Perusii, acei mici pasaroi galagiosi si simpatici.

eu nu sunt de acord cu scurtatul aripilor, cred ca e dureros, probabil ca se foloseste pt dresaj sa nu zboare o perioada ca sa se poata acomoda cu stapanii.....

Ricky al meu se agata cu ultimele puteri de firul subtire al vietii.... cat se mai chinuie saracutul ...

nu stiu ce sa-i mai fac, acum e in a 3a sapt de trat. cu antibiotic in apa, am trecut de la gentamicina la norfloxacin si acum doxiciclina, tare rezistenta e bacteria pe care o are la plamani si la burtica.... Cred ca o sa-l pierd dar tocmai acum de Craciun.... micutul vrea sa stea numai cu mine si ma fluiera sa nu plec de langa el.... de nu s-ar mai chinui atat....

Sanatate voua si puiutilor vs!

Kerstin, am incercat sa-ti trimit un pm dar ai casuta plina, asa spunea mesajul...Da-mi o adresa de e-mail ceva, dar rpd ca ma mai conectez abia pe 27.

Iubita, adr de mail e [email protected] Multumesc!

Salut!! Ce mai faceti?? Cum o mai duceti voi si papagalii vostrii? Sarbatori fericite din partea mea voua si din partea micutei mele papagalite , si obraznicuta , sarbatori fericite perusilor vostrii!!! :D AAAA!!Si sa va aduca ;) Tot ce va doriti si voua dar si micutilor vostrii sa nu ii uitam caci ei sunt cei ce ne fac ziua mai frumoasa cu o nazbatie de a lor si fara ei ....nu ar mai exista aceste topicuri despre perusi!!!

SARBATORI FERICITE!! ;)

Kerstin a scris:

Dalina, iti multumesc pentru cuvintele frumoase si pt incurajarile pe care mi le-ai adresat, ai reusit sa-mi alini putin suferinta si sa gandesc altfel, chiar daca o sa-l pierd pe dragutul de Ricky macar voi avea constiinta impacata ca am facut tot posibilul pt. el. Saracutul nu a putut face fata schimbarilor care s-au petecut in viata noastra, m-am mutat in alt apartament si pt el totul era strain, de stres i-a scazut imunitatea si boala l-a atacat... din pacate nu am fost atenta sa observ toate schimbarile prin care trece + ca 2 zile i-am dat apa de la robinet (fiarta) si un morcovel de la care cred eu i-a fost cel mai rau..... oricum trecutul nu am cum sa-l mai schimb... pe viitor voi stii cum sa procedez.....

Dalina, la cat timp dupa ce l-ai pierdut pe puiut ti-ai luat altul?

Multumes mult pentru tot! Viata lunga puiutilor vs!

Draga mea,

pur si simplu crede-ma ca acum plang.

Mi-am adus aminte de suferinta perusitei mele Monalisa. Din pacate nu a mai fost nimic de facut pentru ea. Antibioticele daca nu au efect in cinci zile nu mai are rost sa il chinui. Imi dau seama ce inseamna pentru tine micutul tau dupa ce l-ai crescut patru ani.

Monalisa a avut cancer. Ajunsese un schelet. Iti dai seama ca am simtit eu vazandu-i suferinta si neputand sa fac nimic pentru ea. Manca doar bobite mestecate gata pe care partenerul ei i le dadea direct in gusa.

Acum, tot ce a mai ramas e amintirea ei si o nemarginita durere.

Nu am putut suporta plecarea ei asa ca dupa doua saptamani am alergat spre un pet shop in Crangasi ( cartier din Bucuresti) unde l-am gasit pe Feri, un puisor albastru de culoarea Monalisei. Am simtit ca ma asteapta si am fugit sa-l iau acasa. Nu regret..... Este exact asa cum am vrut, bland si dulce cum era Monalisa. Sta la mine pe degetul aratator si canta de iti sparge timpanele iar cantecul lui , pentru ca e foarte micut abia are doua luni , este ca al unui greieras . Seara cand ma duc sa-i spun noapte buna , ma priveste cu ochisorii lui rotunzi si negri ca ai Monalisei.

E ca si cum Dumnezeu mi-ar fi adus-o inapoi.

La sfatul unei bune prietene pe care tot pe acest site am intalnit-o ( Avolina) am hotarat sa il iau pe Feri si intr-adevar ma bucur zi de zi de dragalasenia lui. Nu a inlocuit-o pe Moni si n-o va putea inlocui niciodata dar ceea ce e mai important e ca in inima mea mai incape iubire, ca o mai pot darui si altora.

Eu as vrea ca Ricki sa se faca bine si cred ca toti prietenii de aici ar vrea acelasi lucru dar din pacate viata se conduce dupa propiile reguli, nescrise iar noi nu avem cum sa ne opunem.

Incearca sa treci peste asta orice ar fi sa se intample, mergi mai departe….. mai ai iubire de daruit si sa nu-ti fie frica sa o faci !

Cu drag , Dalina

draga kerstin,

istoria mea cu perusii se intinde pe vreo 20 de ani. primul papagal l-am primit cand aveam 6 ani. era de fapt o femela, dar asta am aflat abia dupa 4 ani de chin si vai incercand sa o facem sa vorbeasca. ...si coco i-a ramas numele, ca se obisnuise cu el. a murit cand eu eram in clasa a 10-a. 2 saptamani nu s-a putut discuta cu mine pentru ca n-am vrut sa scot un cuvant. pierdusem cel mai bun prieten. poate lumea ma crede nebuna, dar ma intelegeam cu ea, stiam cum se simte, ce vrea, ce-i trebuie din felul cum ciripea, se zburlea sau se uita la mine. jucam leapsa prin casa, faceam treaba, invatam cot la cot (ea mesteca creioane si foile mele de curs cu o placere teribila). fura mileuri si bijuterii si le imprastia prn casa. odata a "reparat" un televizor si a iesit dintre circuite neagra ca o cioara, de a trebuit sa-i fac baie si sa alerg prin casa cu foenul sa o usuc...

mi-a ramas perechea ei, un perus mai in varsta pe care il luasem ca sa-i tina companie. kiwi...a trecut timpul, mi-a murit si ala...am luat altul - kiri. dupa cativa ani mi-a murit si el (a facut o hemoragie brusca - nimeni n-a stiut sa-mi spuna de la ce). a doua zi am fost la magazin si l-am luat pe ultimul, pe miki (de la michiduta, ca facea numai dracii). a invatat sa vorbeasca, stia o groaza de cuvinte, imita tonul vocii tuturor din casa de nu stiai cine vorbeste, omul sau papagalul...era extraordinar de inteligent. a legat actiunile de cuvinte si, pe cuvant de onoare, cand vroia sa bea apa, zbura pe sticla, batea cu ciocul in capac si spunea "apa, miki, bea apa". invatase de la mama, ca asa il imbia sa bea. si multe, multe altele. 4 ani mi-a infrumusetat viata, pana anul trecut de pasti, cand s-a stins si el in urma unei tumori nedetectate de nici un medic.

de atunci n-am putut sa ne mai luam altul, pentru ca am avut santier in casa si l-am fi chinuit. dar in momentul in care casa va fi ok, primul lucru pe care il fac e sa-mi iau un "piu-piu".

asa ca sfatul meu este: daca simti ca pe urmatorul o sa-l poti iubi ca pe o entitate separata, fara sa te astepti de la el sa faca ce facea celalalt, ci incercand sa-i descoperi personalitatea, atunci du-te imediat, ia altul si nu-ti lasa casa goala.

Am mai avut si eu inainte de actuala femela inca o femela!! Cea mai blanda de pe lume!!Venea dupa mine , statea numai la mine , dar ca si actuala femela cand imi fac temele si nu ii prea dau atentie vine la mine ; incepe sa imi roada minele de la creioane sau cand scriu cu stiloul incepe si vrea sa imi roada penita si va dati seama ca de fiecare ata cand termin temele ea este albastra la cioc sau cu gri de la creioane!!

Va multumesc pentru toate sfaturile bune pe care mi le-ati dat , intr-adevar nu cred ca voi suporta sa vad casa goala, Ricky imi umple casa, alaturi de el am trait cele mai frumoase clipe, cand vedea ca sunt suparata se punea pe nazbatii, facea show pe lustra, eu ziceam ca face streaptese ..... anul asta s-a imprietenit si cu sotul meu (care a fost plecat din tara in ultimii ani) .. .

.... din fericire am reusit sa facem Craciunul impreuna, ieri a fost ultima zi de tratament, burtica i-a trecut dar acum mai ramane sa luptam cu bacteria de la plamani... are mycoplasma ... am sunat la veterinar si mi-a zis sa fac o pauza de 3-5 zile si sa reiau trat. cu antibiotic.... inca mai sper sa se faca bine.... o sa va tin la curent cu evolutia lui si o sa pun si o poza cu el ca sa-l cunoasteti!!!

In anul care vine va doresc rai in inima, lumina de stele in suflet, sanatate si miracole in viata. Sarbatori pline de stralucire! Va pup!

Kerstin si Ricky bolnaviorul

sarbatori fericite voua si perusilor vostrii , multa sanatate si tot ce va doriti

Casa mea e pustie la fel ca si sufletul meu, RICKY A MURIT aseara, acum 2 zile se simtea mai bine dar seara I-a fost rau , avea frisoane puternice, asa ca am fost la vet. Si mi-a dat antibiotic cu vit. B, I-am administrat ieri dim. iar dupa-amiaza cand am venit de la serv. era intr-o stare jalnica, murdar pe burica si f. apatic