Început de andya, Sâm 15 ian 2005 · 3.201 răspunsuri · 359.124 vizualizări
Eu citesc "Scene din viata lui Shakespeare" de Mihnea Gheorghiu.
Nu va pot spune prea multe ca abia am inceput-o, dar nu pare sa fie scrisa cu prea mare pompa academica. E usor de citit si are un stil pictural, daca pot spune asa. Cititind, poti sa "vezi" peisajele Angliei ca intr-un tablou.
am
Editat Mar 2 mar 2010 19:11
Lynxule, ai dreptate, discutia nu dauneaza, dimpotriva. Iar pe tine te-am descoperit drept un bun partener de discutie.
Acum, ca am lamurit ca era vorba despre carte, din punctul meu de vedere nu-i o carte buna, dar nici rea. Iar Cartarescu nu merita "ras" pentru cartea asta. 
Cit despre filtrul meu, functioneaza atit de bine incit mereu mi-am permis sa scriu despre cartile care mi-au placut. De exemplu am avut articolele despre majoritatea cartilor lui Palahniuk aparute la noi. Iar tipul e chiar tare, sincer. Gasesti la el un anumit rafinament al minimalismului american, chiar daca total diferit de cel al scriitorilor europeni sau sud-americani, de pilda. Este atit de eficace in taieturile pe care le aplica scrierilor sale si pe care le resimti si tu pe "pielea" ta de cititor, incit nu da gres aproape niciodata. Cea mai putin reusita mi s-a parut "Jurnal". Se pare ca nu s-a simtit cel mai confortabil sa aiba drept personaj principal o femeie si pe deasupra artista. Sincer, chiar cred ca asta i-a daunat. A, acelasi lucru il pot spune si despre "Monstrii invizibili". Nu-i prea iese lui sa stea doar in preajma personajelor femei.
Palahniuk oricum este genul de scriitor pervers prin nihilismul sau. Atit de pervers incit nu ai ghici, din ceea ce scrie, ca el a facut serviciu social si a ingrijit un barbat aflat in carucior, de moartea caruia a fost afectat emotional. Scrisul lui Palahniuk e ca un pumn in fata care te face sa ceri mai mult, pentru ca epuizarea e linistitoare. Exact ca in "Fight Club".
Japonezul pe care-l citesc acum, Yasunari Kawabata, a fost primul scriitor din Tara Soarelui Rasare care a primit Nobelul, in 1968. Dupa ce am inceput a doua povestire din volum, "Fantezii de cristal" (aici m-a zapacit cu totul, m-am simtit ca intr-un caleidoscop in care atit piesele, cit si tubul in sine sint facute din cristal ce reflecta razele de soare in mii si mii de fragmente), usor bulversata, am cautat detalii despre biografia lui la sfirsitul cartii. Asa am aflat ca volumul acesta de povestiri l-a publicat la 27 de ani, cu un an dupa debut. Si ca la 73 de ani s-a sinucis, la doi ani dupa moartea celui mai bun prieten, alt scriitor de marca, Yukio Mishima. M-a impresionat asta. Ma gindeam cit de trist sa fie sa te sinucizi la virsta aceea, in loc sa traiesti cu seninatate si impacare de sine ultima parte a vietii, cind sfirsitul oricum e pe aproape. Adevarat, poate ca in mintea lui de batrin scriitor japonez lucrurile aratau altfel. Poate ca nu voia sa astepte un sfirsit in singuratate, un sfirsit care sa-i sfisie demnitatea, aducindu-l in stadiul de sac uman plin cu oase si amintiri.
De fapt senzatia mea de respingere fata de Palahniuk vine de la Fightclub si de la chestia de care zici tu, cu pumnul in fata. Cred ca eu daca primesc unul, nu mai cer. Pumnii in fata nu fac parte din placerile mele (nici luati si nici dati) - si asta este valabil fie ca ne referim la relatiile sociale, fie la pat. Dar m-ai facut curios, o sa mai citesc alte chestii ale lui, poate am fost superficial in lectura sau poate alte carti ale lui or sa-mi mearga mai la inima.
Yasunari Kawabata cred ca am citit doar niste nuvele sau povestiri dintr-un volum care mi-a cazut intamplator in mana - "Proza contemporana", tiparit prin anii '80. Altceva nu. Am mai citit ceva de alti japonezi - Haruki Murakami, dar nu ma-nnebunesc.
Lynxule, ma astept de la tine sa faci diferenta intre un mod socant de a ti se servi literatura si preferintele mele erotice de tip dominare. Pe bune. Si apropo de asta, nu primesc nici eu pumni in fata. Asta cam inseamna brutalizare si nu prea o practica nici cei ce gusta un gen de erotism poate nu foarte popular.
Nu m-am simtit deloc confortabil citind Palahniuk. De obicei cartile lui am tinut sa le duc la capat cit mai repede, pe cind cu altele, pe care le savurez de-a dreptul, imi vine sa stau si sa nu le mai termin. Dar pot sa apreciez calitatile stilului sau, provocarile pe care le arunca, rafinamentul pe care-l are.
Probabil ca nici japonezii nu sint usor de gustat. De multe ori, senzatia cu care ramii s-ar articula cam asa: "adica cum? adica atit? de ce, unde, ce-am pierdut?". Pentru ca ei vorbesc chiar altfel decit noi despre anumite lucruri.
Nu imi place literatura ppornografica. uitati-va la hentai si ii descoperiti pe japonezi.
catherinedeneuve a scris:Nu imi place literatura ppornografica. uitati-va la hentai si ii descoperiti pe japonezi.
poate nu descoperi chiar totul din hentai
catalinaletitia a scris:Lynxule, ma astept de la tine sa faci diferenta intre un mod socant de a ti se servi literatura si preferintele mele erotice de tip dominare. Pe bune. Si apropo de asta, nu primesc nici eu pumni in fata. Asta cam inseamna brutalizare si nu prea o practica nici cei ce gusta un gen de erotism poate nu foarte popular.Nu m-am simtit deloc confortabil citind Palahniuk. De obicei cartile lui am tinut sa le duc la capat cit mai repede, pe cind cu altele, pe care le savurez de-a dreptul, imi vine sa stau si sa nu le mai termin. Dar pot sa apreciez calitatile stilului sau, provocarile pe care le arunca, rafinamentul pe care-l are.
Probabil ca nici japonezii nu sint usor de gustat. De multe ori, senzatia cu care ramii s-ar articula cam asa: "adica cum? adica atit? de ce, unde, ce-am pierdut?". Pentru ca ei vorbesc chiar altfel decit noi despre anumite lucruri.
Fac diferenta, scuze daca uneori ma exprim mai bolovanos sau fac glume mai proaste. Cum am zis, am sa incerc si altceva de Palahniuk.
catherinedeneuve a scris:Nu imi place literatura ppornografica. uitati-va la hentai si ii descoperiti pe japonezi.
Unde ai vazut tu aici literatura pornografica?
Mai degraba hentaiul are accente pornografice.
Hentaiul e pornografie, ziceam ca in hentai vezi cel mai bine natura japonezul. Eu cum eram un otaku, am citit destule despre ei.
'umbra lui ender'- o.s.card- si'mi place amalgamul asta de sf, incercari de psihologie, mizerie morala,inteligenta dincolo de limite normale, razboi si copii- e ca o poveste, iar binele pare deveni implicit singura sansa de supravietuire a sufletului definitoriu
'regele se'nclina si ucide'- h. muller- prea putin din ea sa'mi pot face o idee, dar limbajul atinge o parte a mea care aduce avalanse de amintiri de ganduri
...si as citi povesti arabe, nu noptile...ci altele...