....Am vazut ca sunt multi care sufera de depresie pe acest forum...si am vazut ca multi cer ajutor...am venit si eu pt ca sunt disperata...nu mai am bucuria de a trai...am 21 de ani dar ma gandesc doar la rau si la boli...nu mai am entuziasm..este groaznic...am fost la un psiholog dar s-a purtat groaznic cu mine...nu m-a convins de loc....ce pot sa fac? nu vreau sa i-au medicamente vreau doar o modalitate de a iesi din impas....apropos stie cineva un psiholog bun in Brasov? va rog ajutati-ma!!
Depresia - cauze, experiente
Început de passiflora, Mie 6 dec 2006 · 1.163 răspunsuri · 180.394 vizualizări
trebuie sa fie un motiv pt. care gandesti asa... de acolo trebuie plecat!
mica_curioasa a scris:trebuie sa fie un motiv pt. care gandesti asa... de acolo trebuie plecat!
Pai stiu ca suna stupid...dar in urma cu vreo 5 luni, am fost la un chef cu prietenul meu...iar prietenii acestuia au facut o gluma si mi-au dat sa fumez o tigara care nu stiu nici acum cu ce era...dar stiu ca am lesinat...si de atunci au inceput atacurile de panica si anxietatea....agorafobie...si toate fobiile posibile...acum sunt foarte usor impresionabila...si orice vad la tv sau pe internet pun la suflet...sunt sensibila emotional...parca tot ce vad in jur se duce direct in subconstient...si de acolo actioneaza...de acolo vine si frica de boli si ganduri negre...parca fiecare zi e o lupta cu aceste sentimente si ganduri!!!
nu suna stupid. pt. tine a fost o experienta neasteptata... si s-a declansat ceva din acel moment. cred ca tu singura poti sa stii care e motivul real. te-ai speriat probabil... s-a intamplat de mult timp?
selamin a scris:Pai stiu ca suna stupid...dar in urma cu vreo 5 luni, am fost la un chef cu prietenul meu...iar prietenii acestuia au facut o gluma si mi-au dat sa fumez o tigara care nu stiu nici acum cu ce era...dar stiu ca am lesinat...si de atunci au inceput atacurile de panica si anxietatea....agorafobie...si toate fobiile posibile...acum sunt foarte usor impresionabila...si orice vad la tv sau pe internet pun la suflet...sunt sensibila emotional...parca tot ce vad in jur se duce direct in subconstient...si de acolo actioneaza...de acolo vine si frica de boli si ganduri negre...parca fiecare zi e o lupta cu aceste sentimente si ganduri!!!
Pentru mine una totul pleaca de la micul incident povestit. Ti-au dat ceva un fel de drog, tu ai lesinat dar creierul tau a simtit ca un fel de extaz si de aceea acum tot ceea ce traiesti nu-i mai place, te panichezi, esti sensibila ... si parca te invita sa mai incerci inca o data ce ai mai testat ca sa te simti mai bine. Ai de grija, ai incredere in tine si nu cauta ajutor la exterior, TU singura iti poti rezolva problema.
samsara a scris:Pentru mine una totul pleaca de la micul incident povestit. Ti-au dat ceva un fel de drog, tu ai lesinat dar creierul tau a simtit ca un fel de extaz si de aceea acum tot ceea ce traiesti nu-i mai place, te panichezi, esti sensibila ... si parca te invita sa mai incerci inca o data ce ai mai testat ca sa te simti mai bine. Ai de grija, ai incredere in tine si nu cauta ajutor la exterior, TU singura iti poti rezolva problema.
Pai sunt sigura ca de la acel incident a plecat, era un drog ceva si se stie ca atunci cand esti sub influenta unui drog devii paranoic...eu am citit si despre faptul ca se formeaza depresii pe fondurile unor substante halucinogene si ca greu mai scapi....Intrebarea e ce sa fac? Multumesc oricum pentru atentia acordata mica_curioasa a scris:Acum 5 lunide atunci sunt asa!!! Si da m-am speriat tare ca a fost o senzatie groaznica!!! acum stiu sigur ca drogurile nu ma atrag si ca nu m-as apuca niciodata!!nu suna stupid. pt. tine a fost o experienta neasteptata... si s-a declansat ceva din acel moment. cred ca tu singura poti sa stii care e motivul real. te-ai speriat probabil... s-a intamplat de mult timp?
te autosugestionezi pozitiv...
ai o mare putere asupra psihicului tau... trebuie doar sa vrei si puterea o gasesti inauntrul tau!
selamin a scris:Pai stiu ca suna stupid...dar in urma cu vreo 5 luni, am fost la un chef cu prietenul meu...iar prietenii acestuia au facut o gluma si mi-au dat sa fumez o tigara care nu stiu nici acum cu ce era...dar stiu ca am lesinat...si de atunci au inceput atacurile de panica si anxietatea....agorafobie...si toate fobiile posibile...acum sunt foarte usor impresionabila...si orice vad la tv sau pe internet pun la suflet...sunt sensibila emotional...parca tot ce vad in jur se duce direct in subconstient...si de acolo actioneaza...de acolo vine si frica de boli si ganduri negre...parca fiecare zi e o lupta cu aceste sentimente si ganduri!!!
O sa-ti spun si eu o poveste . Nu stiu cat de mult te va ajuta , insa ceea ce traiesti tu acum am trait si eu cand aveam varsta ta .
S-a intamplat intr-o iarna , ma pregateam de sesiune , eram indragostita si destul de sensibila la factorii externi . Intr-o seara a sunat cineva la usa , eu invatam . A deschis fratele meu si am auzit plansetul unui barbat tipand panicat " A murit Romica " . Pe moment m-a apucat tremuratul si nu am mai putut face nimic , nu intelegeam nimic ....apoi cand am iesit mi-am dat seama ca este vorba de fratele unui prieten de-al fratelui meu . Avea 19 ani si am aflat ca murise in urma unui infarct ... Am refuzat sa cred ca la 19 ani poti face stop cardiac si murii , iar in ziua in care l-a inmormantat am simtit ca voi muri eu .
A fost greu . Am ajuns si la psihiatru ...dar boala mea era mai degraba de competenta unui psiholog . O perioada lunga de timp am trait cu tot felul de spaime ... mi se-ntampla ceva daca merg pe strada , li se-ntampla ceva alor mei ...spaime idioate care ma terminau .
In final am ajuns la biserica la Sf Anton , unde am dat acatist timp de sase saptamani . In lunea premergatoare celui de a-l 6 acatist am visat in culori un munte verde , cer albastru si un soare superb ce rasarea dupa acel munte . De-atunci frica a disparut treptat , treptat si am reusit sa ma reantorc la viata de dinainte .
Ti-am spus povestea pentru ca am vrut sa intelegi . Totusi sfatul meu este ca ar fi binevenita discutia cu un psiholog .
cred ca multi din noi traim momente de panica... am si eu o poveste asemanatoare. la mine insa a durat doar cateva saptamani. era o teama care aproape ca durea fizic si simteam ca ma sufoca... cred ca suntem sensibili la gandul schimbarii care s-ar produce in jurul nostru (daca moare mama? daca moare fratele? daca moare... etc.).
sper ca toti sa gaseasca punctul de echilibru si sa treaca peste astfel de momente!
shimadzu a scris:O sa-ti spun si eu o poveste . Nu stiu cat de mult te va ajuta , insa ceea ce traiesti tu acum am trait si eu cand aveam varsta ta .S-a intamplat intr-o iarna , ma pregateam de sesiune , eram indragostita si destul de sensibila la factorii externi . Intr-o seara a sunat cineva la usa , eu invatam . A deschis fratele meu si am auzit plansetul unui barbat tipand panicat " A murit Romica " . Pe moment m-a apucat tremuratul si nu am mai putut face nimic , nu intelegeam nimic ....apoi cand am iesit mi-am dat seama ca este vorba de fratele unui prieten de-al fratelui meu . Avea 19 ani si am aflat ca murise in urma unui infarct ... Am refuzat sa cred ca la 19 ani poti face stop cardiac si murii , iar in ziua in care l-a inmormantat am simtit ca voi muri eu .
A fost greu . Am ajuns si la psihiatru ...dar boala mea era mai degraba de competenta unui psiholog . O perioada lunga de timp am trait cu tot felul de spaime ... mi se-ntampla ceva daca merg pe strada , li se-ntampla ceva alor mei ...spaime idioate care ma terminau .
In final am ajuns la biserica la Sf Anton , unde am dat acatist timp de sase saptamani . In lunea premergatoare celui de a-l 6 acatist am visat in culori un munte verde , cer albastru si un soare superb ce rasarea dupa acel munte . De-atunci frica a disparut treptat , treptat si am reusit sa ma reantorc la viata de dinainte .
Ti-am spus povestea pentru ca am vrut sa intelegi . Totusi sfatul meu este ca ar fi binevenita discutia cu un psiholog .
Multumesc pt poveste....si eu traiesc cu aceeasi spaima in suflet!! Stiu ca trebuie sa merg la un psiholog dar nu am incredere in oricare...mai ales ca am avut deja o experienta neplacuta...nu stiu la care....pana una alta stiu ca trebuie sa ma lupt cu gandurile astea....repet: cine cunoaste un psiholog bun in Brasov, va rog sa imi spuneti!