De ce suferim din dragoste?

Poodle a scris:

Ce sari asa ca ars? M-am adresat tie sau altcuiva? Sunt nou pe aici dar nu avem dreptul la replica? Nu avem dreptul sa ne expunem gandurile fara sa fim luati la misto sau criticati aiurea fara macar un argument? Intreb si eu ca fapt divers...

si eu tot ca fapt divers spun..nu sar ca ars, ..mai era unul pe aici care povestea ca i-a dus mere si dulceata iubitei si ea nerecunoscatoarea i-a intors spatele?...wtf?....cand vad miorlaiturile astea .....si daca erai vechi erai altfel?...tocmai, respecta dreptul la replica dar nu te astepta sa-ti dau servetel, foloseste-ti maneca.... eteteteee ce tupeu...

Blues a scris:

Exact, foarte de acord si cu treaba asta.

Depinde foarte mult pentru cine faci anumite sacrificii, dar, in princpiu, asa este, nimeni nu merita. Tocmai de aceea trebuie sa fim foarte atenti cu ce fel de oameni ne inconjuram.

Chiar este povara asumata, acu' nu sunt sigura a cui este nevoia de sacrificiu.

Zic eu ca mai este si nevoie de sacrificiu... este si loc de compromis dar uneori daca este ceva prea important pentru partener nu poti sa-i ceri sa renunte... nu poti sa-i ceri sa renunte la visele sale pentru tine... Trebuie sa iti sprijini partenerul si sa-i fii alaturi si sa speri ca iti va fi si el alaturi la randul lui...

Blues a scris:

Da, dar prefer compromisurile, nu sacrificiile. Sacrificiile sunt prea definitive, te pot costa sufletul si pot face sa se duca dreac iubirea si relatia, pe cand compromisurile nu.

Nu vreau sa sper ca partenerul va face la fel pentru mine, vreau sa STIU asta.

Nimic nu este cert si nimic nu este batut in cuie in viata... dar nu stiu daca as putea sa-i spun partenerei sa renunti la un vis pentru mine chiar daca ne-ar costa relatia... daca ma iubeste intr-atat de mult incat sa renunte singura, e minunat insa nu pot sa-i distrug visul si sa regrete toata viata pentru mine...

Pai care este calea din mijloc... spre exemplu daca ea trebuie sa plece din tara pentru a-si indeplini visul exista vreo cale de mijloc?

Blues a scris:

De ce sa nu fie? Discutand si tot discutand, se gaseste intotdeauna o solutie. Depinde de situatia fiecaruia si de resursele avute. Mai depinde si de vointa.

Uite, iti dau un exemplu personal. Domnul Blues este sofer de tir, are meseria asta in sange, nu poate sta 3 zile departe de camionul lui. Well, inainte pleca foarte mult timp de acasa, uneori chiar cu lunile, iar mie nu mi-a placut treaba asta, chiar daca el era fericit. La un moment dat i-am spus ca m-am saturat, ca nu sunt fericita asa si l-am pus sa aleaga. A suferit ca un caine, dar m-a ales pe mine. Ok, dupa ce a ales, am suferit io ca un caine, pentru ca l-am pus sa aleaga. Si uite asa, discutand si discutand, am decis de comun acord sa se intoarca la soferie, insa nu sofer international, ca sa fie mai des acasa. Si asa a ramas, el e inca sofer iar eu sunt multumita ca nu mai este plecat cu lunile. (Acu e plecat cu saptamanile. )

Da... in cazul tau da ai gasit o cale de mijloc insa nu mereu exista, mai ales cand situatia financiara nu iti permite... iti dau un alt caz... daca esti cu cineva si acea persoana trebuie sa plece la studii timp de 3-4 ani in afara tarii ce faci? Nu stiu ce compromis ar exista...

E doar o situatie ipotetica insa nu prea departe de cea in care ma aflu :)

Din ce am intrebat eu cu cea in care ma aflu... cam la fel doar ca eu trebuie sa plec insa distanta este mai mica dar totusi este...

Blues a scris:

Chiar este povara asumata, acu' nu sunt sigura cine simte nevoia sacrificiului, pentru ca de cele mai multe ori, nimeni nu ne cere asta, o facem de buna voie si nesiliti de nimeni.

Asumata pt. ca n-ai incotro, ca ti-o cere constiinta, demnitatea, bla bla, bla, nu ca o faci cu drag, la asta ma refeream, pt. ca exista si daruire din suflet, eu pe aia nu o consider sacrificiu. :)

Poodle a scris:

Daca dragoste nu e, nimic nu e.

Ete na. N-o fi pentru oamenii slabi.

Abc2009ro a scris:

Ete na. N-o fi pentru oamenii slabi.

Pai ce mai e?