eu vazusem un film de groaza in care ieseau niste '' monstrii'' de sub pat noaptea si mancau oamenii ...dar ziua stateau ascunsi sub pat .... si mereu seara o puneam pe mama sa se uite sub pat 
De ce iti era frica in copilarie?
Început de andr3axox, Joi 7 dec 2006 · 177 răspunsuri · 45.727 vizualizări
imi era frica sa trag apa la wc :))
nu aveam o explicatie anume, doar sentimentul de frica.
Eu aveam mereu impresia ca daca imi las mainile sau picioarele sa atarne pe langa pat, o sa ma trezesc cu ele in ceaunul dracusorilor. Plus ca atunci cand dormeam cu mama, batea in tablia de la pat si ma ameninta ca daca nu adorm ies dracusorii de sub pat, iar ala ar fi fost gong-ul lor. Instant ma bagam sub plapuma si nu mai aveam curaj sa deschid ochii 
Asta pana cand m-am prins care-i treaba. 8)
Hija a scris:Eu aveam mereu impresia ca daca imi las mainile sau picioarele sa atarne pe langa pat, o sa ma trezesc cu ele in ceaunul dracusorilor. Plus ca atunci cand dormeam cu mama, batea in tablia de la pat si ma ameninta ca daca nu adorm ies dracusorii de sub pat, iar ala ar fi fost gong-ul lor. Instant ma bagam sub plapuma si nu mai aveam curaj sa deschid ochii
Asta pana cand m-am prins care-i treaba. 8)
Si cam la cati ani te-ai prins care-i treaba ?
Mie imi era frica sa adorm intr-o camera cu crini ca sa nu-mi consume tot oxigenul .
si mie mi-era frica de trasul apei mult timp, si de cheile din usa, si de camera cu crini, si de animale, si de scoala
Editat Joi 14 apr 2011 07:20
romania inedit a scris:Si cam la cati ani te-ai prins care-i treaba ?
Secret :roll:
De Caragiale :rot:
de Goga nu? cand am vazut la tara o carte pe care scria Goga, mi-am pus o multime de intrebari
Athmy a scris:de Goga nu? cand am vazut la tara o carte pe care scria Goga, mi-am pus o multime de intrebari
Nu, de Goga nu-mi era frica, pe vremea aia nu stiam de existenta lui. Nici de a lui Caragiale nu stiam, nu ca scriitor. Eu mi-l inchipuiam ca pe un "om" din multe margele multicolore, si-mi parea hidos. Daca-mi ziceai de bau-bau nu ma speriam, dar daca ai mei duceau mana la ureche si se prefaceau ca-l suna pe Caragiale (pe vremea aia n-aveam telefon), ma ingrozeam, pur si simplu.
Si imi mai era frica de icoane. Mi se pareau sinistre. Nici cu trecerea timpului nu le-am iubit, nu intelegeam la ce folosesc mijlocitorii, asa le consideram, niste mijlocitori.
si mai aveam un vis recurent, dar stiu de la ce mi se tragea.. de la faptul ca nu imi placea sa dorm la pranz, dar cand venea tata ma bagam iute sub patura ca as dormi, iar el vedea ca imi tremura pleopele, si mereu ma deconspira 