Ce mai cititi?

-Betelgeuse- a scris:

Da, o carte absolut superba.

Multumesc, Amidala.

Cu cea mai mare placere.

Era imposibil sa nu-ti placa.

kontroversy, tu ce spuneai că citeşti?

on:

Aldous Huxley / Brave New World

o interesantă viziune a viitorului, o carte recomantată iubitorilor de sf dar şi celor pur şi simplu interesaţi de felul cum lumea ar putea fi la un moment dat. E opusul lui 1984 a lui Orwell, o manipulare ascunsă, autodistrugere şi "autosabotare". Sunt interesante mai ales părţile

Terminat La vila de pe colina, W. Somerset Maugham.

O femeie care se considera o persoana serioasa, de incredere, este gata sa se marite cu un inalt functionar britanic, la randul lui un stalp al sociatatii. Numai ca in p[lina vacanta i se da intr-un moment de exaltare unui strain de care ii este mila. Tumultul sentimentelor si un revolver pun capat vietii frumosului strain. Doamnei nu ii mai ramane nimic altceva de facut decat sa ascunda urmele. Aici toata lumea ei se rastoarna intr-o joaca superba in care se descopera ca nimic nu este ceea ce pare si ca seriozitatea nu este intotdeauna de preferat nebuniei.

K0ntr0VerSy a scris:

Tu vrei sa devii femeie by the book?

Eu, daca as vrea sa devin o femeia fatala, ceea ce e probabil, as citi carti despre barbati.

Dar e mai interesant c

adnana a scris:

Dar e mai interesant c

Lynxulnegru a scris:

Poate daca incearca sa se puna in pielea femeilor. Dar daca scriu carti despre cum vad barbatii femeile, nu sunt caraghiosi. Atunci este punctul lor de vedere. Nu?

Oricum, De ce iubim femeile este cea mai proasta insailare din prozele lui Cartarescu, vanduta cu tam-tam si marketing agresiv pe post de esenta scrierilor geniului pe intelesul tuturor. Cand te gandesti ca acelasi a scris Nostalgia si Levantul ...

Lynxule, cartea asta a lui Cartarescu a fost clar facuta ca sa fie vinduta. Si apoi, ce-i gresit in asta? Cartarescu a demonstrat ce poate, de ce nu s-ar juca si cu un best-seller? Nu stiu, noi romanii avem inclinatie spre elitism si asta uneori ne face sa strimbam din nas cind un om valoros face ceva si ca sa cistige pe piata.

Ce m-a impresionat pe mine la Cartarescu e cit de constiincios si-a construit cariera de scriitor. Pentru ca este un profesionist in ce face, chiar si cind scrie carti din-astea. Dintr-o fericita intimplare am aflat, prin 2006, de la un apropiat comun, ca a reusit sa ii convinga, pe spezele proprii, adica nu promovat de vreun agent sau ceva, pe americanii de la o editura cu staif (care publicat doar literatura de calitate) sa-i scoata "Nostalgia". Lucram pe atunci la "Cotidianul" si le-am scris, rugindu-i sa-mi ofere detalii. Peste doua saptamini mi-au si raspuns si asa m-am putut mindri si eu ca am adus vestea cu Cartarescu publicat de americani.

Ce-i important in povestea asta nu-i faza cu care ma mindresc eu, ci faptul ca e un scriitor foarte serios si dedicat. Lucru de care nu cred ca se poate indoi nimeni daca l-a citit cu atentie.

Stiti ce mi s-ar parea mie grozav? Ca barbat, sa scrii o carte la persoana I din perspectiva unei femei si invers. Stati asa ca am citit o asemenea carte, care m-a fascinat cu totul. Tradusa "Labirintul destinului" la noi, a lui Junikiro Tanizaki. O dementa de roman (erotic).

Sincer sunt pe la

catalinaletitia a scris:

Si apoi, ce-i gresit in asta? Cartarescu a demonstrat ce poate, de ce nu s-ar juca si cu un best-seller?

Nu stiu, noi romanii avem inclinatie spre elitism si asta uneori ne face sa strimbam din nas cind un om valoros face ceva si ca sa cistige pe piata.

Ce m-a impresionat pe mine la Cartarescu e cit de constiincios si-a construit cariera de scriitor............. Ce-i important in povestea asta nu-i faza cu care ma mindresc eu, ci faptul ca e un scriitor foarte serios si dedicat. Lucru de care nu cred ca se poate indoi nimeni daca l-a citit cu atentie.

1. Din pacate nu pot fi de acord cu tine. Cartarescu a scris o bijuterie de carte, Levantul, care a fost Cartea anilor 90, apoi Orbitor (care are si parti grozave si masive de plictiseala), iar dupa aia cam glumite (ceea ce recunoaste si el). Problema este ca dl Cartarescu nu mai poate. De ce iubim femeile este, dupa analiza mea, o carpeala si o carte mediocra, umflata cu pompa.

2. Eu nefiind "noi, romanii" imi permit sa am alt punct de vedere. Elitist. Eu imi permit sa fac diferenta intre carti bune si slabe fara a ma supune conformismului pietei sau criticilor prieteni. Am numai o viata, foarte multe carti de citit, si ma indispune cand Cartarescu imi (si isi) consuma timpul cu prostii. Nu ma intereseaza valoarea intrinseca a lui (care e aia?), ci valoarea cartilor lui, iar valoarea lui de piata nu este printre criteriile mele de selectie.

3. Constiinciozitatea in constructia carierei nu ma impresioneaza. Am multe exemple de grafomani constiinciosi. Seriozitatea, idem, nu-mi spune nimic. Dedicat ... cui?

Poti sa-l privesti ca pe un monument, eu raman la parerea ca omul e rasuflat. Putem relua dupa ce citesti Levantul, sa vedem cum ti se pare comparatia.

Nu-l privesc pe Cartarescu ca pe un monument, de ce sa fie nevoie de astfel de exagerari? Dimpotriva, stiu ca exagerarile de gen au facut mult rau viziunii romanului asupra culturii. Ca, in constiinta publica autohtona, scriitorii sint ori genii ori ratati si alti artisti la fel. Cultura noastra sufera de sindromul genialitatii la fel cum sufera de cel al complexului de inferioritate. Care de fapt merg mina in mina.

Tot pe cind lucram la "Cotidianul" am facut o ancheta culturala, intrebindu-i pe cititorii profesionisti ce carti nu citesc. Si in procent covirsitor raspunsul a fost ... cele cu succes comercial. De parca din start te-ai fi intinat citind asa ceva si n-ai fi avut de cistigat macar din a vedea pe ce mizeaza scriitorul si cum s-a facut atit de popular. De parca sa scrii ceva de calitate si in acelasi timp vandabil te face mai putin valoros. Oare Chuck Palahniuk este un scriitor comercial doar pentru ca a stiut ce subiecte sa abordeze ca sa si vinda?

Cred ca la noi inca predomina acea conceptie romantica, a geniului contra gustului popular. Din pacate, depasita.

Cartarescu a incheiat si "Orbitorul" cam in aceeasi perioada in care a scris cartea incriminata, daca bine tin minte. Oricum, ceea ce mi se pare mie aiurea este incriminarea unui autor pentru ca a scris si chestii comerciale. Si negarea calitatilor sale pe motiv ca si grafomanii sint constiinciosi ...

Oricum, nu vreau sa raminem blocati in momentul Cartarescu.

adnana, de D.H. Lawrence am citit "Amantul doamnei Chaterly" si "Fii si iubiti". Au meritat amindoua. Asa ca nu te teme de cele 500 de pagini decit daca n-ai exercitiu la carti lungi si solicitante. Caz in care ti-as recomanda sa citesti ceva lung, dar mai usurel, inainte sa te apuci de asa ceva.

catalinaletitia a scris:

..... intrebindu-i pe cititorii profesionisti ce carti nu citesc. Si in procent covirsitor raspunsul a fost ... cele cu succes comercial. De parca din start te-ai fi intinat citind asa ceva si n-ai fi avut de cistigat macar din a vedea pe ce mizeaza scriitorul si cum s-a facut atit de popular. De parca sa scrii ceva de calitate si in acelasi timp vandabil te face mai putin valoros. Oare Chuck Palahniuk este un scriitor comercial doar pentru ca a stiut ce subiecte sa abordeze ca sa si vinda?

Cred ca la noi inca predomina acea conceptie romantica, a geniului contra gustului popular. Din pacate, depasita.

Cartarescu a incheiat si "Orbitorul" cam in aceeasi perioada in care a scris cartea incriminata, daca bine tin minte. Oricum, ceea ce mi se pare mie aiurea este incriminarea unui autor pentru ca a scris si chestii comerciale. Si negarea calitatilor sale pe motiv ca si grafomanii sint constiinciosi ...

Oricum, nu vreau sa raminem blocati in momentul Cartarescu.

Ba sa ramanem blocati un pic, ca doar discutia nu dauneaza. Eu nu m-am referit la scriitor, ci la carte. Am analizat-o si din pacate am clasat-o pe raftul de carti proaste. Dar am citit-o, chiar daca impotriva curentului "cititorilor profesionisti". Din pacate n-o pot rasfoi acum, dar imi aduc aminte ca o parte din prozele incluse in volum sunt motive si bucati mai vechi reciclate, altele scrise pentru diverse reviste. Eu nu ma opun scrierilor bune, ci acceptarii neconditionate a laudelor intonate de publicitari si piaristi. Eu propun sa aplicam filtrul nostru si nu sa inghitim parerile gata mestecate. De altfel nici Chuck Palahniuk nu mi-e chiar aproape de inimioara.

Oricum, ca sa revin on topic: citesc Herta Muller Inca de pe atunci vulpea era vanator. Am mai incercat o data sa citesc ceva de ea, dar nu am reusit. Mi s-a aplecat de la atatea figuri de stil incat am abandonat. Acum ma tin tare, am trecut de capitolul 3.