Cine este D-zeu?

lupini a scris:

Dogmele sunt facute de popi !!! Isus nu a vorbit nimic de dogme !!!

A vorbit de faptele pe care omul sa le faca !

Religia este inventia omului, o incercare de a gasi raspunsuri la lucrurile inexplicabile, o simpla teorie provizorie (pana cand se gasesc cauzele insesizabile initial). Orice religie are la baza un set de dogme (reguli, ipoteze). O astfel de dogma este existenta lui Isus. Toate cuvintele care i se atribuie sunt rodul imaginatiei creatorului (creatorilor) religiei. Popii sunt persoane care transmit maselor dogmele de baza ale religiei.

Teoria mea este plauzibila, dar demonstrarea ei presupune calatoria in timp, intrucat istoria este extrem de usor de denaturat.

menssana1984 a scris:

si nu prea sunt sigur cum sa interpretez laudele tale...ca adevarate sau ironie..

lol e destul de evident ca a fost ..... dar te las pe tine sa ghicesti

Una e sa se pretinda cineva ca e crestin , altceva e sa si fie !!! Crestinismul se defineste prin faptele facute de o persoana !!! Prin faptele pe care le fac homosexualii , te face sa crezi ca sunt crestini ? E clar ca nu sunt !!!

acum ce facem aplicam crestinismul numai la hetero? ce conteaza cu cine se culca sau ce face in viata sa intima? de fapt cam asta e crestinismul: prefacatorie ridicata la rang de religie.....nu judeci o carte dupa coperti

Fr0z3nasic3 a scris:

Sa presupunem ca esti crestin. Daca te-ai simti atras de cineva de acelasi sex ce ai face? Te-ai duce la exorcizare sau la ospiciu pentru a elimina acest sentiment "nefiresc"?

Religia impune niste dogme inflexibile, batute in cuie, in scopul limitarii individului, de a-l face supus. Libertatea gandirii ne defineste ca oameni. Gandesc, deci exist si nu accept sa mi se bage pe gat "gunoaie" ideologice fara explicatii plauzibile.

corect...dar nu uita ca dumnezeu ne iubeste pe toti indiferent de ceea ce facem.,chiar si pe satana,suntem fii lui doar,iar daca nu e asa,termenul de iubire neconditionata nu prea are sens...ar insemna sa fie partinitor,iar daca e partinitor face discriminari...

si legat de ce zici tu gandesc deci exist,e impropriu zis,a exista inseamna a avea alocate niste coordonate spatiale si temporale,iar asta e valabil si la un bolovan sau la o balega.....ceea ce incerci tu sa zici,de fapt,e gandesc deci sunt....o gandire care se gandeste pe sine.

Menssana, renumita expresie a lui Descartes este o concluzie a demersului sau filosofic de a elimina indoielile. Te poti indoi de orice in afara de propria ta existenta. Acesta este singurul lucru sigur incat constituie premisa indoielii. Daca nu ai exista, nu ai gandi si, deci, nu te-ai putea indoi de ceva.

Eu am folosit ideea ca argument al rationalismului. Acesta trebuie sa existe in fiecare om. Adica sa judecam inainte de a accepta ceva nedemonstrat. Sa ne indoim de orice nu este sigur ca sa nu fim manipulati.

Si era vorba de existenta omului, nu de definitia stricta ce implica niste coordonate spatiale si temporare. Din cate stim noi, bolovanii nu gandesc. Sau ne poti demonstra contrariul ? Astept cu interes sa-ti explici rationamentul "gandirii care se gandeste pe sine".

Fr0z3nasic3 a scris:

Menssana, renumita expresie a lui Descartes este o concluzie a demersului sau filosofic de a elimina indoielile. Te poti indoi de orice in afara de propria ta existenta. Acesta este singurul lucru sigur incat constituie premisa indoielii. Daca nu ai exista, nu ai gandi si, deci, nu te-ai putea indoi de ceva.

Eu am folosit ideea ca argument al rationalismului. Acesta trebuie sa existe in fiecare om. Adica sa judecam inainte de a accepta ceva nedemonstrat. Sa ne indoim de orice nu este sigur ca sa nu fim manipulati.

Si era vorba de existenta omului, nu de definitia stricta ce implica niste coordonate spatiale si temporare. Din cate stim noi, bolovanii nu gandesc. Sau ne poti demonstra contrariul ? Astept cu interes sa-ti explici rationamentul "gandirii care se gandeste pe sine".

uuuu...ce frumos e sa te faca unul praf.......

pai daca stii atat de multe despre descartes nu inteleg ce rost are sa intrebi de gandirea care se gandeste pe sine...

hai sa vad daca te pot lamuri...

descartes vrea sa ,ca ma pot indoi de faptul ca exist,ca ocup un loc in spatiu si timp,intru-cat pt asta nu e nevoie sa gandesti.

orice obiect neinsufletit are un corp si ocupa un loc in spatiu,dar numai omul ESTE,are fiinta ,caci numai el gandeste.

imi pot imagina ca nu am corp,ca nu exista nicio lume si nici un spatiu in care in care ma aflu,deci a nu exist,dar intrucat eu ma indoiesc,eu gandesc,iar daca gandesc,exist.

spre rusinea mea nu am reusit sa reproduc aceste lucruri din memorie,ceea ce inseamna ca nu le-am inteles prea bine,asa ca le-am copiat direct din carte...dar cam asta era idea de care vorbeam..

In loc sa privesti metaforele poetice despre aparitia si evolutia omului, mai bine istoria lui, cea descoperita, prin evolutia speciilor la cele de astazi.

menssana1984 a scris:

uuuu...ce frumos e sa te faca unul praf.......

Scuza-ma ca am lasat impresia asta, nu a fost un atac la persoana. Scopul postului meu era de a explica de ce am folosit cuvintele lui Decartes, nu de a deschide o controversa privind dialectica rationalist-idealista, ceea ce nu isi are locul pe topicul de religie si spiritualitate.

Continuand expunerea ideilor , ideea de dumnezeu devine din ce in ce in ce mai greu de acceptat in viziunea primitiva in care a aparut. Credinta in divinitate se disociaza de credinta in doctrina religioasa sau dispare complet.

In orice parte s-ar inclina balanta, teama oamenilor de incertitudine nu este eliminata. Avem nevoie sa credem in ceva (indiferent ca e existenta sau non-existenta). Unii cred in perceptiile lor senzoriale, altii in ideile lor sau ale altora. Adevarul are un numar de fetze egal cu numarul persoanelor carora se releva.

jeniffer a scris:

In loc sa privesti metaforele poetice despre aparitia si evolutia omului, mai bine istoria lui, cea descoperita, prin evolutia speciilor la cele de astazi.

nu prea cred ca tu vorbesti de mine acum nu?sau ma insel?

Fr0z3nasic3 a scris:

Scuza-ma ca am lasat impresia asta, nu a fost un atac la persoana. Scopul postului meu era de a explica de ce am folosit cuvintele lui Decartes, nu de a deschide o controversa privind dialectica rationalist-idealista, ceea ce nu isi are locul pe topicul de religie si spiritualitate.

Continuand expunerea ideilor , ideea de dumnezeu devine din ce in ce in ce mai greu de acceptat in viziunea primitiva in care a aparut. Credinta in divinitate se disociaza de credinta in doctrina religioasa sau dispare complet.

In orice parte s-ar inclina balanta, teama oamenilor de incertitudine nu este eliminata. Avem nevoie sa credem in ceva (indiferent ca e existenta sau non-existenta). Unii cred in perceptiile lor senzoriale, altii in ideile lor sau ale altora. Adevarul are un numar de fetze egal cu numarul persoanelor carora se releva.

neahhh,,stai linistit...nu am luat-o ca pe un atac la persoana...

dar m-ai silit sa imi chem creierul din concediu ca sa iti pot raspunde si consider asta un lucru bun..pt tine si pt mine

eu merg pe principiul ca NU STIU,cata vreme nu am cum sa demonstrez ceea ce sustin....pt mine e vorba doar de diverse ipoteze de la diversi oameni...nimic mai mult...cate capete atatea adevaruri,cate bordee atatea minciuni

In preistorie, spirite din natura erau simbolizate cu figurine votive. In antichitate zeul a devenit personificarea sorelui si, cu dezvoltarea scrierii, simbolul legilor si creatorul cosmosului. A fost trait asa pina in secolul nostru, in care omenirea a fost liberata de aceasta putere, vehiculata de religiosi, prin culturi si idei. Credinta in zeu incepe sa fie inlocuita cu cea in natural, fiind in acord cu ceea ce sintem iar legile construite pe baza omeneasca.

"nu prea cred ca tu vorbesti de mine acum nu?" De Elia.

jeniffer a scris:

"nu prea cred ca tu vorbesti de mine acum nu?" De Elia.

awhhhh..right..elia...ewlll..u 2 have fun.....

vezi ca e cam incapatanata mai ales atunci cande incoltita si vede ca nu mai are cum sa scape...