Am incercat si varianta cu viata activa. Functioneaza, dar doar la suprafata. Adica fiind ocupat, nu mai am timp sa ma gandesc si la problemele pe care le am. Iar daca imi ocup timpul si cu lucruri placute, chiar ma simt bine. Dar cand ma pun noaptea in pat, iar revin gandurile, care din fericire nu razbat prea mult deoarece creierul e ocupat cu ce am facut in decursul zilei. Si ma gandesc acum. Oare nu cumva oamenii se simt bine tocmai pentru ca au mereu ceva de facut ? Oare daca iei un om normal si il izolezi de mediul social in care isi duce existenta, ce se intampla ? O rezista mult inainte sa intre in depresie ?
Oricum, e ciudata starea asta sa faci mereu ceva. Simt ca ma pierd pe mine insumi. Uit de mine, sunt parte din lucrul pe care il fac, iar daca socializez sunt parte din acel sistem de socializare. Parca nu mai sunt o individualitate, ci doar o piesa dintr-un mecanism.

