" Daca vede isus ce ai scris aici iti da un premiu si-ti face si tie un rand de chei la poarta raiului.
Hai sa-ti zic ceva :Ca sa ai o cat de mica sansa de a afla adevarul,de a intra in "posesia" adevarului (filozofic gandind), in primul si in primul rand nu trebuie sa ti se impuna limite ori religia, indiferent care ,asta face.Religia IMPUNE limite omule...
Aaa si inca ceva, vezi ca si citirea in mod excesiv a filozofiei duce la trasarea unor limite prin punerea de acord si mai apoi insusirea unor idei ce NU iti apartin. "
Religia nu-mi impune nicio limita. Aceasta conceptie ( cum ca, religia ar impune limite ) e doar un cliseu al celor ce nu cred in divinitate. Sunt unele persoane care se folosesc de religie in scopuri perfide...si astfel fanatizeaza ( dar astea-s exceptii ). Eu ma duc si la biserica, ma uit si la Discovery Science, ma joc tot felul de strategii, citesc filosofie - fizica de tip cuantic, ma plimb prin parc cu prietenii, ma duc in club, beau Sprite etc...cine-mi pune limita !?
Dumnezeu inseamna libertate deplina daca stii sa-i urmezi calea. Caci, El e Calea-Adevarul si Viata. :>
Apoi, tu-mi spui ca aceste idei nu-mi apartin. Bineinteles ! Nici tie nu-ti apartin ideile pe care le ai. Stii tot ceea ce stii de la El. Daca El n-ar fi vrut sa stii nimic, acum _ n-ai fi stiut nimic. Se pune intrebarea - de unde stii ce-ai studiat !? Si cei care au scris ceea ce-ai studiat tu...de unde stiu !?... Si tot asa, regresiv...pana ce ajungi in punctul de unde au plecat toate.
Noi ( continuatorii civilizatiei umane ), suntem datori sa amplificam invataturile stramosilor nostri cu noi descoperiri si sa o ducem la capat.
" Mi se pare rigida si oarecum fortata ideea definirii adevarului prin divinitate. Din aceasta s-ar deduce ca toti cei carora nu li s-a revelat dumnezeu nu cunosc adevarul, traiesc in minciuna. Andrei Dicovici, ai sugerat existenta unui adevar suprem. In ce sens? Un adevar mai important decat toate celelalte? Crezi in adevarul absolut?
Spui de limitare, de frica de necunoscut. Atunci explicarea tuturor lucrurilor din punct de vedere crestin ce este? Nu tot o limitare? Cine ajunge mai aproape de adevar: omul care evalueaza toate variantele posibile sau cel care imbratiseasa prejudecata si crede ca exista o singura cale?
Granita intre sustinerea unei idei si fanatism e subtire. Sa nu ajungem sa le impunem celorlalti "adevarul nostru", care e mai bun decat celelalte sau - mai grav - e singurul. Sa nu ne impiedice mandria si intoleranta de a ne comporta cu responsabilitate si respect fata de libertatea celorlalti oameni. "
Eu i-L vad pe Dumnezeu nu ca pe o persoana cum insinueaza multi necrestini, ci ca pe o substanta imuabila dar _ prefer sa ii spun Dumnezeu fiindca suna mai frumos si intelegem fiecare in felul acesta la ce se refera. Intradevar, am sugerat existenta unui Adevar suprem dat fiind faptul ca toate pleaca dintr-un punct. Si sa o iei pe sapte carari...e un fel de ratacire prin negura...
Apoi, eu nu explic lucrurile strict prin prisma religiei crestine ci sunt - interdisciplinar. In felul acesta sunt luminat de o multitudine de raze viu colorate - una si aceeasi. In plus ( dupa cum am mai spus ) toate drumurile duc la Roma. Iti suna cunoscuta afirmatia !? Deci, toate caile pornesc dintr-un punct si se intorc de unde au pornit. E complicat de simplu.
Mai mult, eu nu-ti impun ceea ce cred eu absolut deloc. Daca tu crezi ca vei gasi Adevarul in alta parte...Dumnezeu sa te ajute !
Insa, am baut si eu Coca Cola si rezultatul s-a vazut la W.C. Am practicat si eu nirvana si rezultatul a fost o dara de neant.
Si cand am revenit la Dumnezeu, rezultatul a fost lumina si fericire. Sa fie coincidenta !? Parca prea izbitoare...
Defapt, mandri sunt cei care nu vor sa se intoarca la Dumnezeu. Regasindu-l pe Creator si pe tine insuti, te vei simti implinit.
Opinia mea e ca, sa cauti absolutul strict intr-o bucata de pamant - e inutil.
" Principiul asociativitatii a=b=c este cert."
Afirmatia ar trebui sa fie adevarata conform caror reguli, legi, norme?
Si nu inteleg de ce contrariul ar trebui sa fie neaparat "totul este fals".
Imi pare rau, dar logica nu ma poate face sa ajung la concluzia ta. E ca si cand ai spune "Daca nu crezi ca lumina exista cu siguranta, inseamna ca pentru tine totul este fals." Si spui asta fara sa te gandesti la contextul in care ma aflu. Cum ar raspunde un om orb?!
Totul e relativ, iar adevarul are o infinitate de fete, in functie de modul in care este perceput de fiecare, de senzorii de care dispune si de nivelul sau de cultura. "
Conform legilor universale care se respecta, e cat se poate de cert.
Apoi, nu am spus ca totul e fals daca nu crezi ca lumina exista. N-am facut o astfel de afirmatie. Era o interogatie ca sa-ti arat tocmai lucrul acesta si anume - nu totul e fals si nici relativ...fiindca _ daca ar fi totul aproximativ ~ aproape adevarat ( adika nu absolut adevarat ), inseamna ca ne tragem din ceva imprecis !? :P Sa fim seriosi !!! Sunt lucruri rigide ca Axis Mundi, ca matematica ce este o stiinta exacta etc. Daca nici matematica nu e logica si coerenta ce sa mai spun...Visam !?
E conceptia mea. Tu poate ai alta...Sa te ajute Dumnezeu ( dupa cum am mai spus ), sa gasesti ceea ce cauti...si ai sa vezi ca tot la El ajungi pana la urma.
Mai mult, un orb e posibil sa vada si sa simta Lumina Sfanta mult mai bine decat un " clar vazator " savant scientologic cu zeci de medalii de aur ruginit.
" Puneti dioptrii la ochiul mintii ! " -- Ctc.
" Arma cunoasterii absolute nu exista intrucat universul este infinit si in expansiune. Nu poti sa ajungi sa cunosti totul (material si ideologic) pentru ca in secunda imediat urmatoare sfera cunoasterii se imbogateste cu x sau de n ori, aceasta necunoscuta fiind considerabila in raport cu ceea ce ai acumulat deja.
Este nevoie de arme in scopul protejarii cuiva? Sa nu spuneti ca armele au aparut initial in scopul apararii. Te poti apara de cineva/ceva care te ataca si altfel decat raspunzand la violenta tot prin violenta. Aceasta cale este chiar ultima recomandabila.
Adevarul absolut, daca ar exista, nu ar constitui o arma decat in absenta moralei. A folosi o informatie in folos propriu este posibil doar atunci cand ceilalti nu o cunosc. Deci utilizarea adevarului ca o arma ar insemna sa-l transformam in minciuna (ascunderea unei parti din adevar este tot o minciuna).
Universul e infinit si in expansiune, dar a fost creat in urma unei actiuni exterioare acestuia. Esti constient de asta !?
Apoi, la cunostiintele deja acumulate se adauga cele noi care le amplifica pe anterioarele. Nu degeaba exista evolutie. Exact !
Dar, ( repet intrebarea ). De unde au plecat aceste cunostiinte !?
Si cum sa nu !?? Bineinteles ca e nevoie de arme in scopul protejarii atat timp cat exista manipulatori si tot felul...Ce-ai vrea sa fie !? Haos !? Sa-i lasam pe manipulatori sa ne subjuge !? Pai, de n-ar fi existat taranii care sa fi declansat rascoala de la Bobalna, de n-ar fi existat Stefan cel Mare care sa tina piept turcilor...Ce vorbesti tu !?? Vrei sa ma trezesc c-o bomba atomica in apartament !? Trebuie sa existe o anumita ordine.
Si ce bine ai grait !!! Te citez - " Adevarul absolut, daca ar exista, nu ar constitui o arma decat in absenta moralei ".
O simpla si singura intrebare, ca sa-ti demonstrez absenta moralei - exista desfrau !?
Si atunci, Lumina Sfanta nu se transforma intr-o " arma " benefica !?
" Deci de-aia nu poate dumnezeu sa faca un bolovan atat de mare incat sa nu-l poata ridica?) Nu , ca ideea asta cu bolovanu cica le-ar fi venit "filozofilor antici", nu dau nume ptr ca nu mai stiu si oricum urasc sa citez-plus ca s ar putea sa fie unu' anonim ..hehe- pentru ai ajuta si pe cei ce stau mai prost cu mansarda sa vada cum sta treaba cu atotputernicia zeilor."
Exemple din viata mea : vorbeam intr-o zi cu o fosta prietena despre iubire, despre tot raul din lume sub o salcie...( salcia fiind locul unde Fecioara Maria L-a plans pe Iisus ). La un moment dat observam cum salcia incepe sa picure. Unde mai vezi salcii plangatoare !?
Asta nu se intampla oriunde si oricum. Trebuie sa ai credinta.
Sau, ma rugam intr-o seara ca a doua zi sa ma intalnesc la prima ora cu fata la care tin cel mai mult, daca si ea tine cumva cat de cat la mine ( o iubeam nespus de mult la vremea respectiva )...In urmatoarea zi ( dimineata ) ma intalnesc cu ea. Si raman blocat. Coincidenta !? Deloc. Parca prea izbitoare aceste coincidente. Si ar mai fi destule de spus, numai ca _ nu stiu cati ori sa ma creada ( ca de obicei...). Dupa cum am mai spus ( si repet, ca sa se stie ) - e nevoie de credinta.
Eu cred pentru ca simt. Lacrimile nu izvorasc din neant !
Cat despre produsul de rahat...acela e always ultra, nu iubire.