Silentia lunae a scris:De acord. Rugaciunea poate fi o forma de meditatie. Momentul in care iti sondezi resursele psihice. Inconstientul se mobilizeaza si pune in functiune niste mecanisme prin care ne simtim mai bine. Tot printr-un fel de rugaciune, dar nu la zei imaginari, unii oameni au acces la hiperconstiinta. Dar toate aceste sunt alta mancare de peste: n-are a face cu nicio divinitate.
de unde stii ca forta aia interioara nu vine de undeva de dincolo de propria-ti fiinta? esti gata sa bagi mana in foc ca omul e mai presus de orice?
eu nu militez pentru rugaciune. nu militez nici pentru credinta in Dumnezeu. n-am nici o treaba cu nimeni la capitolul asta. dar mai filozofez si eu cateodata ca, daca rugaciunea a aparut si se spune ca ajuta, un sambure de adevar tre' sa fie pe undeva. toata treaba e ca nimeni nu stie inca mecanismul rugaciunii. nu se stie cum si pe ce plan ajuta.
de aia sunt multi baieti destepti care se duc la icoana, incep s-o clefaie si mormaie repede in barba un "da si mie Doamne o suta de parai, manca-ti-as halou' ala lucios".
de aia sunt atatia care zic "lasa, ca are Dumnezeu grija de mine". stau si ma intreb, pe aia cu "Dumnezeu iti da, dar in san nu-ti baga" or fi auzit-o?
Silentia lunae a scris:Cum zice un prieten "viata-i aspra si complexa".Natura e intradevar impartiala. Nu-i pasa daca te rogi sau nu, nu-i pasa daca te rogi pentru viata sau pentru moarte ( da, e posibil!).
ei, aici te contrazic. dorinta sau credinta omului ii pot schimba viata. unora le-au schimbat-o definitiv si...iremediabil.
Silentia lunae a scris:Daca esti intr-un avion care se prabuseste, poti avea sansa sa supravietuiesti si daca te rogi fierbinte si daca esti un afurisit de ateu prea cu nasul pe sus ca sa te poti ruga.
se spune ca intr-un avion in picaj nu exista atei... 
