O intrebare: Toata viata ai privit doar din prisma ochilor tai?
Daca raspunsul sincer e da...cred ca stii unde e buba.
recasatorit
Început de lixit2010, Mie 13 dec 2006 · 24 răspunsuri · 10.386 vizualizări · închis
mda, n-o sa fii multumit niciodata in stilul in care abordezi problema ... iubirea aia cu zbart si care iti gidila talpile s-a transformat nu a disparut... acea iubire cu zbatz e la inceputul fiecarei relatii, daca o vrei mereu va trebui sa reincepi toata viata ta relaltii, ca LIz Tayler cate casatorii a avut? 8? 
Si totusi ce e de facut atunci cand si nervii tai si ai ei o iau la vale rau de tot? cand se spun lucruri grele, reprosuri iar ura din priviri e evidenta?Vreti sa spuneti ca voi cei casatoriti sau casatorite, nu ati trecut prin asa ceva?
Eu sunt intr-o situatie mai rea..si inca un pic sunt gata s-o iau de la inceput, dar acum hai sa vb despre tine.Ce vreau sa-ti zic acum este ca tu nu ai fost niciodata egoist te-ai gandit in primul rand la cei din jur si de aceea ai avut numai de suferit, ce-ar fi daca acum te-ai gandi numai la tine un pic sa vezi cum ti-e tie bine si daca intr-adevar o iubesti pe sotia actuala, sau te gandesti prea mult la consecinte si la ea si la copil(teo) si raman in joc cel putin 3 persoane care urmeaza sa sufere.Mai bine acum sa pui capat decat mai tarziu, traieste-ti viata si daca nu a fost sa fie asta e.
Dar daca o iubesti pe sotia ta incearca sa vb cu ea si sa clarifici situatia vb cu ea deschis si spune-i ce te doare. Nu uita gandeste-te in primul rand la tine!
livium a scris:Si totusi ce e de facut atunci cand si nervii tai si ai ei o iau la vale rau de tot? cand se spun lucruri grele, reprosuri iar ura din priviri e evidenta?Vreti sa spuneti ca voi cei casatoriti sau casatorite, nu ati trecut prin asa ceva?
Dupa cum ti-am mai zis si eu sunt intr-o situatie asemanatoare si sincer m-am gandit si la mine si a inceput sa nu ma mai doara gandindu-ma ca in curand voi fi libera si nimeni nu-mi v-a mai putea urla in cap si nimeni nu-mi v-a mai reprosa sau spune cuvinte grele. Voi fi libera si asta e fff important. Gandeste-te si nu uita ca libertatea si linistea e cea mai de pret. Ce se intampla acum intre voi doi numai e iubire.Iubirea tine doar primii 2 ani!
multumesc pt raspuns, dar pentru un dialog trebuie doi! Daca unul dintre noi doi( eu si sotia mea), ar dori sa discute despre ce are pe suflet, celalalt, in afara ca nu mai are rabdare sa aculte, incepe prin a spune ca " eu sufar si mai mult ca tine, problemele mele sunt mai mari ca ale tale, etc". Si poate pe buna dreptate, problemele sunt multe si grele, dar cine mai are rabdare sa asculte? sa asculte, nu sa auda! nu stiu ce inseamna sa ma gandesc la mine, daca as fi liber acum nu cred ca as sti ce sa fac cu libertatea mea. Nu vad optiunile desi teoretic cred ca ele exista! Pe de alta parte am o mare responsabilitate: fetita mea! Trebuie sa fiu si un exemplu pt ea (atat cat se mai poate, chiar daca am trecut printr-un divort).Nu as vrea sa treaca si ea prin viata printr-o experienta ca divortul. Este foarte greu.Este traumatizant. As vrea sa indrept lucrurile in casnicia asta, as vrea sa mearga, dar nu cu orice pret! Poate nu-mi inteleg sotia, cine stie?!
livium a scris:multumesc pt raspuns, dar pentru un dialog trebuie doi! Daca unul dintre noi doi( eu si sotia mea), ar dori sa discute despre ce are pe suflet, celalalt, in afara ca nu mai are rabdare sa aculte, incepe prin a spune ca " eu sufar si mai mult ca tine, problemele mele sunt mai mari ca ale tale, etc". Si poate pe buna dreptate, problemele sunt multe si grele, dar cine mai are rabdare sa asculte? sa asculte, nu sa auda! nu stiu ce inseamna sa ma gandesc la mine, daca as fi liber acum nu cred ca as sti ce sa fac cu libertatea mea. Nu vad optiunile desi teoretic cred ca ele exista! Pe de alta parte am o mare responsabilitate: fetita mea! Trebuie sa fiu si un exemplu pt ea (atat cat se mai poate, chiar daca am trecut printr-un divort).Nu as vrea sa treaca si ea prin viata printr-o experienta ca divortul. Este foarte greu.Este traumatizant. As vrea sa indrept lucrurile in casnicia asta, as vrea sa mearga, dar nu cu orice pret! Poate nu-mi inteleg sotia, cine stie?!
Livium aici lucrurile se complica din moment ce numai exista rabdarea de a asculta "oful" fiecaruia pt ca sunteti doi ,amandoi ar trebui sa faceti compromisuri. Si daca ai fi liber ai putea sa te gandesti mai mult la fetita ta sa-ti concentrezi gandurile si planurile asupra ei, s-o faci sa inteleaga inca de mica greselile tale si sa nu le repete daca ti-e frica de asa ceva. Liber fiind vei descoperi noi lucruri iar de singuratate niciodata sa nu-ti fie frica, caci ea iti poate aduce linistea psihica si fizica. Te inteleg ca nu te poti gandi la tine dar fa un efort si ai sa vezi singuratatea ca pe o prietena...
N-am trecut printr-un divort si sper sa nici nu am ocazia, dar am fost alaturi de sotul meu timp de trei ani cat a durat divortul lui, si stiu ce inseamna. Si el era cam in aceeasi situatie cu a ta, doar ca n-au avut copii. Atunci cand ea a plecat din casa a luat tot, l-a lasat in casa goala (era inchiriata 
) si sentimentul de singuratate pe care l-a avut la plecarea ei, in timp s-a transformat in bucuria de a avea liniste. Tu ai si o fetita cu care poti sa iti ''umpli'' din cand in cand singuratatea.
Nu prea cred ca fetita sotiei tale ar avea de suferit de pe urma lipsei tale, cand ea isi adora tatal natural. Incearca sa fi putin egoist, traieste pentru tine. Ce drak, o viata avem si s-o traim cu urechile mancate
livium
Ia initiativa si schimba-te daca vrei sa salvezi ceva.
Va vedea si ea schimbarea si va veti ajuta reciproc.
Da, cam intotdeauna problemele apar pornind de la propria persoana si tot de aici incepe si rezolvarea lor. Si eu m-am gandit ca trebuie sa incep o schimbare incepand de la mine, dar ce sa schimb? Ce sa schimb astfel incat sa-mi gasesc linistea? Modul de a fi, de a gandi, de a vorbi? Schimbare fizica, psihica...?
Am uitat sa spun, fetita mea este la 270 km departare de mine. O vad o data cam la o luna jumate si vorbesc cam de 2-3 ori pe saptamana cu ea la telefon. A trecut si ea prin momente grele: mama ei are un partener (cam al 3 -lea in doi ani de zile iar raluca a trebuit sa accpte foarte greu ca ambii parinti au parteneri noi. Copii accepta EXTREM de greu ca parintii lor nu mai sunt impreuna si de cele mai multe ori se considera pe ei insisi vinovati. Divortul meu nu a fost deloc unul linistit si amiabil, asta a marcat linistea ei) si de la inceputul anului (este in clasa a 6) a schimbat si scoala, unde cam are probleme de adaptare.
Editat Joi 14 dec 2006 15:56
livium a scris:Pai nu mai stiu daca o iubesc sau mie frica de despartire si de singuratate. Nu-i asta dilema oamenilor si frica lor: singuratatea? Dar regretele, propriile reprosuri privind copilul meu? Chiar si tea, nu?Si nu-i ata de simplu, sa iubesti numai tu!! Trebuie ca sentimentele sa fie reciproce, mai ales intr-o casnicie. Sunt in mare dilema: urasc sau iubesc?
Liviu, cand ai divorat nu stiai ce te asteapta?
Dar actuala sotie, cand a divortat , nu stia ce o asteapta?
De ce nu v-ati gandit atunci la copii? La cum vor reactiona ei?
Daca ati pus fericirea voastra inaintea familiilor voastre de atunci(ai spus ca ea a divortat ca sa poata fi cu tine)...acum va aveti unul pe celalat, aveti ceea ce meritati si ceea ce ati dorit....Iubiti-va ca va meritati!!!!!....
....iar despre regretele privind copilul tau..da este cazul sa ai asa ceva...si sa indrepti situatia....
Nu ma intelege gresit, dar este mizerabil sa ai o familie si intr-o zi sa iti schimbi sotul/sotia doar pentru ca ai gasit pe cineva care in aparenta este mai bun decat ceea ce ai acasa...ca om responsabil, ca tata, ca sot, trebuia atunci sa gandesti de zece ori si apoi sa faci un pas....
Daca ea nu divorta ca sa poata fi cu tine..poate aveam mai multa intelegere, dar la ceea ce ati facut voi....
Editat Joi 14 dec 2006 18:00