Controlul emotiilor- cel eficient- este parte importanta a unui nivel de inteligenta emotionala ridicat. Faptul de a-ti controla furia nu inseamna negarea ei, refulare, reprimare- cel putin nu in mod necesar.
Sunt multe situatii sociale in care exprimarea libera a emotiilor nu numai ca nu este permisa, dar poate avea si repercusiuni grave.
Problema apare atunci cand ajungi sa consideri ca de fapt... nu ai o problema, ca de fapt tu nu te-ai infuriat, ca ai uitat, ca a trecut, ca ai iertat, ca poti merge mai departe.
Cand esti la un restaurant cu partenerul si face o gluma total nepotrivita, nu cred ca exprimarea directa a supararii va aduce vreun folos rezolvarii situatiei conflictuale si relatiei, per total. In cazul asta, poate interveni controlul sentimentului, pentru ca mai apoi el sa poata fi exprimat intr-un cadru securizant si departe de ochii altor persoane.
De asemenea, se mai impune o diferentiere intre control si amanare. Controlul unei emotii negative nu trebuie sa se transforme in inabusirea ei, ci pur si simplu trebuie sa reflecte o adpatare la o situatie problematica. Amanarea exprimarii sentimentului poate avea fie un efect pozitiv- intervine o anumita rationalizare si intelegere din momentul experimentarii lui si momentul exprimarii, fie un efect negativ- refulare.