Refulari ?

Nu stiu exact cum functioneaza dar sper ca ma lamuriti voi.

Din diverse situatii am observat ca oamenii simt nevoia de a comunica,de a-si exprima ideile si de a-si descrie intamplarile din viata de zi cu zi.Am stat de vorba cu persoane introvertite care odata ce si-au dat drumul nu au mai vrut sa taca,asta e desigur din cauza faptului ca au avut o ocazie buna (si sigura) sa se descarce.La fel si cu sentimentele,furia manifestata prin acte violente,suferinta prin plans etc.Intrebarea mea este: pot exista efecte pe termen lung si cu urmari grave daca aceste "nevoi" nu sunt satisfacute ? Eu am ajuns la stadiul in care sa imi controlez cat de cat furia (si alte sentimente) dar e foarte greu si nu stiu exact ce efecte poate avea acest tip de control pe termen lung.

Devastatoare vor fi efectele. Cum adica le controlezi? Ce le faci? Nu le exprimi. Dar asta nu inseamna ca sentimentele, asa cum le numesti tu, nu exista. Ele exista, acolo in sufletul tau, si te macina. Te mananca pe dinauntru pana cand nu vei mai fi nimic.

Daca e sa luam ca exemplu furia controlul ei e cel mai bun lucru,am avut si situatii cand am spart lucruri din cauza asta si am ajuns sa regret.Acum ma controlez mult mai bine dar ma controlez cam in toate sentimentele.

Daca e adevarat ce spui tu e cu adevarat rau dar prin "Te mananca pe dinauntru" te referi la leziunile asupra subconstientului care la randul lui ajunge sa afecteze constientul ?

aspera_ad_astra a scris:

Daca e sa luam ca exemplu furia controlul ei e cel mai bun lucru,am avut si situatii cand am spart lucruri din cauza asta si am ajuns sa regret.Acum ma controlez mult mai bine dar ma controlez cam in toate sentimentele.

Daca e adevarat ce spui tu e cu adevarat rau dar prin "Te mananca pe dinauntru" te referi la leziunile asupra subconstientului care la randul lui ajunge sa afecteze constientul ?

De ce crezi tu ca e cel mai bun lucru, controlul furiei? Ai idee cate cancere se nasc tocmai prin controlul furiei? Iti poti exprima furia si altfel, nu numai spargand. Spartul lucrurilor este o trecere la act, este echivalent cu a-i da in cap cuiva. Te poti descarca si in alt fel.

Prin te mananca pe dianuntru ma refer la diverse somatizari, cea mai usoara fiind anxietatea. Anxiosii sunt fericitii care isi pot rezolva usor problemele. Insa pot aparea ulcere, diabet, cancer, boli de inima....multe si cumplite boli.

kriemhild a scris:

De ce crezi tu ca e cel mai bun lucru, controlul furiei? Ai idee cate cancere se nasc tocmai prin controlul furiei? Iti poti exprima furia si altfel, nu numai spargand. Spartul lucrurilor este o trecere la act, este echivalent cu a-i da in cap cuiva. Te poti descarca si in alt fel.

Prin te mananca pe dianuntru ma refer la diverse somatizari, cea mai usoara fiind anxietatea. Anxiosii sunt fericitii care isi pot rezolva usor problemele. Insa pot aparea ulcere, diabet, cancer, boli de inima....multe si cumplite boli.

Imi cer scuze ca ma bag, dar e interesant ce vorbiti voi! Si eu ma enervez des, ma consum pentru diverse probleme de familie: consider ca am dreptate in multe privinte dar cui ii pasa? Sunt nevoita ca toti nervii pe care mi-i fac in legatura cu tot felul de aspecte din familie, sa mi-i stapanesc, sa ma controlez. Incerc sa " nu ma enervez" pe cat se poate dar simt ca de multe ori ma macin. Totusi este vorba de familia mea... Cum as putea sa refulez intr-un fel benefic pt. mine, ca sa zic asa?

unii spun ca trebuie sa nu-ti pese dar nu pot sa ajung la gradul asta de indiferenta.

Ai putea sa iti exprimi furia intr-un fel.Macar sa le spui celor din jur ca esti foarte furioasa. Prinexprimarea furiei nu inteleg sa-i dai in cap omului. Aceasta ar fi o trecere la act, ceea ce nu e normal, e patologic. Insa a-i spune unui semen ca esti furioasa atunci cand esti furioasa este normal si benefic pentru tine. Eventual poti cere familiei sa te lase in pace pentru ca esti furioasa.

Incearca sa nu uiti ca nu cei din jur sunt de vina pentru furia ta. Furia este a ta, deci nu-i invinovati pe cei din jur. Doar le aduci la cunostinta ca esti furioasa si ca ai nevoie sa fi lasata in pace sau sa fi luata in brate, depinde ce nevoi ai tu.

jerbera a scris:

Imi cer scuze ca ma bag, dar e interesant ce vorbiti voi! Si eu ma enervez des, ma consum pentru diverse probleme de familie: consider ca am dreptate in multe privinte dar cui ii pasa? Sunt nevoita ca toti nervii pe care mi-i fac in legatura cu tot felul de aspecte din familie, sa mi-i stapanesc, sa ma controlez. Incerc sa " nu ma enervez" pe cat se poate dar simt ca de multe ori ma macin. Totusi este vorba de familia mea... Cum as putea sa refulez intr-un fel benefic pt. mine, ca sa zic asa?

unii spun ca trebuie sa nu-ti pese dar nu pot sa ajung la gradul asta de indiferenta.

Un mod bun ar fi orice activitate benefica,de exemplu bati covoarele sau sa speli vasele orice lucu ce prin actiunea sa te-ar ajuta sa iti consumi energie dar desigur cum a spus si kriemhild si cei din jurul tau trebuie sa iti stie starea si implicit sa o respecte.

Stai linistit... nu e chiar asa grav, toata lumea trece prin stari ca astea si mai ales la varsta ta.

Sa nu crezi ca introvertitii au mai multe dezavantaje decat extravertitii sau invers... fiecare fire are avantajele si dezavantajele ei.

E adevarat, pot aparea boli daca te inchizi in tine, dar sunt foarte rare cazurile... daca ai mai si spart paharul la nervi, atunci poti sta linistit. Si nu ai de ce sa-ti regreti fapta, poate a fost mai bine asa, poate ca te-ai fi descarcat altfel, si mai dur, daca te-ai fi abtinut sa nu spargi acel lucru.

Cand mai acumulezi prea multa energie negativa incearca sa "evadezi" din cotidian, fa altceva fata de ce faci de zi cu zi, ceva ce te mai descarca de nervi si iti ofera energie pozitiva. Sunt destule activitati, tu stii mai bine ce-ti place.

Nu vad cu ce te-ar ajuta sa le spui celorlalti ca esti suparat/a ... poate intr-o masura foarte mica... si daca ei nu percep corect mesajul tau, vor intelege ca dai vina pe ei pentru starea ta...

Le spui foarte clar ce te supara, daca nu vor sa inteleaga ori ii ignori, ori, daca nu poti, data viitoare nici pe tine nu te va interesa de supararea lor... le vei plati cu aceeasi moneda in asa fel in cat sa-si dea seama pentru ce ii tratezi asa. Daca te gandesti la faptul ca e familia ta si nu o poti rani atunci n-ai decat sa suferi tu in continuare... parintii ti-au fost da-ti, nu i-ai ales singura ca sa te poti condamna/pedepsi

aspera_ad_astra a scris:

Nu stiu exact cum functioneaza dar sper ca ma lamuriti voi.

Din diverse situatii am observat ca oamenii simt nevoia de a comunica,de a-si exprima ideile si de a-si descrie intamplarile din viata de zi cu zi.Am stat de vorba cu persoane introvertite care odata ce si-au dat drumul nu au mai vrut sa taca,asta e desigur din cauza faptului ca au avut o ocazie buna (si sigura) sa se descarce.La fel si cu sentimentele,furia manifestata prin acte violente,suferinta prin plans etc.Intrebarea mea este: pot exista efecte pe termen lung si cu urmari grave daca aceste "nevoi" nu sunt satisfacute ? Eu am ajuns la stadiul in care sa imi controlez cat de cat furia (si alte sentimente) dar e foarte greu si nu stiu exact ce efecte poate avea acest tip de control pe termen lung.

Efectele acestor reprimari sunt mai mult decat periculoase atat pentru starea ta psihica, cat si pentru cei din jurul tau. Sentimentele neexprimate, furia nemanifestata la momentul potrivit, samd, se transforma in frustrare in timp sau se acumuleaza, iar la un moment dat izbucnesti. Si inca cum. Si eu sunt la fel si te asigur ca nu e asa bine. Inca mai caut ocazia sa ma schimb.

Numa bine

Nu stiu de ce dar banuiam eu ca nu e deloc bine chestia asta cu tinutul in tine.Solutie e oribil de banala (sau asa o vad eu) trebuie doar gasit un mod eficient de manifestare afeicarui sentiment sa zicem asa o linie fragila intre dezlantuire si tacere.

De obicei cand sunt prea furios ma plimb printe blocuri si fumez o tigara doua iar cand revin sunt mai bine dar nu merge chiar tot timpul.

De xemplu certele dintre mine si taicameo decurg asa : el urla (ca dementu) iar eu tac il ascult si ii zic ok pentru ca daca mi-as da si eu drumul si as spune ce as avea de spus ar iesi urat de tot dar nu o sa tina o vesnicie treaba asta pentru ca se presupune ca anul asta candva ma voi muta singur (si acolo va fi liniste ).

Din cate vad eu am clarificat problema.

Ce bine e sa stii ca mai exista persoane cu care sa poti purta o discutie in adevaratul sens al cuvantului.