Început de passiflora, Mie 6 dec 2006 · 1.163 răspunsuri · 180.394 vizualizări
whydontyouyesbut a scris:Sarcina din ambitie, asta e un lucru ingrozitor! Medicul psihiatru ar fi trebuit neaparat sa te avertizeze ca daca ai o istorie a depresiei severe, exista un MARE RISC sa suferi de depresie postnatala.
Depresie care o poate transmite si copilului.
dragi prieteni ma bucur ca mi dati sfaturi si stiu ca sint in folosul meu,si ma bucur ca am cu cine face schimb de opinii si imi cititi mesajele.c vreau sa va zic in privinta ca daca o sa ramin insarcinata o sa am un risc mare dea suferi de depresie postnatala.eu iam pus aceasta problema psihiatrului meu dar mia raspuns asa;ca o sa fac psihoterapie si in timpul sarcini si dupa.eu sint casatorita cu sotul de aproape 5 ani nu am ramas gravida deloc acum umblam la dr ginecologi sa vedem care din noi 2 e problema am facut niste teste pe mine ma pus la niste investigatii ginecologice si sa dovedit ca nici unul din noi nu avem probleme ,de 2 luni facem asta ,ca cit am fost sanatosi amindoi nu neam gindit la bebe acum avem aproape 30 ani si daca tot nea zis psihiatru neam gindit sa facem asa .eu nu am servici decind am lesinat acum 3 ani in statie de cind a inceput depresia si nea zis psihiatru ca ar fi bine pt mine ca as avea ocupatie si atentia mea ar fi asupra copilului nostru.ne dorim ff mult si noi un copilas .acum nu stiu c sa mai zic sint dezorientata .va multumesc ca imi cititi sms-urile alina
as mai vrea sa adaug ceva .as vrea sami spuna cineva daca a trecut printr-o depresie si a ramas insarcinata .cum sa simtit?si in timpul cit a fost insarcinata si dupa c a nascut bebele ?si daca la nascut fara malformati.as vrea sa aflu cit mai multe despte acest subiect.aliva doresc o zi buna
Ali_28,am eu un deja-vu,sau ai mai postat problemele astea si la un alt topic,mai demult?te cred ca esti tare dezorientata,daca ai aceeasi problema si o pui in exact aceeasi termeni.
cred ca acesta este chiar raspunsul la intrebarea ta:atita vreme cit intrebi pe forum persoane necunoscute daca e bine sau nu sa faci un copil,inseamna ca subconstientul si inconstientul tau stiu ca nu e momentl sa-l faci.
ce-ar fi sa schimbi psihiatrul?eu colaborez in activitatea mea cu un psihiatru,care este chiar foarte citit in domeniul psihologiei(e mare fan Jung)si e deschis la minte.dar am observat chiar si la el ca,pina la urma,munca lui se reduce la -simptome,diagnostic,tratmente,internare.te rog,de dragul viitorului tau copil,cauta un psihoterapeut bun. 
Editat Dum 30 nov 2008 14:18
ali_28 a scris:c vreau sa va zic in privinta ca daca o sa ramin insarcinata o sa am un risc mare dea suferi de depresie postnatala.eu iam pus aceasta problema psihiatrului meu dar mia raspuns asa;ca o sa fac psihoterapie si in timpul sarcini si dupa.......................
si nea zis psihiatru ca ar fi bine pt mine ca as avea ocupatie si atentia mea ar fi asupra copilului nostru.ne dorim ff mult si noi un copilas .
Schimba neaparat medicul. E pur si simplu un medic prost si nu te va ajuta citusi de putin sa te vindeci. Mai mult, daca e adevarat ceea ce spui (pentru ca pare incredibil ca un psihiatru sa recomande pacientei depresive sa nasca un copil) te indruma in directii gresite care mai mult ca sigur iti vor agrava afectiunea.
Cum adica, sa faci terapie si in timpul sarcinii si dupa? Depresia severa e o boala. Tu iei medicatie. Sigur medicamentele acelea nu trebuie luate in perioada ce precede conceptia si nicidecum in sarcina pentru ca afecteaza grav fatul. Ti se pare normal ca oamenii bolnavi, nevindecati, sa aduca copii pe lume? Ti se pare normal sa nasti copilul "pentru a avea o ocupatie" si pt a-ti canaliza atentia? Copil in scop curativ?
Ai impresia ca "iti doresti si tu un copilas", dar e foarte posibil sa nu faci fata cind te vei trezi cu el in brate. Maternitatea nu-i ceea ce vezi tu in reclame si in revistele cu pagini lucioase. Daca parintii nu-s sanatosi si puternici greutatea responsabilitatii ii depaseste si vai de capul acelui prunc adus pe lume ca "ne-am dorit si noi".
ali_28 a scris:eu sint casatorita cu sotul de aproape 5 ani nu am ramas gravida deloc acum umblam la dr ginecologi sa vedem care din noi 2 e problema am facut niste teste pe mine ma pus la niste investigatii ginecologice si sa dovedit ca nici unul din noi nu avem probleme
Nu exista cauze concrete ale sterilitatii, esti dezorientata, ia toate astea ca pe niste semne ca nu trebuie sa faci copii!
ali_28 a scris:as vrea sami spuna cineva daca a trecut printr-o depresie si a ramas insarcinata .cum sa simtit?si in timpul cit a fost insarcinata si dupa c a nascut bebele ?si daca la nascut fara malformati.as vrea sa aflu cit mai multe despte acest subiect.aliva doresc o zi buna
Nu pot sa iti vorbesc din experienta pentru ca nu am avut episoade depresive. Insa am un copil. Si o sa-ti mai spun niste lucruri de baza pe care ar fi trebuit deja sa le stii si pe care trebuie sa le iei in seama:
1. exista si depresie prenatala, depresie de sarcina. Sarcina poate sa amplifice problemele pe care tu deja le ai.
2. dupa nastere din cauza socului hormonal (nivelul hormonilor de sarcina scade brusc in 48 de ore) se intimpla foarte frecvent (si la femeile care n-au suferit in prealabil de depresie) sa experimenteze stari de tristete puternica, sa nu se poata opri din plins, sa se simta extenuate, sa simta copilul strain de ele, sa se simta vinovate pentru trairile contradictorii. Cele care au un precedent risca inca si mai mult sa dezvolte depresie postpartum. Un factor favorizant este oboseala: in primele luni este de obicei extrem de solicitant sa ai grija de un nou-nascut. Poate trece si un an intreg (sau mai mult) fara ca mama sa fi dormit o noapte intreaga, in primele luni mai ales poate fi epuizant. Copilul se trezeste si de 5-10 ori pe noapte, trebuie alaptat, schimbat, face colici, plinge cu orele daca nu te simte echilibrata, iubitoare, protectoare si puternica pentru el. Nu te gindi ca te poate ajuta mama sau soacra, copilul are nevoie de mama lui, nu de bunica-sa. Responsabilitatea te poate depasi, pur si simplu nu cred ca esti in stare sa anticipezi ce inseamna sa ai grija de un sugar.
3. Revin la depresia postnatala. De ce sa faci copilul, si sa te tratezi dupa aia? E chiar asa, floare la ureche? Merita copilul asa ceva? Stii ca ai putea sa pierzi controlul, sa fie lucruri care nu-ti mai stau in putere? Unele mame depresive nu se pot atasa deloc de copil, ajung sa-l urasca, si sa se urasca pe sine pentru asta. Altele pot chiar sa dezvolte psihoze postpartum si sa aiba halucinatii, sa auda voci care le spun ca bebelusul e diavolul, sa se gindeasca la suicid sau la pruncucidere. Nimeni nu-ti garanteaza ca va fi totul bine daca iti urmezi dorinta si mergi pe mina psihiatrului aluia. Eu zic sa te documentezi serios, e plin netul de articole despre depresie. Schimba medicul si vei vedea ca nimeni nu te mai sfatuieste sa faci ce vrei sa faci acum.
c sa zic ,mati pus serios pe ginduri miati ridicat niste problme reale in privinta sarcini.sincera sa fiu si eu iam pus aceleasi intrebari medicului meu psih...dar ea priveste acesta chestie cu incredere si ma cam convins si pe mine si sotul meu ,dar va dau dreptate si voua , ma gindesc acum de c miar face rau aceasta dr care ma trateaza ea e convinsa ca nu pot pati nimic rau daca asi face copilul dinpotriva nea facut sa fim optimisti in aceasta privinta .in privinta ei a dr c pot sa va spun e ca este cel mai bun dr din jud hd .e directorul unui spital mare de psihiartie . pe o vecina dea mea a scapato de o depresie f grea de c zic asta cind i se facea rau lesina avea halucinati si audea voci acum vecina mia poate face servici si duce o viata normala a stat internata un timp cam mult in acest spital intradevar eu nu am ajuns in asfel de situati dea sta internata.chear nu stiu c sa mai cred sau c sa fac ?
De cu ceva timp inainte de anul nou ma simt asa. Ma apuca plansul din senin, aparent fara motiv, sau daca e cu motiv e disproportionat. Parca plang pentru toti copiii din Africa atunci cand plang pentru cine stie ce chestie mai putin esentiala.
Nu-mi dau seama care e motivul. Ma gandesc la lucrurile neplacute intamplate lately: o cearta cu maica-mea inainte de craciun datorita careia nu ne-am mai vorbit decat cand a fost absolut necesar. O problema sentimentala pe care n-am putut-o discuta pe larg, de teama de a nu fi prost inteleasa, care insa ma sacaie in continuare iar problema persista. Gafele pe care le-am facut lately - e in firea lucrurilor ca eu sa fac gafe, pentru ca gandesc cu glas tare deseori. Insa in ultimul timp au fost mai multe decat in general, si m-am simtit extrem de prost pentru ca e posibil sa imi fi suparat cativa prieteni.
Aveam de gand sa scriu ca ma simt neinteleasa, dar am realizat ironia: eu sunt prima care nu ma inteleg. In fine, ma simt si neinteleasa si grozav de singura, pentru ca ma uit in jurul meu si fiecare are alte preocupari, alte probleme vitale, n-am cu cine vorbi. Persoanele care m-ar intelege au in clipa de fata probleme inca si mai mari. Oricum nu reusesc sa constientizez problema. Cea mai zdravana portie de plans a fost in mijlocul unei petreceri unde ma simteam foarte bine. Dupa cateva pahare, usor ametita, m-am pomenit ca merg in baie, ma inchid acolo si plang in hohote.... dupa care ma uitam in oglinda si ma intrebam de ce naiba plang.
Ce-i cu mine?
E o depresie si cauzele sunt mai adanci. Daca vrei putem sa stam de vorba, poate pot sa te ajut cumva, macar sa incerc, iti trimit pe PM adresa mea de messenger. Da sau nu?
Da, bineinteles, tanjesc dupa putin ajutor de undeva
Justine_ a scris:Ce-i cu mine?
Ai ajuns prea aproape de abis... iar golul te sperie prea tare... frica te cuprinde si nu mai reusesti sa-i faci fata....
Pozitia asta este atat o binecuvantare cat si un blestem....
Binecuvantare e pentru ca te poate trezi.... 
bea bre o tuica