A venit mai tirziu si a durat prea putin ..doar atunci cind s-a terminat am realizat ca a fost intr-adevar prima mea iubire...si nu se uita..un gest, o fraza, o intimplare ramin mereu in amintire...
Prima dragoste! Credeti in ea? Se poate uita?
Început de maddening_feeling, Mar 4 ian 2005 · 372 răspunsuri · 61.902 vizualizări
Buna tuturor,
Sunt noua pe aici, dar vroiam sa va spun ce mi s-a intamplat de curand, referitor la prima dragoste..... .Am avut un ''iubit'' pe vremea cand eram copil.... .Era baiatul frumos si vorbaret la care orice fetita visa, am avut norocul sa fim prieteni toata copilaria noastra. Diferenta de ani era de 4 ani intre noi, tocmai bine zic eu. La un moment dat s-a produs ruptura atunci cand el a decis sa plece la parinti in alta tara, de acum fiind major.La varsta aceea nu am judecat bine plecarea lui si raspunsul ce urma sa i-l dau la intrebarea"ma astepti"? Probabil asa m-am razbunat eu pentru decizia luata de a pleca si am zis sec "nu". De atunci au trecut 11 ani...avem 31 ani/27ani.Pana intr-o zi cand mi-am facut cont pe FB si am dat de el, cautandu-l(nu stiu de ce).De atunci vb zilnic....el este tot plecat... dar vrea sa vina pentru mine 
(zice el).Voi credeti in astfel de povesti?Eu sunt complet dezorientata.Poate ati avut si voi experiente de genul asta si vreti sa le postati aici sa invatam si noi ceva. Pupici
Sorina_84 a scris:Buna tuturor,
Sunt noua pe aici, dar vroiam sa va spun ce mi s-a intamplat de curand, referitor la prima dragoste..... .Am avut un ''iubit'' pe vremea cand eram copil.... .Era baiatul frumos si vorbaret la care orice fetita visa, am avut norocul sa fim prieteni toata copilaria noastra. Diferenta de ani era de 4 ani intre noi, tocmai bine zic eu. La un moment dat s-a produs ruptura atunci cand el a decis sa plece la parinti in alta tara, de acum fiind major.La varsta aceea nu am judecat bine plecarea lui si raspunsul ce urma sa i-l dau la intrebarea"ma astepti"? Probabil asa m-am razbunat eu pentru decizia luata de a pleca si am zis sec "nu". De atunci au trecut 11 ani...avem 31 ani/27ani.Pana intr-o zi cand mi-am facut cont pe FB si am dat de el, cautandu-l(nu stiu de ce).De atunci vb zilnic....el este tot plecat... dar vrea sa vina pentru mine
ce minunat..sa stii ca prima iubire e intr-adevar minunata...A mea a fost undeva, candva...aveam 17 ani...a durat un an relatia, eram in liceu, apoi ne-am despartit,...si ne-am regasit in primul an de facultate...Insa dupa alt an ne-am despartit....dar stii ce e ciudat? ca acum 13 ani legaturile dintre oameni erau mai dificil de intretinut, nu erau atatea mijloace de comunicare. Si cand ne-am reintalnit in facultate a fost surprinzator. Apoi dupa ce ne-am despartit...au mai fost cateva numere de mobil schimbate...pierdeam legatura, insa dupa alt timp, iar ne regaseam.
Noua ne placea mult "Adam si Eva" de Rebreanu, in care sufletele se regasesc si raman impreuna doar in a 7-a viata. Imi amintesc ca mi-a trimis un mesaj dupa despartire si mi-a zis daca ii mai dau a doua sansa, sau trebuie sa mai astepte o viata. Pentru ca eram foarte suparata pe el si foarte fitzoasa, am decis sa nu ii raspund.
Si in decursul acestor ani ne-am mai intalnit. Fiecare si-a continuat viata. El cu relatiile lui, eu cu ale mele. Acum avem 30 ani. Fiecare cu a lui familie, el are o fiica, eu am o fiica. Si ce crezi...intr-o seara am vorbit...si am povestit ale nostre...si mi-am dat seama ca inca exista acel ceva intre noi. Relatia noastra a fost platonica, ne iubeam...insa nu ne=am iubit si fizic. Niciodata nu am facut dragoste, eu aveam dorinta sa raman virgina pana la casatorie.
Si uite ca nu am fost niciodata a lui. Iar in ultima discutie ne-am zis unul altuia cat de mult ne dorim...acum suntem in localitati diferite...Insa mi-a zis ca o sa ma iubeasca pentru totdeauna, ca a visat de multe ori pe noi doi facand dragoste...si ca daca nu se va intampla sa fim impreuna acum, nu voi mai scapa in viata viitoare.
Sa stii ca sufletele pereche se cauta...si se gasesc. E minune si e putere universala ca v-ati regasit. O sa fiti stingheri la inceput. Insa iti zic, ca daca simti ca merita sa fii cu el, lupta. Eu regret ca nu am luptat atunci. Insa mai am speranta. .... cred ca pana ce mor,....o sa fiu cu el...macar sa ne tinem de mana la batranete...pe patul de moarte sa imi zica ca ma asteapta in urmatoarea viata.
Zambesc si sper...
Editat Sâm 18 iun 2011 23:43
Nu se uita, dar eu as sterge-o din memorie, daca ar fi posibil, nu pt. ca ar fi fost o experienta trista, dar nu-mi mai spune nimic, nu-mi trezeste nicio emotie amintirea ei.
oama invizibilicoasa a scris:Nu se uita, dar eu as sterge-o din memorie, daca ar fi posibil, nu pt. ca ar fi fost o experienta trista, dar nu-mi mai spune nimic, nu-mi trezeste nicio emotie amintirea ei.
dezamagirea e mare...adevarat...cred ca e dezamagire atunci cand nu e dragostea adevarata. Banuiesc ca a fost mai multa investitie din partea ta... De asta ai vrea sa o stergi din memorie. Nici macar furie nu-ti starneste?
:roll: Mmmmm !
nu !
nu se poate !
:)
gajza a scris:dezamagirea e mare...adevarat...cred ca e dezamagire atunci cand nu e dragostea adevarata. Banuiesc ca a fost mai multa investitie din partea ta... De asta ai vrea sa o stergi din memorie. Nici macar furie nu-ti starneste?
Nu e vorba nici de ce-am investit, nici de cine a investit mai mult. Pur si simplu o consider lipsita de importanta, pierdere de timp. Cum am mai spus, nu-mi mai spune nimic, nici pomeneala sa-mi starneasca furia.
In schimb pe a doua n-as sterge-o nici picurata cu ceara. 
Eu am dificultati in a-mi aminti exact pentru ca ma razgandeam foarte repede.
Dar am am avut mai degraba o imagine in mintea mea si in acceptia mea, una perfecta, fata de care toti baietii ce-i intalneam erau doar copii imperfecte.
Nu pot spune ca am avut un tipar pt. barbatul perfect. Dar cand am intalnit barbatul de care m-am indragostit a doua oara, am stiut ca el este ceea ce cautam.
Eu cred ca nu ne putem indragosti de mai multe ori, desi avem senzatia.