Aroundlove a scris:Am incercat cu jogging, apoi mi-am luat cateva zile libere si am mers in mijlocul naturii, dar nici un rezultat.
Poti sa privesti depresia ca pe o lipsa a fericirii si sa incerci sa o elimini prin cresterea fericirii.
Sunt 3 dimensiuni la fericire asupra carora se poate lucra: placere, flux si sens in viata.
1. placerea: pur si simplu faci mai multe lucruri care stii ca-ti produc placere. Joggingul poate face parte din asa ceva dupa ce treci de perioada de acomodare. Garantat sunt mai multe lucruri care iti fac realmente placere. Fa mai multe dintre lucrurile respective mai des. Programeaza-le daca nu se intampla suficient de des accidental. Fii mai atenta asupra lor atunci cand se intampla.
2. Flux. Starea de flux este starea in care esti atunci cand faci ceva care este suficient de dificil incat sa fie aproape de limita capabilitatilor tale dar sa nu o depaseasca. De obicei tine de ceva la care esti cu adevarat priceputa. In starea respectiva, timpul dispare, dispare perceptia mediului inconjurator. Starile de flow lasa un reziduu de bine ce contribuie foarte mult la fericire, sau la perceptia fericirii. Gaseste ceva care sa te pasioneze cu adevarat si investeste cat mai mult timp in activitatea respectiva.
3. Sensul vietii. Atunci cand ceea ce faci are un sens mai presus de tine, atunci cand te abandonezi unui ideal, cand viata ta e plina de semnificatie, fericirea vine singura spre tine.
Din toate cele 3, ultima dimensiune este cea mai importanta si cea mai eficienta.
Si eu sunt predispus la depresie dar de fiecare data cand urmez genul asta de gandire, scap de ea.
Sensul pe care l-am ales pentru viata mea este vindecarea. Mi-am dat seama ca cel mai mult imi place atunci cand ii ajut pe cei din jur. Intr-un exercitiu de misiune in viata mi-a iesit "sa-i vindec pe cei din jur aratandu-le cum se pot vindeca singuri". De fiecare data cand fac ceva ce e aliniat cu acest scop in viata ma simt bine.
De exemplu... acum ma intriga asemanarea din descrierea fluiditatii unui maestru tamplar si psihologia pozitiva. In descrierea tamplarului se vorbea de diferenta dintre un incepator si un maestru. Incepatorul e mult mai atent, mai ezitant, masoara de mai multe ori. Maestru lucreaza fluid, in asa fel incat chiar daca gresese sa poata repara usor greseala. Maestrul respectiv a invatat la lucreze cu esecul. Nu ii este frica de esec ci il foloseste pentru a fi ghidat spre lucrarea finala. Exact cum se intampla cum piloteaza un pilot un avion, mai tot timpul este in afara traseului, ajustand cursul continuu in functie de informatiile furnizate de instrumente. In psihologia pozitiva tot despre asa ceva se vorbeste. Sa constientizezi ca esti om si ca esti supus greselii iar daca nu-ti e frica de greseala, o poti face si poti invata lectia pe care ti-o ofera. Iar daca ai invatat lectia poti trece la urmatoarea greseala, poti face tot timpul greseli noi. Majoritatea celor care ajung in belele o fac pentru ca repeta greselile vechi. Incearca sa le evite si nu invata nimic din ele.