NEVOIA DE FERESTRE
sunt oamenii straini si parca nu se mai aduna
ca niste ziduri de beton fara ferestre,
n-ai unde sa cersesti un colt de vorba buna,
ori un pahar racoritor de bunaveste...
ni-i inima acum cu porti inalte catre strada,
ferestrele nu se deschid decat spre sine;
privirile ni-s fumurii ca geamul de parada
si ne ascundem lacrima de rau si bine.
asa ni-i de straina vremea,cand spre seara,
pe banca de la poarta inimii,uitata,
schimbam cu unul din vecini o lacrima amara,
ori spovedeam vreo bucurie capatata...
purtam in fiecare colt de suflet candelabre
i-atata sete de lumina un multime;
deschideti portile spre lume,ferecate,oarbe,
dati drumul la lumina peste-ntunecime.
nevoia de acum nu-i de benzina, ori de paine,
ci de ferestre larg deschise catre strada;
de oameni buni sezand la porti de inimi nestraine,
de brat prieten celui care sta sa cada...
iesiti din voi,ramaneti toata noaptea la ferestre,
turnati destul ulei in candele,spre afara.
sa fim lumina lina pe cararile terestre.
macar in dreptul casei noastre nimeni sa nu piara...