Viata in 2

Cu cit le-o ziceti mai direct si mai hotarit , cu atit mai bine (oricum nu or sa fie fericiti, dar daca

percep un ton de nehotarire in ceea ce planuiti ...aia sinteti, incep sesiunile de prelucrare..)

pai normal ca o sa le zicem fff hotarati ca doar nimeni nu vrea apoi o discutie interminabila

dark_pearl a scris:

pai normal ca o sa le zicem fff hotarati ca doar nimeni nu vrea apoi o discutie interminabila

Si eu care credeam ca ai deschis subiectul asta pentru a obtine sfaturi :)

Eh, e bine ca stii exact ce si cum trebuie facut

dark_pearl a scris:

am o varsta si vreau sa-mi continui viata langa persoana de langa mine .un subiect pe care il auzim destul de des dar...........totusi apare o problema:mutatul cu aceasta.cum le putem spune parintilor ca a venit timpul sa ne mutam de langa ei fara a starni o nemultumire in sinea lor???

Parintii stiu acest lucru inca de la inceputul relatiei,daca il sau o accepta inseamna ca sunt de acord.Eu sunt mai de acord cu ,casatoria de proba, deoarece dupa mutatul impreuna descoperi atatea lucruri noi la persoana de langa tine incat ai impresia ca nu il cunosti deloc. Spun asta pentru ca am patit-o dar la mine nu s-a putut casatoria de proba pt ca ai mei nu m-au dat fara nunta. Iar dupa 1 an de stat impreuna am ajuns la concluzia ca ne e mai bine separati.Dar continuam asa pana pe unul din noi o sa-l lase nervii. :)

dark_pearl a scris:

am o varsta si vreau sa-mi continui viata langa persoana de langa mine .un subiect pe care il auzim destul de des dar...........totusi apare o problema:mutatul cu aceasta.cum le putem spune parintilor ca a venit timpul sa ne mutam de langa ei fara a starni o nemultumire in sinea lor???

pai cam : "mama, tata..a cam venit vremea sa va cautati alta casa si sa va mutati... cum de ce??am 16 ani( 14,12,20) si cred ca realizati ca a venit timpul ca gigel (marioara) sa stea cu mine. Ei lasati fetele astea scandalizato-interziso-furibunde...glumeam! plec eu.. " :)

si noi ne-am hotarat sa ne mutam impreuna. inca nu le-am spus parintilor, dar cu siguranta se vor bucura ca in sfarsit, dupa 4 ani, ne-am hotarat sa ne adunam de pe drumuri. peste 2 saptamani ii vom spune mamei mele, iar cu prima ocazie cand vom ajunge la ai lui le vom spune si dansilor. Doamne ajuta sa ne intelegem noi ca din partea parintilor nu vor fi probleme. Bine, daca ma gandesc putin cred ca mama va pune bot in prima faza, dar avand in vedere ca vom sta cu ea cred ca ii va trece repede. bine va fi o schimbare si pentru ea avand in vedere ca sunt primul copil care isi incepe viata, dar voi face tot posibilul sa nu se simta data la o parte din viata mea. oricum vom avea nevoie de ea. iar cu ai lui ... parerea lui este ca va fi ceva mai usor, dar ma cam indoiesc. sigur si dansii vor fi emotionati in prima faza, dar vom vedea cum ii vom ajuta sa treaca toti de prima faza. si mama si ai lui s-au obisnuit cu noi si tot copii ne considera, dar isi vor da seama ca am crescut si ca a venit si timpul sa ne formam o familie. cu siguranta va fi bine. voi reveni cu detalii dupa discutiile cu parintii.

cu siguranta si pentru tine dark_pearl va fi bine. mult succes si sa ne scrii cum au decurs lucrurile.

soarele a scris:

si noi ne-am hotarat sa ne mutam impreuna. inca nu le-am spus parintilor, dar cu siguranta se vor bucura ca in sfarsit, dupa 4 ani, ne-am hotarat sa ne adunam de pe drumuri. peste 2 saptamani ii vom spune mamei mele, iar cu prima ocazie cand vom ajunge la ai lui le vom spune si dansilor. Doamne ajuta sa ne intelegem noi ca din partea parintilor nu vor fi probleme. Bine, daca ma gandesc putin cred ca mama va pune bot in prima faza, dar avand in vedere ca vom sta cu ea cred ca ii va trece repede. bine va fi o schimbare si pentru ea avand in vedere ca sunt primul copil care isi incepe viata, dar voi face tot posibilul sa nu se simta data la o parte din viata mea. oricum vom avea nevoie de ea. iar cu ai lui ... parerea lui este ca va fi ceva mai usor, dar ma cam indoiesc. sigur si dansii vor fi emotionati in prima faza, dar vom vedea cum ii vom ajuta sa treaca toti de prima faza. si mama si ai lui s-au obisnuit cu noi si tot copii ne considera, dar isi vor da seama ca am crescut si ca a venit si timpul sa ne formam o familie. cu siguranta va fi bine. voi reveni cu detalii dupa discutiile cu parintii.

cu siguranta si pentru tine dark_pearl va fi bine. mult succes si sa ne scrii cum au decurs lucrurile.

Conteaza si cum va doriti plecarea ....doar cu hainele de pe voi sau si cu televizorul color, frigiderul si setul de oale inox :airkiss:

e doamne dar nimeni nu vrea sa se ajunga la asa ceva!totusi parintii sunt oamenii care ne-au crescut.e mai bine sa mentii o legatura buna cu ei ca poate la un moment dat o sa apelezi la ajutorul lor

parintii mei sunt extem de conservatori. mama mi-a zis la un moment dat, cand tocmai ma despartisem de (doar) al doilea prieten, ca ar fi cazul sa ma hotarasc si sa nu-i mai schimb atat...... ca e rusine Deci cred ca-ti dai seama despre ce nivel de conservatorism vorbesc. Cand am implinit 24 de ani si mama a auzit de la o matusa de-a mea (ca ei mi-a fost frica sa-i zic) ca intentionez sa ma mut cu prietenul meu, a inceput sa planga si sa-mi zica: Doamne, ce rusine, nu credeam ca poti fi in stare sa ne faci asa ceva!!

Si ce am facut? I-am explicat frumos cum sta treaba si ca toata lumea face asa si ca daca nu stai impreuna cu cineva n-ai cum sa-l cunosti calumea, i-am mai povestit si de casatorii esuate ale prietenelor mele, care n-au stat inainte cu partenerul, dar tot n-a vrut sa inteleaga.

Si ne-am mutat impreuna. Iar cand mama s-a vazut in fata faptului implinit, s-a calmat treptat, si dupa cateva luni chiar mi-a dat cadou un set de lenjerie intima din matase rosie pe care-l cumparase pt mine inca de cand eram mica. Deci schimbarea: RADICALA. Motivul: doar vazandu-se in fata faptului implinit a putut judeca la rece ce se intampla. Au trecut doi ani de atunci, nu mai sunt impreuna cu cel cu care m-am mutat atunci, si mama mea e alt om: a invatat sa accepte acest "generation gap", de pe urma caruia multi care si-au trait adolescenta dupa revolutie au avut de suferit enorm.

Asa ca nu mai sta pe ganduri. Parintii (majoritatea) isi iubesc copiii neconditionat. Orice ai face, o sa te ierte si o sa te inteleaga la un moment dat.

PS: Inca din ziua in care te-ai nascut, parintii tai au stiut ca atunci cand vei creste, iti vei lua zborul de langa ei. Doar ca acum le e greu sa accepte. Insa in sufletul lor stiu ca asta e un lucru normal si ca se va intampla oricum intr-o zi.

Bafta!

PPS: Mi-am adus aminte de ceva: La un moment dat, intr-o discutie acida avuta cu mama mea, in care ii spuneam ca ma mut cu el, i-am spus: "Mama, am 24 de ani si tu nu vrei ca eu sa ma mut cu el. Atunci sa inteleg ca tu crezi ca eu nu sunt normala?" Cred ca ce i-am spus a trezit-o in sfarsit la realitate. Incearca!

Ce sa va spun...viata in 2 inseamna in primul rand responsabilitati...multe, din partea ambilor si este bine sa ai mereu ca sfetnici parintii din ambele tabere. Intradevar, 1 an de proba, sau ma rog..o perioada sa stai sub acelasi acoperis, el si ea, este ideal pentru incalzire zic eu. Incalzire in privinta partii mai putin roz. Cand am avut de aface cu o asemenea situatie, parintii ei nu erau de nici o culoare de acord, dar am facut un pact cu tatal ei prin care am ramas de acord sa testam cum este. Era vorba de cateva luni, dupa care urma sa tragem o linie si sa vedem ce si cum stau lucrurile dupa o perioada de stat impreuna singuri, independenti cu toate cele. Ei bine, varsta a spus totul...s-a tras o linie si rezultatele: idependenta a devenit treptat dupa o perioada, dependenta, lucrurile pe care le credeam minore s-au dovedit a fi niste piedici foarte importante, iar lucrurile roz din pricina acelor 'lucruri minore', s-au decolorat. Concluzia cea mai mare a fost ca : dragostea trece si prin stomac. La o varsta de 20 de ani ambii....greu cu toate responsabilitatile care sunt in casa, in familie...pentru ca nu mai esti tu si gata...mai este si celalalt. Oricum, o experienta care sincer m-a mai trezit un pic la realitatea urata a lucrurilor. Este bine sa ai ca sprijin niste prieteni buni, cei mai buni: parintii. (asta pana se invata intradevar ce si cum se face cand esti in 2, departe de casa)