Poate o prietenie adevarata sa moara

Saharian a scris:

Ishhhhh

La asta nu m-am gindit O:)

Mi s-a parut mie ca la un moment dat apare si cuvantul...gelozie....

E mult prea daramata pentru ca a pierdut o...prietena...

Daca tinea foarte mult la tine renunta la orgoliu si te ierta.Nu te lasa doborata de o prietenie.Ea sta si se distreaza si tu plangi.Capul sus !

flori de camp a scris:

primul sfat : nu mai fi dependenta de aceasta prietenie.

asta da... exista si altii cu care te poti intelege.

tjedy2000 a scris:

Se ezista cumva si alt gen de...relatiuni intre domniile voastre?

pentru toti cei care chestioneaza acest tip de relatie: da, exista alt gen de relatie intre noi. adica a existat... una speciala, bazata pe admiratie si respect reciproc, un fel de prietenie "adevarata", asa cum o consideram eu, mai presus de micile mizerii, rautati,de interese meschine, de barfe si banalitati. de aceea noi nu am avut niciodata nimic de impartit, nu me-am certat niciodata din vreun motiv anume, altul decat glumele si ironiile spuse asa, ca un joc al mintii. de aceea o regret acum si de aceea mi-e greu sa renunt asa usor la o astfel de peroana,caci stiu ca o prietenie adevarata e greu de gasit. acesta a fost genul de "relatiune" dintre noi, imi pare rau daca v-am dezamagit cumva pe cei care ati crezut ca ati intuit ceva...dincolo de aparente... poate v-a indus in eroare faptul ca am folosit cuvantul "gelozie". ei bine, poti fi gelos si intr-o astfel de relatie, "doar" de prietenie...si inca poti fi foarte afectat cand vezi ca prietenul, respectiv prietena ta cea mai buna incepe sa te evite, preferand pe oricine altcineva, aparent fara motiv. cu atat mai mult te intrebi atunci cu ce am gresit si ce e de facut pentru a repara ceva?

Bydy a scris:

Eu cred ca este prea obosita de tine! Si iti spun asta din experienta!

De 12 ani am aceeasi prietena de suflet.(si ma bucur ca o am). Eu nu are familie( sot,copii), eu am. A avut o perioada acum 2 ani cand era f posesiva si geloasa,pt ca eu nu-i puteam acorda atentia pe care o voia. Trecea printr-o depresie dar si eu aveam problemele mele. Si cand deja exagera,eu o evitam.Ex : se supara daca ma suna la 2,3 dimineata si eu nu ii raspundeam la tel.! Si daca raspundeam,nu imi spunea nimic nou! aceleasi probleme cu acelsi iubit (?) ,fireste,cu acelasi rezultat! Adica...nici o atitudine din partea ei! Doar vaicareli!

Daca te plangi 3 zile ca te doare o masea, fireste ca te ascult si te trimit la stomatolog. Dar daca tu nu te duci...incep sa cred ca-ti place durerea! Asa si cu ea...

Noroc,ca este o tipa desteapta si dupa cateva luni, si-a revizuit atitudinea si a inteles de ce incercam sa o evit.

asa si tu... nu te supara dar pari un om posesiv si obositor.

Poate a zis "merci" ca are un motiv sa se departeze de tine.

Cati ani ai?

draga bydy, ai cam pus punctul pe i: sunt posesiva si obositoare atunci cand am o problema. in rest zic ca sunt ok. dar am devenit constienta de asta , am realizat ca asta a fost o reala problema in relatia noastra, in special atunci cand ceva nu mergea asa bine. acum vreau sa-i dovedesc ca imi dau toata silinta sa ma schimb. intocmai ca si prietena ta, mi-am revizuit atitudinea, dar din pacate ea nu mai vrea sa imi dea sansa de a-i dovedi lucrul asta. si asta e ceea ce ma doare... nu inteleg, chiar nu merit o a doua sansa?

ada_ a scris:

Daca tinea foarte mult la tine renunta la orgoliu si te ierta.Nu te lasa doborata de o prietenie.Ea sta si se distreaza si tu plangi.Capul sus !

multumesc Ada pentru incurajari! e totusi greu sa-ti revii dupa ce pierzi pe cineva atat de drag si important in viata, nu? mai ales cand ai pierdut totul doar dintr-o prostie

rauldor a scris:

dar orgoliul tau unde-i?

personalitatea ta?

nu poti exista decat prin ea?

ai gresit, invata! si nu mai face asta cu altii. parerea mea... capul sus si move on!

rauldor, eu cred ca nu merita sa pierzi un om special doar din orgoliu, de aceea am insitat in a-mi cere iertare, dar se pare ca n-am mai avut cui. cred ca atunci cand gresesti nu e rusinos sa spui "iarta-ma"! acum incerc sa ma conving insa daca e vorba numai de greseala mea, si daca da atunci merita sa lupt sa obtin iertarea, iar daca nu probabil ca intr-adevar nu fac decat sa ma umilesc in fata cuiva care isi rade acum probabil de mine.

asta e ceea ce incerc sa aflu pe acest forum: este vina mea? daca da, ce credeti ca ar trebui sa fac pentru a obtine iertarea?

sau m-am atasat prea mult de cine nu trebuia, caz in care e clar ce am de facut...

Multumesc oricum de incurajari. ai dreptate!

Draga mea,tu regreti faptul ca nu mai ai cui face capul ,,toaca''toata ziua,cumva???

Eu,asta cred,din moment ce i-ai facut o scena,pentru ca mai da si alcuiva importanta.

gingin a scris:

Daca dragoste nu e,nimic nu e!

adevarat!!

Bydy a scris:

Daca intr-o prietenie esti posesiva /obositoare, acel " "ok" din rest...pt ea nu conteaza. Conteaza pt tine in alte situatii sau in alt fel de prietenii.

Cred ca nu-ti suporti propria-ti vina...

Tu poate iti dai silinta,dar ea nu are nici o certitudine ca te-ai si schimbat... si dupa pasiunea cu care scrii aici dupa atatea luni de la cearta... si mie imi este greu sa cred ca te-ai schimbat.

Linisteste-te,vb cu mama ta... cu alta prietena... Din impacarea cu prietena ta,nu face un scop al vietii,nu face o tragedie. Prieteniile vin si se duc... si poate atat a fost sa fie. Poate a fost langa tine sa te invete ceva ( nimic nu este intamplator pe lumea asta),si atat. Poate a trebuit sa inveti sa nu mai fii posesiva . Iar daca ai invatat,nu ei trebuie sa-i demonstrezi asta ,ci sa-ti foloseasca aceasta invatatura pt viitor. :think:

foarte bine ai mai spus...multumesc si ai intuit foarte corect, simt aceasta remuscare caci stiu ca totul s-a intamplat din vina mea. dar daca nu am avut acum sansa de a indrepta greseala facuta, asta e... nu mai am nimic de facut in cazul de fata decat sa invat pentru viitor. eu daca as fi fost in locul ei insa nu cred ca as fi putut renunta asa usor... in fine, probabil ca nu pot fi obiectiva acum...

Eu zic sa nu renunti la o prietenie de asa durata fara lupta ! Mai tarziu s-ar putea sa nu ti-o ierti !

Cauta cauza problemei , o parte ai descoperit-o deja cand ai zis ca esti pra "sufocanta" insa asta nu cred sa fie tot pentru ca prietena ta te cunoaste de ceva vreme si in mod cert stie ca poti fi si sufocanta uneori.

Oricum va trebui sa te schimbi pentru prieteniile viitoare pentru ca "sufocarea" nu aduce nimic bun intr-o relatie , fie ea si de prietenie.

Daca in mintea ta consideri ca mai poti face ceva si te rog , fara sa te umilesti , foa-o sa vezi ce iese. :think:

geo3029 a scris:

Eu zic sa nu renunti la o prietenie de asa durata fara lupta ! Mai tarziu s-ar putea sa nu ti-o ierti !

Cauta cauza problemei , o parte ai descoperit-o deja cand ai zis ca esti pra "sufocanta" insa asta nu cred sa fie tot pentru ca prietena ta te cunoaste de ceva vreme si in mod cert stie ca poti fi si sufocanta uneori.

Oricum va trebui sa te schimbi pentru prieteniile viitoare pentru ca "sufocarea" nu aduce nimic bun intr-o relatie , fie ea si de prietenie.

Daca in mintea ta consideri ca mai poti face ceva si te rog , fara sa te umilesti , foa-o sa vezi ce iese. :think:

draga geo, tu chiar ai sesizat problema mea. exact asta am simtit eu tot timpul asta: ca prieteniile adevarate sunt rare si ca poate nu trebuie sa renuntam asa usor. mai tarziu n-as putea sa-mi iert ca nu am incercat tot ce se poate incerca pentru a o salva. intrebarea este insa pana unde pot merge fara sa stresez si nici sa ma umilesc? si 2. o fi fost asta prietenie adevarata, adica reciproca, sau o fi fost doar din partea mea? cat timp am fost impreuna eram convinsa ca era reciproca, insa cand am gresit si ea a ales sa nu imi mai dea nicio sansa am inceput sa am dubii. dar nu stiu daca nu ma iarta pentru ca vina mea e asa de grava si nu poate fi iertata sau pentru ca nu mi-a fost prietena adevarata...

Cand o usa se inchide, o alta se deschide. Fa-ti un prieten/iubit si sa vezi ce repede ai s-o uiti, insa sa nu uiti si greselile pe care le-ai facut, invata din ele.