Se pare ca nu prea multa lume a auzit de Bernard Malamud, un scriitor evreu american. Mai am jumatate de povestire si termin volumul sau "Lada fermecata", aparut in colectia de carti de la Cotidianul. Deja dupa doua-trei povestiri m-am convins ca are acel umor a la Woody Allen. Ca privirea lui scriitoriceasca se indreapta in acelasi timp cu compasiune si cu detasare de suferintele semenilor sai. Ca ne arata cit de umani, dar totodata cit de stupizi si demni de tot risul sintem in suferintele noastre. Iar Dumnezeu probabil are foarte, foarte mult umor (asta nu-mi mai amintesc defel cine a zis-o, dar sint sigura ca nu mi-a casunat mie in minte asa, de la mine citire).
Recomand cartea.