Adevarul

Hai ca esti dragut, pai asta-ti spuneam si eu, Adevarul este simplu, Parintele Luminilor este pur si simplu si nu are nimic de-a face cu labirinturile psihice ale mintii duse la "film", si, da, ti-am spus si eu, nu suntem in rezonanta si nici n-am de gand sa vin cu argumente si alte treburi complicate, care-ar complica si mai mult situatia (eu fiind o femeie simpla si nu ma complic, nu-i cazul). Iata o povata Zen, pot sa-ti dau si nenumarate povete crestin-ortodoxe(atat de simple ) insa la acestea inca nu ai acces (toate la vremea lor) :

Poveste cu barca goala

Se spune ca era o data un student care se infuria foarte repede pe tot ce i se intampla…nu ca nu ar fi fost usor, cand toate ii mergeau mai mult decat pe dos. Maestrul lui din planul terestru s-a hotarat sa il conduca spre intelegerea unui adevar simplu care sa il faca sa treaca mai impacat prin viata lui si prin viata celorlalti. Asa ca l-a luat deoparte si i-a spus:

- Dragul meu, sa presupunem ca esti intr-o barca pe un fir de apa destul de ingust, si din sens opus vine o alta barca, iar acea barca este condusa de un om care de voie sau de nevoie intra in barca pe care o conduci tu, ce faci atunci?

- Pai ce sa fac, ma supar, ce, nu m-a vazut ca vin? Nu putea sa faca in asa fel incat sa nu se ajunga la ciocnirea barcilor, asa ceva nu se poate….

- Incetisor dragul meu! Am inteles, dar daca ti-as spune ca in barca cealalta nu era nimeni…ca era o barca goala care s-a ciocnit de barca ta pur si simplu…In acest caz ce ai face?

- In cazul asta mi-as vedea de drum…asa a fost sa fie!

- Intocmai dragul meu! Asa a fost sa fie! Fii o barca goala! si considera ca te ciocnesti doar de barci goale atunci cand navighezi pe raul vietii. Astfel vei putea sa iti concentrezi energia si lumina in lucrurile care merita cu adevarat! Pe o barca goala nu se supara nimeni…o barca goala nu te poate supara…E atat de simplu!

Studentul a plecat inseninat si ori de cate ori se intampla pur si simplu ca barca lui sa se ciocneasca de barcile celorlalti…el arunca repede din barca mania, frustrarea, judecata celuilalt si trecea zambind mai departe in barca lui golita de tot raul din el!

Această povestire, ca şi celelalte povestiri pe care mi le-ai putea spune, are o valabilitate relativă. Uneori e bine să faci aşa, alteori nu. De exemplu, chiar ar fi bine să-i atragi atenţia celui care te loveşte, pentru binele lui şi a celorlalţi oameni pe care

Actiunea determina reactiunea. Totul este sa fii capabil sa discerni (asa DA, asa NU) , sa ai intelepciunea de-a face diferenta dintre ele si sa ai vigilenta de-a nu actiona din inertie si , cand este cazul, de-a actiona detasat ( neidentificandu-te cu situatia data) de cei implicati in aceasta, atentionandu-i. Parerea mea, Adevarul meu de la aceasta data (ca sa fim On, ca altfel , vin cei care dau tonul pe-aci si ne taie).

Si atunci, ce este adevărat

Marinel a scris:

Si atunci, ce este adevărat

Ana1996 a scris:

Doar unele adevaruri sunt relative;conteaza contextul in care le incadrezi.

Da, dar adevarurile care nu sunt relative sunt identitatile matematice si logice si convingerile personale. Acestea nu te duc nicaieri, asupra acestui lucru am incercat sa atrag atentia, sunt "adevaruri inutile", care nu aduc dupa sine cunoasterea. Progresul este dat de apropierea treptata de adevaruri relative, nu de visuri la adevaruri absolute, chiar daca pare mai tentant.

Fr0z3nasic3 a scris:

Spre surprinderea mea, n-am gasit adevarul printre conceptele abordate la sectiunea Filozofie a forumului.

Sa fie oare din cauza ca oamenii l-au uitat si nu-i acorda importanta cuvenita?

Cum apare adevarul reflectat in constiinta voastra? Din ce perspective il abordati?

Cat de important este adevarul pentru voi?

"Scopul omului superior este adevarul." (Confucius)

Chiar asa este? Simtim nevoia sa sacrificam orice pentru ca adevarul sa iasa la suprafata? Adevarul cui? Cum il putem recunoaste? In ce sau in cine ne putem increde ca sursa a adevarului?

Spre surprinderea sa de mii de ani omul nu a reusit sa gaseasca adevarul, asta zice de fapt acest forumist.

Orice adevar gasit de om a fost combatut, reparat, de alti oameni si de generatiile urmatoare.

Marea eroare a umanitatii, a omului, este sa considere ca a aflat adevarul absolut (total sau partial).

In fiecare etapa stiintifica oamenii de stiinta au grasit cosiderand ca au aflat tot ce se putea sti (daca nu din convingere cel putin din aroganta si interese si tot au facut asta).

Religiile, cultele, fac aceeasi gresala, fiecare considerand ca detine adevarul absolut, ca punctul lor de vedere e infailibil, ghidat fiind de spiritul divin.

Spiritualitatea de toate felurile ne/a invadat cu initierile si mai ales cu trairile inalte (simtitorii au rasarit ca ciupercile dupa ploaie), acesti oameni considerand ca ei l/au aflat pe dumnezeu, ca ce traiesc ei poate fi descoperit numai in sistemul spiritual cunoscut de ei. Ninic mai fals, deoarece "america", nu au descoperito ei, ci doar au redescoperito datorita deschiderii pe care s/au hotarat sa o faca budistii pe filiera americana (predominant).

Acelas lucru au puterea sa il faca si crestinii (ma refer la accesul la trairi inalte si la initieri) daca inaltii prelati ai biserici ar considera asta de folos, numai ca ei sunt urmasii inchizitiei.

Cred ca toate religiile, si formele de spiritualitate au in componenta lor oameni initiati care pot da acces la initieri si trairi inalte, daca ai abilitatea, dorinta, daca te reprezinta cele ale lor, astfel incat sa te considere merituos pt. asta, daca te dovedesti un demn slujitor al cauzei lor.

Care e adevarul?

Orice as spune e supus relativitatii.

Binenteles, cunoasterea de toate felurile 9inclusiv spirituale) ne poarta din concepte in concepte mereu si mereu (probabil tot mai inalte), binenteles trairirile inalte sunt un gen de trairi de care 999,999% din populatia globului nu are habar ca sunt posibile, asta nu inseamna ca ceva e adevar absolut si infailibil deoarece am da dovada de habotnicie spunand aceasta, si nu am fi cu nimic diferiti de inaintasii nostri care au dat dovada mereu si mereu de fanatism din lipsa unei viziuni dezmarginite.

Nu avem cum sa cunoastem ceva absolut decat acceptand nelimitarea, singurul adevar absolut este cel pe care inca nu l/ai aflat, nu /ai cunoscut, nu /ai trait, cel ce te tot primeste si "te foloseste" (te invata dar nu in sens de a personfica adevarul), neepuizanduse, neimputinanduse.

Dar cum ziceam: tot ce spun e relativ.

Nici nu o să găsiţi o definiţie general valabilă

Tudorxx a scris:

Nici nu o să găsiţi o definiţie general valabilă

Marinel a scris:

Da, dar adevarurile care nu sunt relative sunt identitatile matematice si logice si convingerile personale.

In mod ironic, gandurile noastre sunt identitati matematice si logice. E adevarat, gandurile noastre contin o sumedenie de erori si imprecizii, dar conform a ceea ce ai afirmat, indreptand erorile si impreciziile gandurilor, se ajunge la adevar absolut. Este si punctul de vedere al sfintilor.

---------------------------

Convingerea personala (in sensul de alegere a unei optiuni care nu se bazeaza pe o concluzie logica sau evidenta senzoriala) nu face diferenta intre adevarat si fals. Deci nu este 100% adevar nici macar relativ, de absolut nici nu poate fi vorba.