România
Roportal.ro

Despre iubire

Început de Arcadia@, Vin 24 nov 2006 · 43 răspunsuri · 19.128 vizualizări · închis

Ravl36.304 mesaje#11
Cavaleru a scris:
Ideea e ca oscilatiile sa fie pornind de la un nivel ridicat.... una e sa stai intr-o mizerie cotidiana din care uneori sa te desprinzi si sa ajungi la nori iar alteori sa te scufunzi in cele mai groaznice haznale ale depresiei... si alta e sa sa stai la un nivel foarte ridicat de unde uneori sa cobori pe pamant si alte ori sa ajungi dincolo de ce mintea ta de dinainte putea imagina.

asa e Petre, doar ca ... discontinuitatea te arunca din nou in jocul mizeriei cotidiene ...dar desigur, la alt nivel ; dispar insa sentimente precum ura , poate si altele .. .

Editat Mar 28 nov 2006 11:34

Arcadia20062.776 mesaje#12
Ravl a scris:
asa e Petre, doar ca ... discontinuitatea te arunca din nou in jocul mizeriei cotidiene ...dar desigur, la alt nivel ; dispar insa sentimente precum ura , poate si altele .. .

Sunt momente cand urc si cobor, insa e dureros cand revin cu picioarele pe pamant...

Cred ca suferinta te face mai receptiv la iubire...

DarkBringer3.704 mesaje#13
Arcadia2006 a scris:
Sunt momente cand urc si cobor, insa e dureros cand revin cu picioarele pe pamant...

Cred ca suferinta te face mai receptiv la iubire...

si in acelasi timp mai recitient

Arcadia20062.776 mesaje#14
DarkBringer a scris:
si in acelasi timp mai recitient

Nu inteleg.

Esti prea...reticent(a)...

Editat Vin 1 dec 2006 12:12

Cavaleru' Jedi9.256 mesaje#15
Arcadia2006 a scris:
Sunt momente cand urc si cobor, insa e dureros cand revin cu picioarele pe pamant...

Cred ca suferinta te face mai receptiv la iubire...

E dureros doar daca te concentrezi asupra impactului pe care il ai cu solul... daca te concentrezi asupra energiei necesare spre a te avanta din nou spre cer... impactul devine doar asa... un moment pasager...

Suferinta sapa in sufletele noastre... cu cat e mai mare cu atat sapa mai adanc... cu cat sapa mai mult cu atat e mai mult loc pentru iubire... asta desigur daca alegi sa umplii locul cu iubire... daca alegi sa umplii cu ura (si sunt unii amarati care iau decizia asta idioata) atunci ai incurcat-o pentru ca... spatiul e mare... si deci... ura care incape e mare...

Arcadia20062.776 mesaje#16
Cavaleru a scris:
E dureros doar daca te concentrezi asupra impactului pe care il ai cu solul... daca te concentrezi asupra energiei necesare spre a te avanta din nou spre cer... impactul devine doar asa... un moment pasager...

Suferinta sapa in sufletele noastre... cu cat e mai mare cu atat sapa mai adanc... cu cat sapa mai mult cu atat e mai mult loc pentru iubire... asta desigur daca alegi sa umplii locul cu iubire... daca alegi sa umplii cu ura (si sunt unii amarati care iau decizia asta idioata) atunci ai incurcat-o pentru ca... spatiul e mare... si deci... ura care incape e mare...

Apropo de sapat : "Sapa, sapa pana dai de stele in apa"...(cred ca Blaga a spus-o,frumos de altfel :focus: )

Asa e , cu suferinta...Am ascultat o parte din predica unui preot care a murit de curand, l-au aratat la tv si pe care urmeaza sa il ingroape sambata, maine parca, la manastirea Petru Voda din Piatra-Neamt, care a stat prin lagarele comuniste etc. Vorbea de suferinta . Asa de frumos a vorbit in cele cateva minute, incat pentru o clipa suferinta s-a confundat cu iubirea. A zis ceva de genul ca i s-a revelat un lucru : si anume ca i-a simtit mai mult manifestarea lui Hristos in clipele de suferinta. Ca prin suferinta lui a umplut golul din sufletul omenirii. Nu stiu daca am parafrazat exact, dar am incercat.

Iubirea, suferinta, vidul , toate au ceva in comun.Ca sa umpli un pahar, mai intai trebuie sa il golesti de indiferent ce era inainte. Asa faceau invatatorii spirituali , cand ajungeai in fata lor: "Trebuie sa uiti tot ce ai invatat". Si Isus zicea ca vinul nou trebuie pus in butoaie noi.

"37.Şi nimeni nu pune vin nou

DarkBringer3.704 mesaje#17
Arcadia2006 a scris:
Nu inteleg.

Esti prea...reticent(a)...

ai spus ca suferinta te face mai receptiv la iubire si eu am zis ca in acelasi timp te face si mai reticient la ce vine din exterior pt ca ai tendinta sa te protejezi de ce iti face rau

Arcadia20062.776 mesaje#18
DarkBringer a scris:
ai spus ca suferinta te face mai receptiv la iubire si eu am zis ca in acelasi timp te face si mai reticient la ce vine din exterior pt ca ai tendinta sa te protejezi de ce iti face rau

FRumos, suferinta te deschide la bine si te inchide la rau!... E un adevarat panaceu.

cioanas4.320 mesaje#19
Arcadia2006 a scris:
FRumos, suferinta te deschide la bine si te inchide la rau!... E un adevarat panaceu.

De fapt sufletul omului este ca si aurul, cu cat il tii in foc, cu atat se va curati si va straluci mai puternic.

Totusi acest lucru este valabil atunci cand omul il iubeste si are intelepciune de la Dumnezeu.

Am intalnit un om in Cruceni (Arad) era pe patul de moarte, suferea de cancer. Suferinta la facut din ce in ce mai rau.De acolo blestema incontinuu, fiind un necredincios. Am incercat sa ma apropii de El ,sa-i vorbesc de dragostea lui Dumnezeu.Degeaba, a spus sotia lui , a incercat si preotul! Se pare ca a avut dreptate ,omul cand auzea de Dumnezeu facea doar niste grimase si se vedea ura pe fata sa!

Deci, se pare ca suferinta aduce la unii ura!

La oamenii care il iubesc pe Dumnezeu, insa, aduce iubire mai multa, crestere spirituala, maturizare!

Arcadia20062.776 mesaje#20
cioanas a scris:
De fapt sufletul omului este ca si aurul, cu cat il tii in foc, cu atat se va curati si va straluci mai puternic.

Totusi acest lucru este valabil atunci cand omul il iubeste si are intelepciune de la Dumnezeu.

Am intalnit un om in Cruceni (Arad) era pe patul de moarte, suferea de cancer. Suferinta la facut din ce in ce mai rau.De acolo blestema incontinuu, fiind un necredincios. Am incercat sa ma apropii de El ,sa-i vorbesc de dragostea lui Dumnezeu.Degeaba, a spus sotia lui , a incercat si preotul! Se pare ca a avut dreptate ,omul cand auzea de Dumnezeu facea doar niste grimase si se vedea ura pe fata sa!

Deci, se pare ca suferinta aduce la unii ura!

La oamenii care il iubesc pe Dumnezeu, insa, aduce iubire mai multa, crestere spirituala, maturizare!

Da, inteleg genul asta de cazuri. Am ajuns la o concluzie, dar nu finala. Ca la inceputul suferintei ,omul devine mai rau, dar de abia spre sfarsitul ei reuseste sa se curete. Suferinta are nenumarate fete. La o suferinta exercitata o anumita perioada de timp, de o anumita intensitate, faci orice sa scapi de acea suferinta. E aceeasi chestie care se aplica si in Evul Mediu, la torturi.

Persoana aceea inca nu suferise destul.

Mai traieste ?

← Înapoi la Arhiva