nightwish a scris:Cum faci sa accepti ca centrul universului tau nu mai este, ca n-o sa-ti mai spuna niciodata "buna dimineata" sau "noapte buna"? Cum pot sa domolesc dorul ce-l simt, cum te poti impaca cu ce simti, cum poti sa-i dai drumul?
De ce pui intrebari gresite? De ce iti doresti sa suferi? De ce cauti compasiune? De ce plangi cand nu mai ai ceva in loc sa te bucuri de ce ai obtinut? De ce privesti viitorul cu pesimist? De ce te inchizi in tine? De ce nu accepti inevitabilul?
Centru universului tau nu a disparut. Ci doar a devenit imaterial. Nu-ti lipseste nimeni pentru ca nu-ti spune buna dimineata sau noapte buna. Sigur centrul universului tau ramane cel care a fost, trebuie doar sa-l vezi altfel. Aminteste-ti cu placere toate momentele frumoase, retraieste mental viata alaturi de cel drag si nu lasa nici o zi sa treaca fara sa-l simti aproape. Discuta cu toti si rememoreaza tot ce a fost frumos. Nu te feri sa-ti amintesti CU BUCURIE si sa povestesti FERICITA momentele placute traite alaturi de el. Asa va fi mereu langa tine si-ti va oferi in continuare acea bucurie sufleteasca cu care te-a obisnuit.
Si la sfarsit da-mi voie sa-ti zic si una de dulce: Tu crezi ca el ar fi vrut ca tu sa suferi? Crezi ca asta il face fericit acolo unde este? Crezi ca a vrut sa lase in urma lui doar suferinta, interiorizare, izolare, lacrimi? Nu fi egoista! Daca intr-adevar tii la el (prezentul e intentionat !!!) fa in fiecare zi ceea ce el vrea de la tine. Traieste-ti fiecare zi ca si cum seara te-ar astepta sa-ti spuna ca e mandru de tine si de ce faci cu viata ta.
Sa auzim numai de bine. Si nu uita: el este laga tine si iti spune buna dimineatza si noapte buna, doar ca aceste cuvinte le "auzi" altfel decat pana acum.
loveme as I love you