recasatorit

[lixit2010 0]

Pe scurt de tot: am 38 de ani, am o fetita de 12 ani dintr-o prima casatorie.Acum 4 ani am cunoscut o femeie de care m-am indragostit nebuneste si cu care m-am casatorit, binenteles dupa ce am divortat de mama copilului meu. Prin divort am renuntat la toate bunurile mele dobandite si muncite si de mine in timpul primei casatorii (am cam fost santajat de prima sotie sa fac acest lucru), la casa, la tot. Actuala mea sotie are si ea o fetita (acum in varsta de 7 ani) si la fel a trebuit si ea sa divorteze pentru a putea fi impreuna cu mine. Fetita mea Raluca, locuieste impreuna cu mama ei, undeva in provincie la peste 270 de km de Bucuresti. Problema este ca tatal Teodorei (ati ghicit este fetita sotiei mele) locuieste in Bucuresti si nu cred ca a renuntat nici acum dupa 4-5 ani, la fosta lui familie: fetita si sotie. Binenteles ca ma considera pe mine responsabil de ce s-a intamplat cu familia lui si cred ca ma uraste de moarte, la fel de bine cum nici eu nu prea il am la inima (am avut o altercatie violenta si incearca si acum sa se faca prezent mai mult decat este cazul). Ok. Am locuit vreme de 4 ani in apartamentul sotiei, apartament pe care l-am schimbat cu unul mai mare de abia de o luna de zile, dar financiar vorbind, la baza a stat vechiul apartament. Din aceasta cauza eu ma simt destul de stingherit, mai voalat sau nu mi s-a reprosat ca eu nu am nici o contributie majora la cumpararea casei. Da, ati ghicit, sunt probleme mari in famile, nu reusim sa ne imai ntelegem deloc, desi ne-am iubit foarte mult la inceput. Sunt multe aspecte: Tea nu este copilul meu, tin la ea dar nu atat de mult pe cat imi iubesc propriul copil (caruia ii simt foarte mult lipsa), acest lucru se vede si se simte si deranjeaza. Nici Tea nu prea se omoara de dragul meu, isi idolatrizeaza tatal (care este un semiratat, ii plateste pensie alimentara teodorei, cam 300.000 de lei pe luna). Acesta este un aspect. Al doilea aspect: eu nu am un venit lunar constant, e posibil ca 3 luni de zile sa nu castig nimic, iar intr-o luna sa castig cat intr-un an. Aspectul financiar este de multe ori izvor de discutii cu sotia mea. Alte probleme? Parintii mei si ai ei (care si cum sunt ajutati mai mult de fiecare), frati, rude. Ce mai, e mult de povestit...dar ...dar nu mai vreau sa mai trec printr-un divort, vreau sa-mi salvez actuala casnicia!!!! Cred ca imi mai iubesc inca sotia (dar nu sunt foarte sigur cateodata). Doamnelor, domnisoarelor de pe acest forum, ce ma sfatuiti?

[red2shoes 24]

Pe scurt de tot: am 38 de ani, am o fetita de 12 ani dintr-o prima casatorie.Acum 4 ani am cunoscut o femeie de care m-am indragostit nebuneste si cu care m-am casatorit, binenteles dupa ce am divortat de mama copilului meu. Prin divort am renuntat la toate bunurile mele dobandite si muncite si de mine in timpul primei casatorii (am cam fost santajat de prima sotie sa fac acest lucru), la casa, la tot. Actuala mea sotie are si ea o fetita (acum in varsta de 7 ani) si la fel a trebuit si ea sa divorteze pentru a putea fi impreuna cu mine. Fetita mea Raluca, locuieste impreuna cu mama ei, undeva in provincie la peste 270 de km de Bucuresti. Problema este ca tatal Teodorei (ati ghicit este fetita sotiei mele) locuieste in Bucuresti si nu cred ca a renuntat nici acum dupa 4-5 ani, la fosta lui familie: fetita si sotie. Binenteles ca ma considera pe mine responsabil de ce s-a intamplat cu familia lui si cred ca ma uraste de moarte, la fel de bine cum nici eu nu prea il am la inima (am avut o altercatie violenta si incearca si acum sa se faca prezent mai mult decat este cazul). Ok. Am locuit vreme de 4 ani in apartamentul sotiei, apartament pe care l-am schimbat cu unul mai mare de abia de o luna de zile, dar financiar vorbind, la baza a stat vechiul apartament. Din aceasta cauza eu ma simt destul de stingherit, mai voalat sau nu mi s-a reprosat ca eu nu am nici o contributie majora la cumpararea casei. Da, ati ghicit, sunt probleme mari in famile, nu reusim sa ne imai ntelegem deloc, desi ne-am iubit foarte mult la inceput. Sunt multe aspecte: Tea nu este copilul meu, tin la ea dar nu atat de mult pe cat imi iubesc propriul copil (caruia ii simt foarte mult lipsa), acest lucru se vede si se simte si deranjeaza. Nici Tea nu prea se omoara de dragul meu, isi idolatrizeaza tatal (care este un semiratat, ii plateste pensie alimentara teodorei, cam 300.000 de lei pe luna). Acesta este un aspect. Al doilea aspect: eu nu am un venit lunar constant, e posibil ca 3 luni de zile sa nu castig nimic, iar intr-o luna sa castig cat intr-un an. Aspectul financiar este de multe ori izvor de discutii cu sotia mea. Alte probleme? Parintii mei si ai ei (care si cum sunt ajutati mai mult de fiecare), frati, rude. Ce mai, e mult de povestit...dar ...dar nu mai vreau sa mai trec printr-un divort, vreau sa-mi salvez actuala casnicia!!!! Cred ca imi mai iubesc inca sotia (dar nu sunt foarte sigur cateodata). Doamnelor, domnisoarelor de pe acest forum, ce ma sfatuiti?

 

 

 

 

doamne ,e greu !cred ca ar trebui sa-ti clarifici sentimentele .o iubesti ?daca da, sunt convinsa ca impreuna veti depasi situatia ,gandestete bine si incearca sa te detasezi de partea materiala .sper sa reusesti ! :spiteful:

Editat Decembrie 13, 2006 de red2shoes

[lixit2010 0]

Pai nu mai stiu daca o iubesc sau mie frica de despartire si de singuratate. Nu-i asta dilema oamenilor si frica lor: singuratatea? Dar regretele, propriile reprosuri privind copilul meu? Chiar si tea, nu?

Si nu-i ata de simplu, sa iubesti numai tu!! Trebuie ca sentimentele sa fie reciproce, mai ales intr-o casnicie. Sunt in mare dilema: urasc sau iubesc?

[Arana 1525]

.....Cred ca imi mai iubesc inca sotia (dar nu sunt foarte sigur cateodata). Doamnelor, domnisoarelor de pe acest forum, ce ma sfatuiti?

dacă deja ai ajuns la "cred" e trist...

[lixit2010 0]

sunt multe dictonuri pe care le poti cita din memorie oricand, dar sensul unui dicton il intelegi cu adevarat abia cand te lovesti de ceva in viata. De exemplu acum, cazul meu: nu totul e alb sau negru in viata. Credeti voi ca e asa de usor sa o iei de la inceput? Nu e usor, va asigur. Iar timpul a trecut, urmele fizice si psihice sunt adanci.

Cred ca trebuie sa vorbesc cu un psiholog.

[Arana 1525]

io n'am zis nici că'i uşor şi nici că'i alb, ai cerut un sfat şi ţi l'am dat (deşi mai bine

[lixit2010 0]

io n'am zis nici că'i uşor şi nici că'i alb, ai cerut un sfat şi ţi l'am dat (deşi mai bine

[Arana 1525]

am...iar la rănile provocate propriului copil tre'a să te g

[vesperala 17]

sunt multe dictonuri pe care le poti cita din memorie oricand, dar sensul unui dicton il intelegi cu adevarat abia cand te lovesti de ceva in viata. De exemplu acum, cazul meu: nu totul e alb sau negru in viata. Credeti voi ca e asa de usor sa o iei de la inceput? Nu e usor, va asigur. Iar timpul a trecut, urmele fizice si psihice sunt adanci.

Cred ca trebuie sa vorbesc cu un psiholog.

 

 

 

sunt la a doua căsnicie...şi aş lua-o oric

[ISIS76 66]

Te-ai aruncat intr-o situatie cam nasoala ... In orice caz , parerea mea e ca trebuie sa te gandesti bine ce-ti doresti pt. mai departe , daca o mai iubesti , trebuie sa simti daca te iubeste , ce va tine impreuna , ce va desparte ...

Important e sa nu reactionezi la primul impuls si sa comunici cu ea , sa incercati sa rezolvati problemele... Bafta!