Salut!Sunt un baiat de 18 ani si postez pentru a 2-a oara in legatura cu acelasi subiect si anume depresia.Am avut o perioada in care chiar m-am simtit bine dar acum a venit vacanta si simt ca toate starile alea de neputinta, apatie, dezinteres si "inghet" al sufletului revin.Am senzatia ca ma pierd pe mine insumi.Ma simt ca si cum sufletul si mintea se acopera cu o crusta.Parca nu mai sunt constient de ceea ce fac, nu mai gasesc placere in nici un fel de activitate.Sunt constient ca sunt in depresie, nu dramatizez situatia, da' nu gasesc inspiratia si entuziasmul de a face ceva concret sa ies din situatia asta.Am pierderi de memorie, parca merg in somn prin viata . Pur si simplu am momente in care nu pot sa incep o discutie cu cineva pt ca nu imi vine in cap nimic haios, nimic interesant, desi inainte ma simteam bine cu mine insumi. Ce ma enerveaza cel mai mult e faptul ca mi-am pierdut spontaneitatea, spun numai banalitati si mi-e greu sa pornesc o discutie; e ca si cum as avea o magazie de cunostinte da' am pierdut cheia si nu mai pot sa ajung la cunostintele alea.Cat despre cauze nu pot sa gasesc nicio explicatie; poate am devenit putin mai preocupat de aspectul meu fizic(nu sunt cel mai frumos baiat din lume) desi inainte nu-mi pasa da' oamenii sunt din ce in ce mai superficiali si uneori ma simt inferior din punctul asta de vedere precum si din punct de vedere material
Inca ceva:dintr-un tip preocupat de cunoastere si care retinea orice, am devenit o leguma de care parca nu se mai lipeste nimic.
Ceea ce ma afecteaza este faptul ca nu mai pot sa comunic deschis cu ceilalti si simt ca lumea nu ma cunnoaste asa cum sunt eu cu adevarat.Am venit de la tara la liceu in Galati.In generala nu prea am avut prieteni,desi ma intelegeam bine cu toata lumea ;eram un pic mai diferit(eram interesat de alte lucruri, eram mai retinut etc).In primii 2 ani de liceu cam aceeasi situatie.Anul asta am descoperit 2 colege, le-am cunoscut mai bine si am aflat ca avem pasiuni comune si moduri de gandire asemanatoare intr-o clasa plina de rautate, invidie si manelarie.Ele sunt prietene bune si am simtit ca ma accepta, chiar ca ma simpatizeaza si regret ca nu m-am apropiat de ele mai devreme.Acum as vrea sa mentin relatia, dar starile astea depresive nu ma fac o persoana prea agreabila(sunt posomorat, lipsit de energie si nu prea comunic).Simt uneori ca nu ma integrez.Colegii meu au preocupari tampite (baut, fumat,manele) si ma asteptam sa gasesc altfel de oameni odata ajuns la oras, dar n-a fost asa.
Pe scurt, depresia ma impiedica sa fiu eu insumi si sa stabilesc legaturi cu oameni cu adevarat valorosi.Astept niste sfaturi