Poate o prietenie adevarata sa moara

mihaela dorina a scris:

draga geo, tu chiar ai sesizat problema mea. exact asta am simtit eu tot timpul asta: ca prieteniile adevarate sunt rare si ca poate nu trebuie sa renuntam asa usor. mai tarziu n-as putea sa-mi iert ca nu am incercat tot ce se poate incerca pentru a o salva. intrebarea este insa pana unde pot merge fara sa stresez si nici sa ma umilesc? si 2. o fi fost asta prietenie adevarata, adica reciproca, sau o fi fost doar din partea mea? cat timp am fost impreuna eram convinsa ca era reciproca, insa cand am gresit si ea a ales sa nu imi mai dea nicio sansa am inceput sa am dubii. dar nu stiu daca nu ma iarta pentru ca vina mea e asa de grava si nu poate fi iertata sau pentru ca nu mi-a fost prietena adevarata...

Hmmmm, :think: Cam stiu cum stau lucrurile . tu esti in ceata acum si-ti atribui vina de care nici macar nu esti sigura daca iti apartine in totalitate.

Gandeste-te daca prietena ta nu sufera influente negative de la altii adica , barfe sau vorbe de duh care sa o determine sa te refuze categoric in orice dicsutie. E posibil si ce spui tu ca prietenia voastra sa fi fost doar dintr-o singura parte dar asta numai tu poti sa stii printr-o evaluare a evenimentelor trecute.

Asa cum ti-am mai zis , cauta sursa problemei si elimin-o inainte de a trece la tratamentul problemei. Afla ce a determinat-o pe prietena ta sa reactioneze asa decisiv si elimina aceasta sursa. Abia dupa aceea poti sa incepi o noua sesiune de discutii cu prietena ta.

Orice ar fi nu-ti focaliza energia numai pe treaba asta . Sunt si altii care merita prietenia ta si tu prietenia lor.

mihaela dorina a scris:

rauldor, eu cred ca nu merita sa pierzi un om special doar din orgoliu, de aceea am insitat in a-mi cere iertare, dar se pare ca n-am mai avut cui. cred ca atunci cand gresesti nu e rusinos sa spui "iarta-ma"! acum incerc sa ma conving insa daca e vorba numai de greseala mea, si daca da atunci merita sa lupt sa obtin iertarea, iar daca nu probabil ca intr-adevar nu fac decat sa ma umilesc in fata cuiva care isi rade acum probabil de mine.

asta e ceea ce incerc sa aflu pe acest forum: este vina mea? daca da, ce credeti ca ar trebui sa fac pentru a obtine iertarea?

sau m-am atasat prea mult de cine nu trebuia, caz in care e clar ce am de facut...

Multumesc oricum de incurajari. ai dreptate!

una e sa ceri iertare spunand: "imi pare rau" sau "iarta-ma", si alta e sa perseverezi in a stresa omul desi cu alte cuvinte si in alta problema. e suficient sa spui o singura data ca regreti, dar s-o faci asa cum trebuie. nu vreau sa crezi ca-s rautacioasa, dar oare n-o stresezi chiar si cu scuzele?

in fond...e doar o alta forma de a o agasa.

poate ma-nsel

rauldor a scris:

una e sa ceri iertare spunand: "imi pare rau" sau "iarta-ma", si alta e sa perseverezi in a stresa omul desi cu alte cuvinte si in alta problema. e suficient sa spui o singura data ca regreti, dar s-o faci asa cum trebuie. nu vreau sa crezi ca-s rautacioasa, dar oare n-o stresezi chiar si cu scuzele?

in fond...e doar o alta forma de a o agasa.

poate ma-nsel

good point!

dar nu, nu o stresez deloc cu scuzele, ma stresez pe mine acum...ei chiar nu i-am cerut scuze decat o singura data, si asta prin mesaj. ca am sunat-o atunci cand eram insistenta sa-mi cer scuze e drept, dar felul in care mi-a raspuns si cum a decurs ulterior discutia a adus mai mult a cearta decat a cerut scuze...asa ca de fapt ei nu i-am cerut scuze cu adevarat decat o data, si asta a fost ultimul mesaj catre ea... dar ideea e buna, poti stresa si cu cerutul iertarii...din fericire pe-asta n-am mai facut-o... :P

D-ra Mihaela.Dorina daca intr-adevar relatia dintre dvs si d-ra nu a fost una de iubire,ci doar de prietenie eu cred ca ar trebui sa treceti peste acest moment. Ati gresit, cu totii gresim, iar cei ce nu ne iarta nu tin cu adevarat la noi.

Ce D-zeu, o prietenie pierduta nu se merita sa va macine sufletul atat de mult!

Cute Catalina a scris:

D-ra Mihaela.Dorina daca intr-adevar relatia dintre dvs si d-ra nu a fost una de iubire,ci doar de prietenie eu cred ca ar trebui sa treceti peste acest moment. Ati gresit, cu totii gresim, iar cei ce nu ne iarta nu tin cu adevarat la noi.

Ce D-zeu, o prietenie pierduta nu se merita sa va macine sufletul atat de mult!

asta i-am zis si eu intr-un mesaj: nu e drept, cu totii gresim, chiar si ea, si ar mai vrea sa mai aiba o a doua sansa. mi-a spus ca m-a iertat, ca nu e suparata pe mine, dar ca nu mai vrea sa vorbeasca nici sa stie de mine. in conditiile astea se poate numi ca m-a iertat cu adevarat?

cat despre ideea recurenta de acum cu "iubirea", bineinteles ca o iubesc, pentru ca asta inteleg eu prin prietenie. intr-un alt sfat pe care-l primisem cineva spunea ca prietenii sunt acele persoane cu care iesi la un suc, sa ai cu cine barfi, cu care iti petreci timpul cand te plictisesti...poate oi fi cazuta eu de pe alta planeta, dar chiar nu cred ca rolul unui prieten este doar acela de a ne folosi de el cand ramanem singuri. eu chiar investesc emotional in relatiile mele, altfel nici nu as putea sa imi petrec atat de mult timp langa cineva., de orice sex ar fi el. eu ma simt obligata in primul rand sa ofer si apoi sa astept poate ceva in schimb... iar ceea ce ofer e iubire si intelegere. problema e ca in acest caz, am avut si eu la randul meu nevoie sa primesc la fel, si pentru ca nu au venit atunci cand ma asteptam am exagerat, reactionand inadecvat.

D-na sa-mi fie cu iertare daca termenul "iubire" folosit de mine intr-un anume context si cu un anumit inteles, altul decat cel pe care mi-l explicati in acest mesaj dvs, a adus vreo ofensa.

Eu consider ca lumea celor ce va iubesc si va apreciaza puterea de daruire sufleteasca nu a inceput si cu siguranta nu s-a sfasit cu aceasta d-na. Imi permiteti sa va intreb ce varsta aveti?

Cute Catalina a scris:

D-na sa-mi fie cu iertare daca termenul "iubire" folosit de mine intr-un anume context si cu un anumit inteles, altul decat cel pe care mi-l explicati in acest mesaj dvs, a adus vreo ofensa.

Eu consider ca lumea celor ce va iubesc si va apreciaza puterea de daruire sufleteasca nu a inceput si cu siguranta nu s-a sfasit cu aceasta d-na. Imi permiteti sa va intreb ce varsta aveti?

in fine...nu-i nicio ofensa... orice parere conteaza pentru mine caci numai asftel pot intelege ce a putut eventual percepe si prietena mea. ce a putut sa o deranjeze etc... trebuie asadar sa iau in calcul orice varianta...am 30 de ani. deci, multumesc pentru raspuns!

mihaela dorina a scris:

va rog din suflet sa-mi dati un sfat despre cum pot sa ma impac cu prietena mea. am fost colege de serviciu,am devenit prietene foarte bune, de nedespartit, a fost o vreme cand ieseam aproape in fiecare seara, cam 5 luni, apoi, din cauza faptului ca

ea s-a indepartat oarecum de mine, trebuind sa iasa si cu ceilalti prieteni de-ai ei, eu m-am simiti data deoparte, foarte ranita, si i-am trimis un email prin care i-am zis ca nu mai vreau sa ne mai intalnim vreodata. iar ea s-a conformat. degeaba am incercat ulterior sa-mi cer iertare, sa-i spun ca am zis ce am zis doar pentru ca am fost geloasa,nervoasa etc, ea a refuzat sa-mi mai raspunda la telefon, la mesaje, de acceptat o intalnire ca sa vorbim fata in fata nici nu poate fi vorba. am tot incercat la telefon, si pentru ca am fost foarte insistenta, sunand efectiv intr-una mi-a raspuns, caci n-a avut incotro, dar mi-a zis ca nu mai vrea sa stie de mine, ca nu face decat sa-mi respecte dorinta, ca e dreptul ei sa nu ai vrea sa vorbeasca cu cineva, ca sa o las in pace, ca ce? sunt obsedata de ea? nici nu pot descrie cat de mult am suferit, si desi asta s-a intamplat cam acum 6-7 luni, eu nu pot nici acum sa ma consolez cu ideea ca dintr-o prostie de-a mea am pierdut o persoana atat de minunata, pentru ca e intradevar un om special, altfel nici nu mi-ar fi pasat. ea este cu adevarat foarte, foarte importanta pentru mine si sunt distrusa ca nu mai stiu ce sa fac, sa imi mai dea o sansa. noi nu ne-am certat niciodata inaine, nici nu ne-am tradat vreodata, deci chiar nu inteleg de ce nu ma poate ierta? mi-e si foarte greu sa o uit poate si pentru ca nu inteleg cum o relatie atat de frumoasa ca a noastra, care nu s-a consumat pe internet, s-a terminat totusi pe internet, printr-un email si niste replici acide de chat.

cum e posibil sa fii atat de neinduplecat si sa renunti la un om cand el chiar iti arata ca regreta cu toata fiinta lui ceea ce a facut? daca as putea desigur ca as intoarce timpul inapoi si nu as mai mai zice ce am zis, dar acum ce mai pot face...? am gresit, e adevarat, dar e asta o atat de mare crima incat sa nu am nicio sansa de a fi iertata?

va rog, imi puteti da un sfat: ce mai e de facut, daca mai e ceva de facut?

ce pot face sa obtin iertarea ei? cum si ce sa-i mai dovedesc?

eu chiar as face orice caci pentru mine nici un sacrificiu nu e prea mare sa relansez aceasta relatie.

repet, prietenia ei e deosebit de importanta pentru mine deoarece ea a adus in viata mea acel ceva ce nimeni altcineva nu a mai adus. a adus lumina, bucurie, speranta...

va multumesc!

Am citit si ce s-a postat mai jos...pai nu cred ca mai sint sanse sa ajungeti ca inainte, dar timpul le rezolva pe toate. Cred ca incercind sa repari lucrurile acum faci numai rau. Nu mai insista, viata este frumoasa, da-i drumu' si exploreaz-o...Cit despre prietena ta sa nu-ti para rau, este bine merci, pe pamint vie si sanatoasa, daca tii la ea cu adevarat si fara egoism atunci vei accepta dorinta ei neconditionat indiferent cit te doare si fara sa-i spui asta. Si cine stie...cu timpul poate va mai intilniti ca-i mica lumea!!!

Draga, se poate multe in viata dar nu trebuie sa disperi,pentruca timpul le rezolva pe toate,si eu am avut multi prieteni de care am zis ca imi sant ca si frati, am fost plecat in satrainatate aproape 2 ani si cand am venit acasa parca nimeni nu-mi mai era prieten mau lasat balta aproape toti,asa ca nu dispera orice rana sa vindeca sigura,roagate la Dumnezeu si nu te mai gandi ca o sa fie bine crdema o sa te simti mai bine dupa un timp,daca iti este prietena adevarata va veni singura la tine si isi va cere scuze pentru tot cu bine.ai putina rabdare.

mihaela dorina a scris:

ea s-a indepartat oarecum de mine.

iar ea s-a conformat.

cum e posibil sa fii atat de neinduplecat si sa renunti la un om cand el chiar iti arata ca regreta cu toata fiinta lui ceea ce a facut? daca as putea desigur ca as intoarce timpul inapoi si nu as mai mai zice ce am zis, dar acum ce mai pot face...? am gresit, e adevarat, dar e asta o atat de mare crima incat sa nu am nicio sansa de a fi iertata?

mie greu sa cred ca un om ar renunta la un prieten atat de usor dupa o faza de genul acesta. eu unul daca mi-ar trimite un prieten un mail de genul asta m-as gandi ca e o gluma si nu as renunta asa dintr-o data, mi-a scris mailul gata, nu sunt robot

eu cred ca nu merita sa mai suferi dupa acea persoana. spui ca ea a adus in viata ta ceva special. totusi a renuntat mult prea usor la tine, mult prea ciudat de usor.

ai grija de tine. mai sunt oameni. putini, dar mmai sunt i-am vazut eu