Pentru domnisoara care a initiat topicul: prietenul matale se tine de razbunari ieftine, dupa cate vad. Lucrurile pe care le-a spus prietenei tale au fost menie sa te supere, si se pare ca si-au atins scopul. Eu n-as baga mana in foc ca a vorbit serios, dar in orice caz scopul asta a fost, sa te necajeasca. Nu stiu ce motive i-ai dat ca acum sa vrea sa se razbune, nu ai dat foarte multe detalii, dar probabil ca daca te-ai gandi putin ti-ai da seama. Nu ma intelege gresit, nu am zis ca e vina ta, desi s-ar putea sa fie. Oricum, incearca sa transformi aceasta experienta in ceva constructiv, mai precis invata din ea. Nu ca "barbatii e porci" (unii sunt altii nu, la fel cum nici noi nu suntem intotdeauna niste doamne) ci incearca sa iti dai seama si de greselile tale, si ce sa eviti pe viitor. Multa bafta!
Depresia - cauze, experiente
Început de passiflora, Mie 6 dec 2006 · 1.163 răspunsuri · 180.394 vizualizări
Buna:). Probabil din cauza oboselii, stress-ului, problemelor mai mari sau mai mici din viata personala, in ultimul timp simt ca pierd controlul si am devenit din ce in ce mai trista. Am incercat cu jogging, apoi mi-am luat cateva zile libere si am mers in mijlocul naturii, dar nici un rezultat. Ma gandeam la acupunctura... Credeti ca ar merge?
Imi cer scuze daca mai este un alt topic asemanator...
hm eu cred ca totul vine din tine . acupunctura e buna in cazul afectiunilor medicale .
Yoga. :)
problemelor mai mari sau mai mici din viata personala
Cu siguranta datorita problemelor mai mari sau mai mici apar aceste stari de tristete si daca se accentueaz apare depresia.
ce poti sa faci?si eu as fi curioasa... :)
eu m-am confruntat cu un episod de adinca tristete vara trecuta,ceea ce m-a dus la o analiza foarte amanuntita a vietii mele,a esecurilor si reusitelor,a alegerilor pe care le-am facut in viata.mi-am pus intrebari despre mine,de ce sunt ceea ce sunt,am ajuns cu analiza pina la copilarie.mi-am vizualizat copilaria,adolescenta,viata de femeie adulta din ultimii 10ani.
mi-am asumat in primul rind greselile,am vazut greselile parintilor mei.apoi am fost furioasa,disperata,am alergat pe la doi psihologi...
incetul cu incetul vine si impacarea cu sine,cu trecutul mai ales.daca ajungi la punctul acesta,fie te impaci cu prezentul,fie faci niste schimbari in viata,care sa-ti aduca o multumire.
nu ti-am dat nici un raspuns,daca exista o reteta miraculoasa o vreau si eu.
nu stiu citi ani ai,insa in general spre 35 de ani apar multe intrebari,nemultumiri si dorinte de schimbare.
psihanalistii ti-ar spune ca exista o trauma nerezolvata,niste frustrari,niste nemultumiri,niste lucruri neintelese care vor sa fie lamurite.te-ar sfatui sa aduci in cimpul constiintei aceste probleme,sa te confrunti cu ele,sa le accepti si vei vedea schimbari .
acest drum nu este usor,eu am crezut ca sunt in pragul unei psihoze,dar cu cit am acceptat responsabilitatea alegerilor facute in viata mai repede,cu atit am iesit mai usor din aceasta stare.
daca am batut cimpii imi cer scuze.
rise_again a scris:hm eu cred ca totul vine din tine . acupunctura e buna in cazul afectiunilor medicale .
Am inteles ca ar ajuta si la eliminarea stresului; si ea, si reflexoterapia...
GigJoe a scris:Yoga. :)
La yoga nu ma gandisem... mersi;)
reflexo da
tinatina a scris:Cu siguranta datorita problemelor mai mari sau mai mici apar aceste stari de tristete si daca se accentueaz apare depresia.ce poti sa faci?si eu as fi curioasa... :)
eu m-am confruntat cu un episod de adinca tristete vara trecuta,ceea ce m-a dus la o analiza foarte amanuntita a vietii mele,a esecurilor si reusitelor,a alegerilor pe care le-am facut in viata.mi-am pus intrebari despre mine,de ce sunt ceea ce sunt,am ajuns cu analiza pina la copilarie.mi-am vizualizat copilaria,adolescenta,viata de femeie adulta din ultimii 10ani.
mi-am asumat in primul rind greselile,am vazut greselile parintilor mei.apoi am fost furioasa,disperata,am alergat pe la doi psihologi...
incetul cu incetul vine si impacarea cu sine,cu trecutul mai ales.daca ajungi la punctul acesta,fie te impaci cu prezentul,fie faci niste schimbari in viata,care sa-ti aduca o multumire.
nu ti-am dat nici un raspuns,daca exista o reteta miraculoasa o vreau si eu.
nu stiu citi ani ai,insa in general spre 35 de ani apar multe intrebari,nemultumiri si dorinte de schimbare.
psihanalistii ti-ar spune ca exista o trauma nerezolvata,niste frustrari,niste nemultumiri,niste lucruri neintelese care vor sa fie lamurite.te-ar sfatui sa aduci in cimpul constiintei aceste probleme,sa te confrunti cu ele,sa le accepti si vei vedea schimbari .
acest drum nu este usor,eu am crezut ca sunt in pragul unei psihoze,dar cu cit am acceptat responsabilitatea alegerilor facute in viata mai repede,cu atit am iesit mai usor din aceasta stare.
daca am batut cimpii imi cer scuze.
Eu am aproape 25. Poate de aici si teama ca totul va fi mereu la fel. 25 era o varsta la care ma vedeam implinita profesional si sentimental si ma gasesc in schimb pe un drum ce nu imi place, cu sufletul gol si pustiit... (cu o facultate si un master terminat, dar la ce bun...?)
Stiu ce vrei sa spui cu intrebarile legate de copilarie si adolescenta. Asa am descoperit si eu momentul in care am incetat sa mai comunic cu parintii (cu care ma impac extraordinar de altfel), precum si faptul ca mai bine ma confesez unor necunoscuti decat prietenilor... Am descoprit cauzele timiditatii, ale fricii, am disecat teama pe care o aveam fata de straini (din fericire m-am vindecat partial de asta).
Multumesc mult pentru mesaj. Mi-am dat seama ca trebuie sa gandesc mai mult decat sa plang, sa imi dau seama ca lucrurile se pot schimba... Iar daca voi gasi reteta miraculoasa, vei fi prima pe care o voi anunta;)
atunci cind avem asteptari prea mari de la noi si deceptiile sunt pe masura.ar trebui sa te valorizezi mai mult,sa-ti vezi mai mult calitatile si relizarile decit sa le minimalizezi."la ce bun"?ei bine,peste 10ani vei avea virsta mea,si atunci vei vedea la ce bun,caci nu va trebui sa alergi cu un copil in brate de la munca la gradinita si apoi la facultate.deci ceva important in cresterea personalitatii tale ai realizat deja:studiile.eu inca ma mai lupt cu ele.25 era o varsta la care ma vedeam implinita profesional si sentimental si ma gasesc in schimb pe un drum ce nu imi place, cu sufletul gol si pustiit... (cu o facultate si un master terminat, dar la ce bun...?)
si de ce esti asa dramatica?pai la 25 de ani esti in floarea tineretii,vezi-ti de discoteca si petreceri,serios,lasa ca pentru impliniri este timp.
"miros" aici niste parinti perfectionisti,care au vrut cam mult de la tine si nu te-au invatat sa te relazexi.
inveseleste-te :)
tinatina a scris:si de ce esti asa dramatica?pai la 25 de ani esti in floarea tineretii,vezi-ti de discoteca si petreceri,serios,lasa ca pentru impliniri este timp."miros" aici niste parinti perfectionisti,care au vrut cam mult de la tine si nu te-au invatat sa te relazexi.
inveseleste-te :)
Aici ai mare dreptate... parintii m-au invatat multe, dar in nici un caz cum sa ma relaxez sau inveselesc. Mi-au si interzis multe in copilarie si adolescenta. Nu ii invinovatesc; au facut ce au crezut ca este mai bine in conditiile date. Faptul ca eu nu am fost mai puternica, ca nu am luptat mai mult atunci sau ca nu am stiut ce sa fac cu libertatea(atunci cand ea a venit), asta e partea a doua.
Discoteci? Nu am mai fost intr-un club de ani...