am pregatit textu asta sa-l dau diseara la niste studenti de psihologie , da nu strica sa il afisez si pe forum , fiindca astia de pe forum sint mai sinceri. Chiar nesuferit de sinceri uneori.
Definirea nebuniei
Mergind pe strada vad adesea un nebun care sta pe-o banca si da din miini de parca ar dirija o orchestra imaginara , ride , plinge , absolut fara nici un motiv , are o barba lunga si mustata si plete. Adica eu personal il consider pe acel om nebun. E destul sa-l vezi ca orice om isi da seama ca are de-a face cu un nebun adevarat. Fiindca nu il poate nimeni intelege de ce se comporta asa. Pur si simplu nu mai poate exista o comunicare inteligibila cu acel nebun.
Acuma trebuie sa recunosc ca nici nu am incercat vreodata sa comunic cu el. Adica il acuz de nebunie dar n-am incercat sa il inteleg niciodata. Nu m-am dus la el sa-l intreb : Mai de ce plingi ? De ce rizi ? De ce dai din miini in halul asta ? Nu ! Ci pur si simplu trec pe linga el si nici macar nu incerc sa vorbesc cu el fiindca stiu clar ca-i nebun si ca nu am ce discuta cu el , si in plus mi-ar fi si rusine de oamenii de pe strada. Fiindca ar zice : Ia uite nebunii stau la o discutie… Fiindca si eu sint poate considerat de trecatori nebun. Din cauza barbii si a pletelor si din cauza gestului pe care l-am facut in fata Mitropoliei caruia nimeni nu-i cunoaste motivatiile.
Deci putem defini termenul de nebun ca fiind un om pe care nu l-am inteles . Daca eu nu inteleg pe cineva atunci eu il declar nebun.
Desigur daca as fi incercat macar sa comunic cu acel om, cine stie, poate ca totusi se poate vorbi ceva cu el. Poate ca daca as vorbi cu el cu el, mi-as da seama ca are niste motivatii foarte rationale . Poate ca gesticuleaza asa ca sa inspire mila si faca rost de bani. Sau cine stie ce alte motive poate avea acel om. Dar eu pur si simplu nu vreau sa comunic cu el fiindca… am altceva de facut . N-am timp si nici chef sa vorbesc cu el. Eu oricum presupun din start ca daca as incerca sa vorbesc cu el oricum n-as intelege nimic.
Esentializind trag concluzii de ce consider pe acel om nebun :
1. presupunerea de nebunie e o motivatie de non-comunicare
2. oprobiul social care s-ar abate asupra mea daca as comunica cu el
3. lipsa timpului necesar comunicarii (nu-mi pierd eu timpul cu asa ceva. )
4. lipsa motivatiei comunicarii (nu sint curios , nu ma intereseaza )
Deci l-am etichetat pe acel om nebun definitiv si categoric. Daca vi l-as arata desigur ca toti ati fi de acord cu mine numai cit il vedeti. Pur si simplu trec pe linga el ignorindu-l total ca si cum nici n-ar exista , cel mult ma uit curios la el cum se manifesta.
Problema e ca…si eu sint in aceeasi situatie ca el. Adica exact asa cum l-am etichetat eu pe acel om, exact la fel m-au etichetat si altii pe mine.
Dupa nivelul interactiunii societate-nebun as putea defini trei nivele de nebunie.
Nebun de gradul 1
Sint acei oameni cu care se poate comunica , cu care s-a comunicat , care au fost intelesi dar nu au fost acceptati. Adica am discutat , te-am inteles, dar nu sint de acord cu tine.
Nebun de gradul 2
Sint acei oameni cu care nu s-a incercat nici o comunicare , sau s-a comunicat un timp insuficient. Adica nu am discutat , nu te-am inteles , deci nu pot fi de acord cu tine. Sau am discutat , dar n-am avut timp sa te inteleg.
Nebun de gradul 3
Sint acei oameni cu care s-a discutat , s-a alocat suficient timp comunicarii , dar tot efortul a fost inutil pentru ca tot nu au putut fi intelesi.
Foarte fascinanta evolutia bolii mele mentale , fiindca se pare ca desi eu am ramas acelasi om totusi am evoluat de la nebunia de gradu 1 la nebunia in faza finala de gradu 3
Fiindca la inceput ziceam: n-a vrut nimeni sa vorbeasca cu mine si n-au citit nimic din cartea mea, de aceea nu ma inteleg. Pe urma ziceam , au incercat sa vorbeasca cu mine , au citit oleaca din cartea mea dar fiiindca n-au avut suficient timp , de aia nu m-au inteles. Ca intr-un final sa ajung la realitatea ca oamenii mi-au acordat un timp suficient, au avut foarte multa bunavointa, dar tot nu m-au putut intelege.
Sint un nebun incurabil. Curiozitatea e ca desi eu am ramas identic , contextul este cel care a evoluat. Adica boala este in context si nu in mine. Adica eu acasa la mine sint un om foarte normal. Dar in clipa in care am pasit afara din casa automat devin nebun.
Tot asa cum eu spuneam ca sufletul este ceva exterior omului , tot la fel si boala psihica este un lucru exterior omului. Propun sa analizam in mod stiintific si obiectiv situatia nebuniei pe urmatorul model psihologic. Mama ii spune lui Ionel :
- Ionele ! Nu mai trage pisica de coada !
- Eu o tin numai . Ea trage !
Deci din punct de vedere medical avem o pisica bolnava de dureri de coada. Am putea considera oare pisica nebuna ? Lui Ionel asa i se pare ca pisica e alienata mintal , fiindca el considera ca pisica este irationala. Daca coada pisicii este in mina lui atunci de ce pisica continua sa traga si sa-si provoace durere ? Nu ar putea sa stea linistita si sa nu mai sufere ? Desigur daca Ionel s-ar juca cu pisica de-a medicul psihiatru , i-ar face niste injectii pisicii nebune ca sa o vinedece de boala aceasta psihica de a trage inainte de coada ei. Eventual infuriat fiind de opozitia pisicii Ionel mai ia si o varguta si incepe sa bata violent pisica schizofreinica ca sa o convinga sa stea linistita si sa-si accepte soarta. Caz in care pisica o sa traga si mai tare de coada , eventual va deveni agresiva incercind sa zgiriie fiindca dupa parerea pisicii Ionel incepe sa dea semne foarte clare de nebunie…
(cunosc aceasta psihologie firesc umana din amintirile mele din copilarie , in care cind ma batea tata , cu cit tipam mai tare cu atit se infuria si ma lovea mai tare, deci opozitia in fata unui agresor duce la o intarire a agresiunii )
Deci ce parere aveti ? Care este nebunul ? Ionel sau pisica ? De unde provine durerea pisicii schizofreinice care se impotriveste normelor impuse de Ionel ?
Dupa parerea mea pisica este foarte normala si Ionel este foarte normal dar contextul este totul. Daca sa zicem pisica si-ar fi prins coada din accident in vreun gard , atunci e foarte probabil ca nu ar mai fi tras asa de tare ca sa scape si nici nu mai ajungea sa fie batuta. Iar Ionel daca in loc de o pisica ar fi tinut de coada o jucarie de plus nu se mai infuria in halul asta. Nu mai lua o varga sa bata o jucarie de plus. Deci boala psihica nu se gaseste nici in Ionel si nici in pisica. Ci se gaseste in interactiunea dintre ei. Adica nici pisica si nici Ionel nu sint nebuni ci relatia dintre ei ii face pe amindoi sa dvina nebuni. Separati sint foarte normali , numai impreuna sint nebuni. Deci observati ca boala psihica este o boala de relationare care se afla in afara partenerilor de boala.
In cazul clar al nebunilor umani , Ionel este societatea iar pisica este individul. Deci nebunia este in primul rind o boala de interactiune intre individ si lumea din jurul sau.
In incheiere as dori sa va dau o tema de gindire si pina data viitoare sa-mi dati un raspuns , despre cum interpretati voi fraza urmatoare :
“Ferice de leul care maninca un om caci leul va deveni om. Dar blestemat fie omul care va minca pe leu caci leul va deveni om.”
Vreau sa vad limitele capacitatii voastre de a intelege nebunia.
Iata o fraza dincolo de limta voastra de intelegere. Eu inteleg ce zice. Voi intelgeti ?
ce e rau in asta?