România
Roportal.ro

Depresia - cauze, experiente

Început de passiflora, Mie 6 dec 2006 · 1.163 răspunsuri · 180.394 vizualizări

zensunnit4 mesaje#892

...tocmai ma pregateam sa insirui o serie de ganduri referitor la depresie,cand am ajuns la imaginile de pe youtube.nu cred ca mai e ,de fapt,nimic de spus :flowers:.inspirata trimite,cavalere.

multa sanatate si gand bun tuturor :bye:

nightwish7.137 mesaje#893
Justine_ a scris:
Ok, fericirea tine de alte lucruri intr-adevar, insa pierderea unui picior (exemplul dat de tine) poate avea consecinte care sa aduca intr-adevar nefericirea. Deci e putin indirect, insa totusi justificat.

Nefericirea (ca si fericirea) are doar un singur "vinovat": Tu! Daca esti intr-un fel sau altul.. este pentru ca tu vrei sa fii asa.

Cavalerul_Jedi9.256 mesaje#895
nightwish a scris:
Nefericirea (ca si fericirea) are doar un singur "vinovat": Tu! Daca esti intr-un fel sau altul.. este pentru ca tu vrei sa fii asa.

:doh: singurul mod in care cineva poate ajunge atat de jos este daca isi ignora puterea, daca ignora forta din interior.

Forta se vrea activa... nu-i place sa stagneze... e un flux de energie...

Nu actionezi... dai de belea iar ca sa iesi din belea... tot ce trebuie sa faci este sa ACTIONEZI.

Sunt foarte multi oameni care in fata provocarii au folosit Forta, si in ciuda a tot felul de greutati, au infruntat viata. Am sa mai pun cateva exemple.

Dick si Rick Hoyt. Rick (fiul) a reusit sa termine o facultate in conditiile in care e paralizat complet si nu poate vorbi. Pentru a putea comunica se foloseste de singura parte din corp pe care o poate misca... capul. Dick (tatal) a terminat primul Ironman la 65 de ani (Ironman e un triatlon compus din 4km inot, 180 km pe bicicleta si un maraton (42km) ) tragandu-l pe Rick intr-o barca, cu el intr-un atas la bicicleta si impingandu-l in carucior pe toata distanta maratonului. Eu imi dau sufletul daca alerg 100 de m DAR stiu ca daca am sa ma antrenez pe cat de intens s-a antrenat tipul, pot face si eu asta.

urmatorul este inca un clip ce demonstreaza ca daca vrei sa traiesti o viata plina, poti. Heeah Lee canta la pian... si nu are decat 4 degete.

Si un pusti care ramanand fara ochi dezvolta ecolocatie...

Ce au in comun toti? NU AU STAT PE LOC. Au devenit ACTIVI! Au folosit Forta din ei. Puteau la fel de bine sa-si planga de mila si sa ajunga sa duca o viata de rahat DAR au ALES altceva.

Fiecare dintre ei a avut de muncit, a trebuit sa depuna eforturi extraordinare pentru a-si depasi handicapul... dar munca lor a dat roade... zic eu.

Editat Sâm 17 ian 2009 11:22

Justine_368 mesaje#897

La psihicul pe care l-am avut in momentul cand am pornit topicul, singura concluzie pe care as fi tras-o din "uite ca ala a reusit, si ala a reusit" ar fi fost "numai eu nu's in stare". Am o stima de sine extrem de mica si de la asta a si pornit episodul depresiv. Intre timp mi-am dat seama care a fost triggerul.

Cand am astfel de stari, mi se aduna in minte toate necazurile pe care le am dar mai ales toate nereusitele pe care le-am avut vreodata. Sotul meu a remarcat asta .... ca ma enervam ca nu-mi iesea o mancare bine, si ajungeam la a spune ca nu's in stare de nimic. Precum bine a scris iosafat pe alt topic, in lipsa agresorului, ma autoagresez.

Acum mi-a trecut, sunt ok. Multumesc tuturor celor care mi-au scris cuvinte de incurajare

Cavalerul_Jedi9.256 mesaje#898
Justine_ a scris:
Acum mi-a trecut, sunt ok. Multumesc tuturor celor care mi-au scris cuvinte de incurajare

Profita de faptul ca esti ok si trateaza cauza de fond... Sunt destul de multe exercitii care te pot ajuta sa te vezi mai bine.

Vorbeste cu un terapeut...

Mai presus de toate permite-ti sa fii om... permite-ti sa faci erori... programeaza-ti sa faci erori... Uite... cand faci data viitoare de mancare.... spune-ti... "de data asta imi permit sa o dau in bara".... si apoi fa mancarea respectiva pe cat de bine poti... dar daca o dai in bara.... spune-ti... "ok... tura asta mi-am permis" daca nu o dai in bara.... reporteaza... si transfera permisiunea pe urmatoarea data... :P

← Înapoi la Psihologie