De ce iti era frica in copilarie?

joannahart a scris:

De aspirator. Cand nu vroiam sa dorm puneau ai mei aspiratorul langa usa . Nu ma mai dadeam jos din pat nici picurata cu ceara

Cand am mai crescut - si eu ca Xilia- profa de mate. Era cosmarul meu femeia aia. Dar.....m-am intalnit anul trecut cu ea si mi-a spus ca isi aminteste de mine cu drag si duiosie. M-a mirat asta avand in vedere ca nu zambea in veci si in afara de ecuatii si ipotenuze nu auzeai o conversatie umana de la dansa

Eu nu am considerat matematica - umana.

Maaai, ca sa vezi! Mi-am amintit ca si mie mi-era frica de aspirator, ma gandeam ca ma trage de tot si o sa raman captiva!

Mie

de pene...

de ciucurasii de salcie cazuti pe jos, credeam ca sunt viermi vii :cry:

De Baubau!

:cry:

Cel mai tare ma temeam de baieteii mai mari de pe strada mea, care, erau si ei inca suficient de mici pentru a crede ca singurul lucru la care sunt bune fetitele, este sa le tragi de codite si sa le bati, sau macar sa le sperii...

Din aceasta cauza, fiind singura la parinti, le ceream mereu un frate mai mare sau un caine lup. Imi era absolut indiferent care din doi , doar sa am si eu, cu ce-i speria pe baietei.

Nu am avut parte de nici de caine, nici de frate mai mare, asa ca in timp a trebuit sa invat singura cum sa ma apar.

de mic am o frica teribila de sobolani. se ridica tot parul pe mine cand vad un sobolan, si in priza de as fi bagat nu m-as zburli asa repede. si toate aceste cu un mic ajutor din partea dragutului meu tata, care credea ca daca o sa ma alerge cu un sobolan jumate mort, daca nu chiar mort, cand avea vreo sase ani, o sa faca un adevarat barbat din mine, fara nici o teama. :P

Cam de orice, ca atunci c

Obselete a scris: