avolina a scris:Cu mare placere!cate sufletele ai! sa-ti traiasca toti! eu am crezut ca ai doar un perus si cand colo 8) apropo de Bobita am inteles ca perusii care au multe bobite la gat pot vorbi sau mai bine zis au o mai mare capacitate de a vorbi decat ceilalti perusi.Nu stiu cat e de adevarat,am auzit si eu
I-am luat perusului meu branzica dulce pot sa-i dau?adica ii face rau?
Daca tot ai cumparat branzica , eu zic sa incerci, poate ii place. Rau nu are cum sa ii faca pentru ca nu contine sare sau multe grasimi. Mai stiam de trucul de a amesteca un anumit fel de mancare pe care nu l-au mai incercat , cu seminte si astfel ei sa guste si din hrana noua.
Referitor la Bobita , canta tare de iti sparge timpanele , mai ales cand vin acasa sau cand deschid usa de la balcon si aude alte pasarele pe afara. El da startul la cantat. Referitor la bobitele din gusulita lui , cred ca tu ai inteles ca le are desenate pe pene. Eu ma refeream la faptul ca mananca multe bobite, repede ca si cum cineva ar vrea sa-i ia mancarea, le stocheaza in gusulita iar eu daca il iau seara inainte de culcare sa-l pup ( asa cum fac cu toti de altfel) ii simt prin gusa, bobitele nemestecate. E ca si cum ai pipai o punguta cu graunte. El face ochisorii mari la mine si se razvrateste in mana mea ca sa-i dau drumul si sa se duca langa prietenii lui.
Seara, cand se duc la culcare si sting lumina, Bobita mai rontaie din gusulita ce mai are si se aude " ronta -ronta" ca si cum ar fi un soricel. Cand traia Monalisa ( Moni) ii dadea ei tot ce avea in gusa pentru ca ea nu se mai putea hrani singura. Au fost cateva luni bune de chin pentru ea ( cam din august si pana in noiembrie ) si iti dai seama ce simteam eu cand stiam ca nimeni nu o poate ajuta, nici eu si nici doctorii. In tot acest timp , Bobita o hranea, o curata in cap si sub gusa, o pupa tot timpul si ii canta ...Noaptea ii separam de ceilalti pentru ca Moni efectiv se sprijinea pe Bobita. Mi se rupea sufletul cand ii vedeam asa....Doamne credeam ca a trecut durerea asta....Acum plang...
Dupa moartea Monalisei am crezut ca o sa ma paraseasca si el ( asa se spune, ca se prapadesc de dorul perechii pe care sunt capabili sa o iubeasca la fel ca noi, oamenii), dar nu... El a rezistat...S-a multumit sa o strige neincetat cu cantecul lui si sa o caute. Treptat cred ca a uitat-o si se descurca bine. Ma gandesc ca e un bun model de urmat pentru noi , oamenii....
Cam asta e Bobita al meu. Poate ar fi vorbit daca ar fi fost singur dar am preferat sa nu vorbeasca si sa fie fericit cu alti cativa semeni prin preajma. Si cred ca nu am gresit.
Mai rau e faptul ca ma uit mereu inainte de a intra in casa, la locul in care acum doarme Moni. Ma doare ca nu am avut loc sa o asez cum trebuie in cutia ramasa de la inghetata si a trebuit sa ii indoi un pic codita.
Daca te-am intristat si pe tine, imi pare sincer rau. Am invatat ca si moartea face parte din joc....Si nu avem ce face...
Asa ca draga Avolina, bucura-te de toate clipele pe care le ai cu micutul tau pentru ca nici nu stii cat pretuiesc.
Dalina :)
mi-ai adus aminte de Bebe,perusul ce mi-a murit! :- si inca o data mi s-a cofirmat cat de importante sunt clipele petrecute cu perusii nostri! :) as fi vrut sa-i iau si eu pereche,dar imi este teama sa nu sufere cel ce ramane in viata daca moartea ii va desparti! nu as vrea sa te intristez,dar stau si ma gandesc cat a rezitat papagalita ta cateva luni de zile! Bebe al meu s-a stins in cateva ore,nu ma asteptam la asta! insa e demn de admiratie Bobita al tau pentru comportamentul lui si grija lui fata de Moni! Multumesc frumos pentru povestea cu perusii tai!