Pippo a scris:Cum recunoastem si prevenim o boala psihica?
Se poate sti dinainte daca o persoana are sanse sa decompenseze psihiatric.
O persoana cu decompensari psihologice (emotionale) este usor de recunoscut pentru ca inconstientul ei defuleaza prin ceea ce psihologii numesc desconsiderari, exagerari, proiectii, parazitari, jocuri psihologice.
Dar cele mai grave sunt proiectiile, parazitarile si jocurile. Acesti indicatori arata ca in viitor persoana respectiva sau cei care au parte de compania ei, pot ajunge clientii psihiatrilor sau consumatori de substante (droguri, alcool).
La psihiatru se ajunge cand deja creierul nu mai poate procesa aceste vicii de gandire mincinoasa si decompenseaza cu manifestari clinice (insomnii, cosmaruri, atacuri de panica, compulsii, fobii, halucinatii, delir, etc.). Asta e decompensarea psihiatrica. Delirul si halucinatiile sunt tot proiectii psihologice.
Fenomenul parazitarii, raspandit in satele romanesti si nu numai, a fost descris pentru prima data de Fanita English. Jocurile psihologice au fost descoperite si descrise de Eric Berne in cartea Games People Play. Proiectia psihologica, ca mecanism de defensa paranoica, a fost descris de Anna Freud. De fapt, e reactia de transfer descrisa de Freud, adica Copilul se apara de Parinte in limbaj AT.
Cand cineva ajunge la psihatru, nu i se explica pe ce carari a luat-o mintea lui. I se dau pastile. Care au efect o vreme. Pentru ca parazitarea se autointretine.
Sunt si oameni, suficient de inteligenti care odata ce au parasit mediul bolnav, nu s-au parazitat singuri ori pe altii. Nu au devenit vectori.
Persistenta parazitarii, a jocurilor, a proiectiilor, ca mod de viata emotionala, indica ca persoana in cauza a suferit o trauma, ca in creier s-au dezvoltat circuite reverberante parazite care autointretin patologia si, mai grav, incearca sa o transfere celorlalti in scopul magic "sa ti se intample mie ca sa nu mi se intample mie". Cred ca la baza acestui fenomen stau frica si nevoia inconstienta ca si altii sa pateasca ce a patit traumatizatul (si anume, distrugerea stimei de sine, frica de abandon, de respingere, cam toate pornesc de aici). La acesti oameni, increderea in sine si in ceilalti poate fi asa de tare afectata ca si daca cineva ar incerca sa fie onest cu ei, ar primi in schimb acelasi repertoriu (jocuri bolnave).
E nevoie de reeducare. De reinvatarea intimitatii, relationarea din starile pozitive ale eului. Ori in majoritatea cazurilor, tratamentul victimei are loc pe banii agresorului, si victima se intoarce in mediul bolnav, unde agresorul se mentine in nevroza atat timp cat are pe cine baga in psihoza. De aceea pastilele au efect asa de scurt. Ca victima drogata vine acasa unde are parte de acelasi bombardament. Ori si asa are scuturile emotionale sparte din copilarie si nici nu stie ce i se face. Deabia prin anii `80 s-a descoperit cat de perversa e mintea celor care produc boli psihice altora. Si cum se replicheaza in acestia si acestia incearca sa o paseze mai departe. In asemenea familii se formeaza simbioze pe cate 3 generatii, pe care nici nu le-am vazut descrise in carti, dar le vad in realitate.
Multi rom