Intr-adevar, malefica gandire si descurajanta pentru sarmanii nevrotici. 'Discursul' pare de sorginte lombroziana, amalgamat cu ceva din Freud . Totul se caleaza invariabil pe notiunile de victima/agresor, absenta stimei de sine si a sentimentelor, minciuna de sine, violenta, etc. Un evident sablon dogmatic, detasat de stiinta medicala si realitate.La o asemenea atitudine nu lipseste mult si 'solutia finala', cum ar fi cel putin ghetourile ori lagarele de concentrare, daca am fi trait vremurile nazistilor. 'Teoria' seamana izbitor si ingrozitor de mult cu cea a 'criminalului inascut'. Pai, in aceasta perioada de stres si pauperizare alarmanta a romanilor precum si din multe alte cauze, este firesc ca o mare parte a populatiei sa fie nevrozata, mai mult sau mai putin. Depresia distimica(fosta depresie nevrotica) pare sa cuprinda tot mai multi indivizi, din pacate tineri. Nevroticii sunt oameni absolut normali, dar cu serioase probleme sufletesti, in majoritate generate de frustari materiale. Mai corect este sa spunem ca sunt victime ale societatii contemporane si mai putin agresori. Categoric, exista si persoane nevrozate ceva mai irascibile, conflictuale, nicidecum agresori violenti care sa prezinte pericol social deosebit, deci, potentiali infractori. Majoritatea nevrozelor simple sunt vindecabile si putini gliseaza catre categoria psihoticilor, si unii dintre acestia recuperabili, insa ceva mai greu. Ce ma deranjeaza cel mai tare este blamarea si stigmatizarea nevroticilor, de parca ar fi rebuturile societatii 'democratice' in care traim. Oricum, nimic pozitiv si optimist din expunerile sale cu iz 'academic' !
Este firesc sa fi nevrozat din frustrari materiale (saracie) atunci cand:
1. Setul tau de valori e unul axat pe ceea ce ai, nu ceea ce esti
2. Cand esti inconjurat de "negustori" care fac troc cu sentimentele lor vis-a-vis de tine
Gandirea mea nu e malefica, eu am descris doar "gandirile malefice", nevroticii care compenseaza frustrarile intr-un mod malefic, folosindu-se de familie, copii, partener.
tavi_ar, lasa psihiatria si treci la psihologie, iar apoi te poti intoarce la psihiatrie si o sa vezi ce e psihiatria.
Un om care face depresie pentru ca a pierdut o persoana "draga" lui, o face pentru ca a iubit acea persoana pentru el (nu pentru ea) si pentru ca nu se iubeste suficient pe sine. Cand iubesti o persoana pentru ea, intelegi ca e om, e muritor, oricand poate muri calcat de o masina, sau de moarte naturala, omul ala nu-ti apartine. Iubirea inseamna intelegere si acceptare, nu patima si dorinta.
Psihiatrii sarmanii, nu inteleg nimic din tulburarile pacientilor lor, multi fac o nevroza de frustrare, preiau din ticurile lor pentru ca orice om are nevoie de un feed back, nu conteaza de care (stroke pozitiv sau negativ) iar psihiatrii preiau ceea ce primesc, feed back negativ, se tulbura si ei.