Phiii, master_mind, ai deschis un subiect atat de interesant ca-mi pare rau ca nu am acu timp sa fac o analiza mai lunga.
Oricum, voi reveni!
Iaca ce intrebare mai ridic si eu: o fi adevarat ca femeile care adopta un rol preponderent masculin sunt dominate de Animus (vezi Jung)? Dupa cate stiu eu nu e bine sa fii dominat de un element inconstient de tip Animus/anima sau oricare. Daca raspunsul la intrebare e DA, atunci putem concluziona ca nu e bine ca femeile sa adopte un astfel de rol. Toti avem parti feminine si masculine in noi, insa se pare ca MASURA este cheia.
Oricum, trecand peste asta, eu de exemplu am simtit pe pielea mea ca nu e bine sa fii prea feminina. Dar nici nu stiu sigur ce inseamna sa fii feminina. Daca feminitate inseamna si sa plangi de cate ori te emotioneaza ceva si sa te emotionezi des, sa fii foarte centrata pe detalii legate de relatiile interumane, sa fii mai degraba pasiva, sa iti permiti stari proaste "din nimic", sa visezi la o lume mai buna (pe care sa o construiasca barbatii) si altele de acest gen, atunci femeile ar trebui si ar putea sa traiasca doar in cercuri de femei. Caci barbatii detesta astfel de comportamente si nu inteleg astfel de stari.
Deseori ma intreb cum reusesc barbatii si femeile sa se inteleaga de vreun fel. Diferim atat de mult... si cred ca totul e din vina educatiei.
Asa ca probabil ca varianta unisex e varianta cea mai buna (eficienta) pentru a crea si pastra relatii intre cele 2 sexe. Insa probabil ca ceva se pierde - eu nu stiu ce.
De exemplu, cred ca romantismul e o traire si o valoare de tip feminin. Avand in vedere ca toti avem si o parte masculina si una feminina, romantismul se regaseste la ambele sexe. Insa societatea in care traim l-a extirpat de la toti. Deoarece e centrata pe valori de tip masculin (pragmatism, competitie, etc).
Atat pentru azi ca mai am de calcat niste camasi.