O cunoastere personala a lui Dumnezeu nu poate exista decat intr-o puritate absoluta a sufletului. E ceea ce se incearca prin practica isihasta, in cazul crestinismului. Omul e in continua rugaciune si contemplatie, in afara pacatului. Numai atunci poate fi eliminata ignoranta. Cunoasterea rationala nu poate cuprinde maretia dumnezeiasca... Cine ponegreste nume precum Moise, carti precum Biblia, mai intai sa ajunga la gradul de purificare al lui Moise, al celor care au scris Biblia... A nu se intelege ca subsemnatul e pur, din contra, sunt la un nivel extrem de scazut. Ma scald in pacat, dar nu-mi permit sa arunc vorbe aiurea... Cine stie, poate Dumnezeu chiar va vede in timp ce vorbiti. Cititi Biblia intreaga, cercetati profetiile, cititi scrierile primilor parinti crestini din secolele I, II, III ( sunt si pe net ) si apoi judecati si voi. Trebuie sa criticam ceea ce cunoastem in profunzime...
Chestia asta cu ignoranta si samsara imi suna cunoscut... Poate pentru ca si eu eram un yoghin al Jnana Marga, Calea cunoasterii lui Nisargadatta si a lui Ramana Maharshi... Problema e ca toti "marii intelepti" ne invata sa mergem dincolo de concepte si ne umplu de dogme. Da, dogme. Ei urasc dogmele, dar de fapt, le inlocuiesc cu propriile dogme, cu axiomele lor, gen "Oamenii se reincarneaza". Ai grija. Ai probat doar o parte a problemei. Ai mers doar prin balta pana acum. Iesi si pe uscat si studiaza si partea crestina cu toate scrierile ei, sa vezi ca e mult mai profunda... Mi-am pierdut ani cu bazaconiile astea indiene. Nu ai vazut ca sunt un amalgam de credinte, de zei, de povesti SF cu nu stiu ce avatare si de pretentii filosoficesti ale unor nebuni autohipnotizati ? Nu te lasa convins, invins de niste definitii si concepte pompoase... Incearca si partea cealalta si daca esti mistic cumva, citeste despre isihasm si isihasti... Vei afla multe lucruri interesante...