Creatiile userilor - Proza

Si-am incalecat pe-o sa...

SARBATORI FERICITE!

Niciodata nu-si dorise altceva decat a fi singur pe lume, dar in seara aceasta gandindu-se mai bine si-a dat seama ca nici a fi total singur nu e interesant; ar mai trebui niste oameni care sa-l amuze si cativa sa lucreze pentru el...

***

Ceasul nenorocit de pe biblioteca incepu sa sune, se apleca in scarba sa-si caute tigarile aruncate cu cateva ore inainte pe covor... isi aprinse una si se duse la fereastra. Era o zi neobisnuit de tacuta, parca mult prea tacuta; nici un claxon, nici o voce ,,Ce dracu se intampla?!'' Iesind pe balcon asculta mai bine, da! Avusese dreptate, totul era mult prea linistit, parca nu mai exista nimeni in afara de el ,,Ei cu atat mai bine, o zi minunata pentru arta!''.

Avusese dreptate, desi nu ii se mai intamplase de foarte mult timp, in acea zi canta din vioara pana la epuizare, nu mancase, nu bause nici macar o tigara nu-si aprinsese... cantase si cantase pana cand, terminat fizic, adormi pe parchet cu vioara in brate.

***

Asculta pentru a doua oara cat e ceasul, ora paisprezece... ,,Imposibil!!!'' el niciodata nu dormea mai mult de ora noua. Se scula de pe jos si mersese la baie, mirosea ca un porc, dar nu-i parea rau, transpiratia era dovada muncii sale cu o zi inainte.

Apa rece... cinci minute... apa rece ,,Sa-mi bag &%^%, ce rahat se intampla?'' facu rapid un dus cu apa rece ca gheata si nervos iesi din casa pentru a-i face scandal administratorului... el era tot timpul la zi cu intretinerea, nu se putea sa-l lase nici macar un minut fara apa calda, nu se gandeste nimeni ce se intampla daca raceste si nu mai poate merge la filarmonica? ,,Sa-i ia dracu pe toti!''

batu o perioada la usa si nimic ,,O fi la biserica bosorogul, nu-i nimic, oricum azi e ziua mea de cumparaturi, o sa revin.''

Se intoarse acasa pentru a-si lua bastonul si porni incet spre alimentara. Nici un zgomot, parca se afla in propriul vis, totul suna a pustiu, nimeni nu radea pe seama ochilor sai de un alb laptos sau pe faptul ca se impiedica in orice groapa, era o zi de-o liniste deplina.

Ajuns intr-un tarziu la alimentara lua cosul si, ca de obicei, asculta in jur pentru a putea ruga pe cineva sa-l ajute la cumparaturi... nimic...liniste ,,Ei lasa ca e prea de tot, in futere, macar tigari sa iau daca tot am batut atata drum.'' Lovindu-se de tejghea ruga caserita sa-i dea un Viceroy.

- Cinci lei, va rog.

,,Ah, pana la urma e totusi cineva viu!''

Dandu-i portofelul ea-si alese banii potriviti si-i multumi.

-Dar nu va suparati, ma puteti ajuta cu cateva cumparaturi, e gol magazinul si nu am pe altcineva pe cine ruga.

- Eu sunt aici sa va servesc de dupa tejghea nu in interiorul magazinului.

,,Sa te fut!!''

Asa ceva era inadmisibil! trecuse el la viata lui prin tot felul de umilinte, dar sa nu-l ajute cineva nu i se mai intamplase... bine, sa-l ignore da, dar sa-i raspunda cineva in felul acesta... ,, Sa-i fut pe toti!'' gandi el pentru a doua oara.

Administratorul tot de negasit era si din nou el adormi sfarsit in brate cu vioara dupa ce toata ziua canta cu o furie dezlantuita.

***

Luni, zi de lucru. La ora sapte se trezise isi luase vioara si se porni spre filarmonica, la ora zece avea concert si trebuia sa-si repete.

Ajuns in fata blocului, auzi un claxon urmat de o voce:

- Am venit dupa dumneavoastra pentru a va duce la destinatie.

- Si mai precis cine te-a chemat? Sunt artist, nu am bani de aruncat pe taxiuri sau soferi privati, eu tot timpul iau autobuzul.

- Domnule, astazi nu circula nici un mijloc de transport.

- Dar dumneata cine esti?

- Eu sunt cel insarcinat cu transportul dumneavoastra, v-as ruga sa urcati pentru a nu intarzia, plata mi-a fost facuta in avans.

Desi inca temator si mirat, accepta ,,Cine ce sa vrea de la un violonist parlit si pe deasupra orb?'' Numara curbele, cotiturile si da, intradevar era in directia buna ,,Dar totusi, ciudat, foarte ciudat...''

Pe podium incepu sa repete pana cand se facu orele zece, auzi lumea cum intra si in zece minute isi incepu concertul. Un ropot de aplauze se lasa in sala dupa prestatia lui, cativa oameni venisera cu flori si i-i spusera ca nu mai auzisera asemenea sunete inaltatoare si sigur vor fi prezenti acolo pentru el si data viitoare.

Era socat, de-a dreptul socat! Stia ca e talentat dar nici chiar genial dupa cum ii sugerau oamenii. Plangea de bucurie... se simtea un Paganini sau un Menuhin al secolului XXI... pentru prima oara uita si de apa calda si de alimentara si era fericit! Total fericit!

Pe hol, toata lumea il flata, toti ii spuneau acelasi lucru, cum ca era cel mai talentat, cum ca muzica lui atingea sublimul... era in culmea extazului!

Acasa, dupa ce venise cu acelasi individ de azi dimineata se gandi ca orice s-a intamplat in ultimele trei zile era de bine! Era minunat!

***

(Dupa patru zile)

Se trezi cu un iz ciudat in nari... ,,Hoit, miroase ingrozitor a hoit!'' nici nu apuca sa-si termine bine gandul ca incepu a vomita in pat langa el. Ieri simtise acelasi miros, daca se gandea mai bine il simtise de alaltaieri foarte vag, dar astazi era cu totul insuportabil!

Deschise larg fereastra... HOIT! Peste tot acelasi miros infiorator al mortii! ,,Sa nu cumva sa mai borasti o data idiotule ca e de rau!'' Acum doua zile observa lipsa gazului cand dori sa-si incalzeasca o ciorba din conserva, cuptorul cu microunde nu functiona, deci si electricitatea-i fusese taiata, la alimentara aceiasi poveste, nimeni sa-l ajute; tot ce putuse lua fusesera niste amarate de chipsuri, o paine ingrozitor de tare si ceva ce crezuse el ca e unt dar pana la urma se dovedi a fi un rahat cu gust de faina ceea ce evident ca refuzase sa manance.

Analizand bine isi dadu seama ca incepu a-i displace viata din ultimele zile, desi toata lumea care-l asculta nu facea altceva decat sa-l perie si sa-l pupe in cur (incepu si asta sa-l plictiseasca), desi avea soferul lui personal, lipsa hranei, a apei, a gazului si a electricitatii.... iar acum duhoarea asta il dadeau gata.

,,Azi nu ma duc nicaieri, nu cant nimic, vreau sa dorm, sa dorm sa uit de tot rahatul in care ma aflu.''

Luand doua somnifere prescrise de doctorul sau impotriva insomniilor adormi profund.

***

(Dupa o saptamana)

,,Nu mai suport!!''

Ieri incepuse sa constientizeze ca depinde de oameni mai mult decat si-ar fi dorit sa recunoasca, depinde de hrana, deci de implicti de oameni, un instalator poate, care sa-i repare fututele alea de tevi si sa-i rezolve treaba cu gazul... chiar si un electrician...

Era terminat pshic... duhoarea devenise de-a dreptul insuportabila, el incepand sa creada ca, chiar persoana lui se descompune, fiind lipsit atatea zile de hrana, si apa. La concerte lumea ajunsese sa-l dezguste, aceleasi replici, aceleasi laude, nimic nou, o rutina continua; inclusiv la alimentara era aceiasi voce care de fiecare data ii spunea acelasi lucru ,,Eu nu servesc pe sala, doar la tejghea.'' Soferul era acelasi posac care nu vorbeste niciodata nimic decat ,,Unde doriti?'', curva de administrator nu era de gasit... totul se ducea dracului!

Ce nu ar fi dat in momentele astea sa-l injure cineva pe strada, sa mai poata raspunde, sa poata purta o scurta discutie in contradictoriu pe tema handicapului lui cu un imputit de golan care nu stie ce inseamna suferinta. Sa fie furios pe cineva sau in troleu sa se poata indragosti de parfumul primaveratec al unei domnisoare.

,,Iar mirosul.. Vai!!! Acest miros ingrozitor ingrozitor de hoituri...'' desi nu vazuse niciodata, acum isi putea imagina datorita acestei duhori macabre o masa moarta de oameni mancati de viermi albi (citise el intr-o carte)... voma inca o data si incepu sa planga.

Prima lui cadere pshica.... nu clacase nici cand, copil fiind baietii de la bloc urlau dupa el ,, Orbul, orbul!!!'' si alergau in jurul lui pleznindu-l si tragandu-l de par iar apoi fugind razand, nu se pierduse cu firea nici macar atunci cand cazuse intr-un canal si fusese internat o saptamana deoarece cu o zi inainte cineva-i rupse bastonul; plansese doar o data cu multa patima, atunci cand il ascultase prima oara pe Paganini, atunci simtise prima oara cum vibreaza sub muzica si cum se inalta la stele... Da! Atunci cand traia, cand putea simti si altceva inafara de foame, duhoare si singuratate... orice era mai bine decat situatia asta imputita la propriu in care se afla, absolut orice.

Isi dori a mai putea fi in canal, la spital, in mijlocul copiilor care-l iau la misto numai sa nu mai fie singur in aceasta lume moarta si pustie... ,,Somnifer... vreau multe somnifere!!!!''

***

Mirosul disparu.. dormise?! Sigur ca dormise, doar luase trei somnifere.

CLAXON????!?

Sarind ca un arc din pat o tuli la fereastra impiedicandu-se de scaun, dar nu mai conta, auzea masini dupa aproape doua saptamani de chin si orori!

-Sunt VIU!!! Orbul acesta f**ut este viu si va iubeste desi sunteti niste animale imputite!!!!

- Ia mai taci in ma-ta din gura. se auzi o voce de-afara.

- Si pe tine te iubesc gunoiule!

- S-o futi pe ma-ta!

- S-o fut!!!!!

Isi inchise geamul. Aluneca pe langa calorifer si tinandu-si capul in palme incepu a rade in hohote. Era fericit, nu, cu adevarat fercit... ca lumea exista, ca lumea doare, ca lumea-l injura, ca lumea-l critica...

***

Dormea dus... In continuare mirosea a moarte de la miile de cadavre aflate in descompunere peste tot.... soferul sau era acasa pe fotoliu tragand prin buzele descompuse ultimul fum dintr-o tigara, tusind cand acesta patrunse in plamanii mancati incet, incet de viermii albi si fini... cuplul care venea permanent la concertele sale era acum antrenat intr-un sex oral: o ramasita de limba aratand mai mult a bucata vanata de carne lingand o labie verde si jumatate de clitoris... vanzatoarea de la magazin isi baga in sutien singurul san purulent ramas pregatindu-se a merge sa-l serveasca pe el...

Intuneric, numai intuneric si duhoare.. iar el, prizonier pe vecie in propria-i fantasma... oricum nu vedea intunericul si nu putea vizualiza descompunerea....

crs_tzep a scris:

Cam cidat mai ales spre sfarsit !

Literaturile au sfarsit, Fictiunile nu au. Aceasta este o FICTIUNE. Ce ar fi de fapt Fictiunile? Ca sunt de tot felul, literare, stiintifice, astrofizice, politice....

Totul a inceput in acea zi de primaaera cand fata se uita trista pe geam.Ploua torrential.II placea ploaia pentru ca nimeni nu o putea vedea plangand.Trista fata a iesit afara in ploaie ca sa planga linistita

Parere buna...

Povestea asta reda o sinteza de esenta, Fericirea (cautata nu?) si Frica,durere,tristete,rost?,nimicuri,iluzii,umbre...

Daca ai trait ce ai scris... ai inceput calea cu un plus,esti mult mai aproape de ceea ce cautai.

Bine ai venit in Labyrinth !!

Povestea asta ar trebui sa fie fara sfarsit.....

the shadow a scris:

…..sa dus la farmacie si a luat cateva flacoane de somnifere…..sa dus in parc si lea inghitit pe toate …..acum avea sa adoarma pentru totdeauna….nu va mai suferi niciodata….dar nu va mai avea o a doua sansa niciodata.

fiecare dintre noi avem zile bune si rele

trebuie sa uitam ce ne face rau si sa trecem mai departe

pt ca viata nu merita irosita

am ramas socata...sincer

Week-end

Nu puteam sa stau locului, ma invarteam ca leul in cusca si priveam orizontul cu sperante antipluviale dupa ce patisem putin mai devreme cand pornisem spre Obor insotit de adorabila jumatate feminina pe care soarta

E noapte in jurul meu . . . nici ochii nu stiu de ii am deschisi sau nu. Incerc sa vad stelele, sau macar luna, aplec urechea sa pot auzi glasul noptii, dar nimic!

Oare mai traiesc?

Oare visez?

Incerc sa ma ciupesc, dar nu se intampla nimic. Nu visez, dar nici nu e realitate. Daca nu vad sau aud, nimic in jurul meu, inseamna ca nu am de ales decat sa stau cuminte. . . Anii se scurg apasator pe langa mine, dar odata ce trec, nu par decat secunde. . . Pe rand, unul cate unul se scurg!

Intr-o zi, in intunericul din jurul meu, a aparut o stea. Lumina, aproape ca ma orbea, si nu stiam ce e, dar simteam ca era tot ce aveam nevoie pentru a ma salva. Cu pasi timizi la inceput si apoi fugind, ma indrept catre ea. . . Obosit, gafaind, ajung aproape de ea, dar atunci o voce ma opreste. Stau si privesc . . . nu era o stea, ci un inceput de drum! Fac primul pas, fara a sti incotro ma indrept, sau ce ma asteapta, dar acum totul in jurul meu era clar si limpede. . . . Eram inconjurat de culori, de sunete, de mirosuri, de senzatii. . . Ma uit sub picioarele mele, si sunt amintiri din trecutul meu. Acel drum, era cladit din viata mea de pana atunci . . .

E ca si cum, m-am nascut din nou! Intunericul mi se parea, o trista si indepartata amintire.Sunt la inceput, dar nu mi-e frica, caci am mereu o voce care ma calauzeste. Nu pot gresi, caci si totul in jurul meu, e de partea mea. . .