterea pagana Romana care pierdea din ce in ce mai mult teren in fata crestinismului, in timpul domniei lui Constantin cel Mare si a mamei sale Elena, ei hotarasc sa ramana la conducerea Romei printr-un siretlic, si anume: se increstineaza formal prin faptul ca accepta sa se boteze. Dar ei nu aveau de gand sa-si schimbe comportamentul asa cum cere Hristos, ci voiau doar sa continuie cariera lor. Asa ca incep sa duca noi forme si moduri de inchinare paganesti in biserica. S-a trecut imediat la respectarea fostei zile de odihna romana (ziua soarelui) care era in prima zi a saptamanii, si au numito Dumineca (ziua Domnului). Dar ziua Domnului o stie toata lumea, este ziua a saptea: Sabatul de la creatiune. Dupa acea au hotarat sa boteze copiii, lucru care inainte nu se intampla, deoarece botezul se face in urma unei decizii importante pe care copiii mici nu au cum s-o ia. Au trecut de la botezul prin scufundare (batezimo=scufundare), la botezul prin stropire. Au inceput sa dea noi porunci in biserica (care Domnul nu le daduse) chemate "cele cinci(sau sapte) porunci bisericesti", dar pt aceasta au fost nevoiti sa puna un Papa pe care sa-l declare urmas al lui Petru si cu putere de noi decizii in biserica, astfel lumea nu ar fi ascultat de poruncile lui. Si tot asa pana cand au inceput sa oblige lume sa asculte de ei, iar cine se incapatana sa spuna ca nu este biblic ceea ce faceau ei era ars pe rug sau martirizat in diverse moduri care mai de care mai crud. Astfel Papa a ajuns sa fie INFAILIBIL in ochii lumii, biserica catolica si cu sora ei ortodoxa sa faca tot felul de uraciuni si sa uite de Adevarul de la care au plecat apostolii invatati de profeti si de Hristos si care trebuie sa fie bazat pe dragoste, umilinta si curatie de inima.
E clar ca musulmanii sa urasca crestinismul care produce numai razboaie, mandrie, ura, saracirea prin neacordarea drepturilor egale, imbogatirea exagerata a unora prin incalcarea principiilor morale, si de aici boli, nesiguranta, stres, lipsa de credinta, de sansa, etc....pana la moarte.
Dar Dumnezeu a protejat intotdeauna Cuvantul Sau, si astfel Biblia a ajuns din ce in ce mai numeroasa in ciuda multor tentative omenesti de a o desfiinta. Dumnezeu a avut intotdeauna oameni credinciosi care s-au inchinat pe ascuns asa cum ii invata paginile sfinte a Cuvantului Sau. Intotdeauna au fost ci care nu au vrut sa se supuna minciunii marilor religii (care nu sunt altceva decat un trafic murdar de suflete, afaceri materiale, si imoralitate), si s-au inchinat in umilinta, in dragostea de semeni si in speranta revenirii Domnului Hristos, asa cum este scris atat de clar in evanghelii si apocalipsa.
Eu fac parte de unul (cel mai mic) dintre ei, si sfatuiesc pe oricine citeste aceste cuvinte, sa-si deschida inima si sa primeasca pe Isus in viata lui ca sa poata fi mantuit, dar sa-l primeasca asa cum este El in paginile scripturilor si nu pe peretii reci a marilor catedrale, sau pe crucile reci si moarte de pe turlele bisericilor. Ci sa-L primeasca asa viu si iubitor cum este descris in Biblie. Adevarat, adevarat (scrie), i-si va primi negresit rasplata vietii vesnice.
Intrebarea ta este cat se poate de logica si de legitima si cred ca orice om si-o pune. Eu zic ca nu este dificil raspunsul pt cei ce cunosc cat de cat scripturile, si este chiar logic.
Dumnezeu nu are nevoie de experinte de laborator pt a cunoaste rezultatul reactiilor chimice, tot la fel cum nu au nici profesorii cand o fac pt elevii lor.
Este scris ca durata vietii unui om in comparatie cu vesnicia este cam cat o scanteie. Cat sta aprinsa o scanteie?.......o fractiune de secunda nu? Dar scanteia aceasta, adica viata ta si a mea, este o experinta de laborator viata vesnica a ta, a mea si a lui. Intelegi? Dumnezeu are puterea sa invie, si nu este o problema moartea pt El. El poate invia pe cine vrea, dar problema este ca cel viu trebuie sa vrea sa traiasca. Cel care moare, trebuie sa doreasca sa fie reinviat, altfel Dumnezeu nu poate sa-l invie. Dumnezeu este drept, si daca eu vreau sa-mi traiesc viata in pacat chiar daca stiu ca dupa aceea voi muri, atunci Dumnezeu trebuie sa-mi respecte alegerea. Deci problema nu este reactia invierrii trupului, ci a invierii caracterului(sufletului) unei persoane. Trebuie ca eu sa fiu convins ca viata vesnica merita acceptata. Diavolul lupta pt a ascunde posibilitatea unei veti continui, vesnice, fara moarte, iar necunostinta te duce la indiferenta. Daca eu nu stiu sau nu cred in viata vesnica, cum as putea s-o doresc. Si daca n-o doresc de ce m-as conforma cerintelor necesare pt a o putea primi?
Asadar experientele noastre de pacat, suferinta, lacrimi, etc., au rolul de a ne indrepta comportamentul noua si celor care ne privesc. Este ca si pedeapsa pe care o aplica parintele fiului sau. Deci este instructiva, educativa. In felul asta Dumnezeu doreste ca noi, simtind durerea, sa strigam dupa ajutor la El. In felul asta nimeni nu-L va putea acuza ca ne-a dat ceva ce noi nu doream.
Vei zice probabil: "Oare este cineva care nu vrea viata vesnica"? Si eu raspund: Foarte multi. Chiar sunt unii din cei care cred in ea, dar spun ca nu este pe placul lor. Ei sunt obisnuiti cu mandria, haosul, increderea in sine, placerile trupesti satisfacute imediat etc, si spun ca umilinta, dragostea, pacea, rabdarea, ascultarea, facerea de bine celuilalt, ar fi prea plictisitoare si nu i-ar satisface. Prefera sa traiasca doar acesti ani a acestei veti si nu cer viata vesnica.
Cineva (un presupus vizionar-profet) spunea: Daca omul ar putea sa vada maretia Imparatiei Cerurilor, si toate favorurile pregatite de Domnul pt cei mantuiti, ar sune ca suferinta din viata asta a fost mult prea scurta, in comparatie cu binecuvantarile primite.
Si eu intreb: De ce nu ne lasa Domnul sa vedem deslusit acum toate acel lucruri? Si raspun totodata: Din cauza ca in felul asta toti egoistii s-ar preface ca sunt buni ca sa o primeasca, si dupa aceea vor continua sa traiasca in pacat. Dar viata vesnica va fi data celor care sunt disponibili sa sacrifice totul pt nimic. Adica sa scrifice totul doar pt principiile lui Dumnezeu. Aceste principii le avem si aici, si aceste principii caracterizeaza aceasta Imparatie a Cerului. Ele sun scrise in cele zece porunci, si se mai traduc si prin cele doua care zic: "Sa iubesti pe Domnul Dumnezeul tau din toata inima ta, din tot sufletul tau, si cu tot cugetul tau, si pe aproapele tau ca pe tine insuti". Numai cine este deacord cu aceste principii poate intra in Imparatia Cerurilor.
Data viitoare, daca vrei, i-ti voi spune despre faptul ca viata vesnica o vom trai in niste trupuri perfect asemanatoare acestora, si ca omul nu are suflet nemuritor. Dupa moarte omul este inexistent si nu merge nicaieri si nu face nimic pana la inviere. Moartea este trecerea la inexistenta. Ingerii pot muri, si Diavolul va muri. Definitiv. Nu exista viata dupa moarte, ci exista viata dupa inviere. Pe noul pamant va fi fericire, vom lucra si ne vom hrani dar cu mult mai multa usurinta, iar leul va manca iarba impreuna cu mielul.
Pe curand!