thunami a scris:Nu stiu sa te invat. Nu am facut-o singur. Am fost ridicat de o entitate imateriala - o lumina verde - ca o levitatie. E greu sa poti face singur asta, dar e posibil.
Si cateodata te mai si prabusesti...
eu n-am trait nimic de felul acesta. Cred ca este posibil sa zbori dar eu as fi innebunit daca as fi trait asa ceva. Dumnezeu da fiecaruia doar ceea ce poate suporta.
Miracolele pe care le-am trait eu sint firesti si naturale adica au toate o explicatie stiintifica dar ceea ce ramine inexplicabil este norocul incredibil. E ca si cum ai arunca o suta de zaruri si toate ar cadea pe acelasi numar. Adica un fenomen perfect posibil dar putin probabil. Asa au fost toate miracolele pe care le-am vazut eu.
Sa zic si eu un miracol. Orasu din prima pagina a cartii mele ... (vezi pag 3 ) acolo unde plingeam in ploaie si unde m-am autointitulat Judecatorul (vezi pag 4) acel oras fost distrus de inundatii (Terminator pag.296)
Desigur e o simpla coincidenta , dar totusi jumatate de oras a fost ras de pe fata pamintului. Nici un vrajitor sau demon nu are asa o putere.
Numai Dumnezeu putea face asa ceva.
De asta zic ca nici un scriitor obisnuit nu putea scrie o asemenea carte. Ca nu poate un scriitor sa nimiceasca orase doar asa ca sa-i iasa lui cartea.
Iata fragmentele din carte :
Plingind in ploaie
De multe ori am vazut oameni dormind pe strazi si de fiecare data intorceam capul in alta parte zicindu-mi ca nu-i treaba mea. Dar intr-o buna zi dupa ce muncisem un an am fost dat afara din servici si soarta m-a facut sa ma trezesc in strada fara bani in buzunar . Si parca nu-mi venea sa cred ca se apropie noaptea si eu nu mai am unde sa ma duc sa ma culc. Nu putea fi adevarat. Ce naiba sint inginer nu ? Sint om cu facultate. Se innoptase si incepuse sa ploua. Fiind sfirsit de oboseala caci umblasem toata ziua m-am asezat jos pe iarba si m-am invelit cu o bucata de plastic. Ascultam ropotul ploii ce curgea deasupra mea si simteam umezeala si frigul patrunzindu-mi prin haine. Si ma uitam pe sub bucata de plastic alaturi la un hotel unde era mare distractie. Femei frumoase si elegante ce coborau din masini de lux , oameni veseli si bucurosi care treceau pe linga mine si se uitau la mine ma vedeau si treceau mai departe continuind sa zimbeasca. Li se parea normal ca un om sa doarma in ploaie . Si fara indoiala ca multi erau oameni de mare cultura , oameni eruditi si inteligenti si bine educati de o politete excelenta si cu o moralitate crestina bine pusa la punct adica oameni foarte civilizati. Dar omul ce dormea in ploaie nu era problema lor . Caci ei mergeau la petrecere ei erau fericiti si bine dispusi. Si intrau in restaurantul de alaturi si stateau la mese mincau fripturi si beau bere si rideau mereu. Iar eu sub plasticul meu plingeam. Caci voiam si eu viata aceea normala . Voiam si eu sa stau la o masa si sa maninc o friptura caci imi era foame. Voiam si eu sa stau de vorba cu o femeie frumoasa caci de cinci ani nu am prietena din cauza saraciei in care am trait. De ce altii au totul si eu nimic ? Oare nu am muncit si eu ? De ce eu nu am avut dreptul la viata ? De ce ? Si plingeam de durerea vietii mele nenorocite Si ma gindeam ce porci sint aceia care rid si se bucura . Cit de nesimtiti pot sa fie. Si asa prin suvoaiele de ploaie am inceput s-ai vad transfigurat ca pe niste monstri hidosi umflati si cu gurile labartate rinjind iar risul lor a devenit un hohot grotesc ce-mi umplea mintea de scirba.
Si de atita durere si zbucium tot tragind cu pumnii inclestati de plastic ajunsesem sa nu mai am capul acoperit. Iar atunci am simtit ca nu eram singurul care plinge si care se zbate. Caci Dumnezeu plingea si el azvirlind neputiincios fulgere si trasnete iar lacrimile sale ce cadeau din ceruri imi spalau obrajii de lacrimile mele. Si am adormit asa acoperit de lacrimile lui Dumnezeu.
Judecatorul pag. 4
****************
***************************
Terminator pag. 296
Chiar acuma aud alte stiri . Costinesti. Statiunea groazei sa a mortii. 230 litri pe metru partat. Nu se mai intelege nimic din ce a fost acolo. Nici macar ruinele nu au ramas din case. S-au amestecat soselele cu sfarimaturile caselor si cu trunchiurile copacilor . Pe cimpia de alaturi s-a format un fluviu enorm care si-a spat o albie care s-a dus direct spre Costinesti. Pe unde a trecut apa au ramas doar niste mototoale uriase de pamint si sfarimaturi. Toata statiunea a disparut in totalitate. Spuneau cei de la stiri ca a ce s-a intimplat la Costinesti a fost echivalentul rominesc al uraganului din New Orleans.
Scriam la inceputul acesetei carti chiar pe a doua pagina a cartii mele o poveste in care plingeam in ploaie si dormeam pe jos in ploaie si treceau oamenii pe linga mine si rideau veseli si se duceau la petreceri. Uitati-va din nou la acel capitol si cititi. Cititi si inspaimintati-va ! Caci acolo eram. Da , la Costinesti am plins in ploaie si m-am chinuit groaznic . Toata noaptea am plins si m-am tavalit prin ploaie si durere. Acolo la Costinesti. Acolo a inceput povestea religiei mele. Inca imi amintesc durerea acelei nopti. Erau atitea fete frumoase atitia tineri veseli si lipsiti de griji…indragostiti imbracati elegant mergind spre discoteci si baruri. In vreme ce eu eram un boschetar nenorocit murdar si flamind la care se uitau toti cu scirba. Imi amintesc cum ma zbateam si zgreptanam plasticul cu care ma acoperisem de ploaie , privind printre lacrimi la statiunea aceea a fericirii … altora . Atita lux , atita distractie , atita bucurie…Ma uitam cum rid altii , ma uitam cum se saruta , cum danseaza , cum maninca … cum isi traiesc viata… Imi doream ingrozitor de mult sa fiu si eu unul din oamenii aceia. Imi doream ingrozitor de mult sa am si eu o viata pe care n-am avut-o . Strafulgera cerul de fulgere… cadeau trasnete in mare , bubuiau tunete peste harmalaia statiunii... Da, acolo a inceput totul , toata nebunia mea de acum. Acolo am innebunit. Acuma Costinestiul … nu mai exista !
Si acum ce ? Sa ma bucur ? Sa ma simt razbunat ? S-a schimbat ceva in viata mea? Nu am ramas oare acelasi boschetar de atunci care ma ascund aici in camaruta mea si mi-e frica sa ies din casa ca sa nu vad vreo femeie frumoasa si sa se rasuceasca inima-n mine de durere ? Nu-mi foloseste la nimic dezastrul de la Costinesti. De ce-a fost ? De ce-a trebuit Dumnezeu sa rascoleasca din nou durerea de atunci ?
Fusesem dat afara din servici , imi luasera si ultimii bani aceia cu gazometrele si n-am mai rezistat psihic , am fugit pur si simplu din fata realitatii , am fugit la mare . Am cheltuit putinii bani ca lordul citeva zile mincind pizza si bind bere … apoi … gata.
Acum Costinestiul … nu mai este.
******************
Ne plingem ca in veacul nostru nu se mai intimpla miracole dar iata la Costinesti a lovit la fel de groaznic precum la Sodoma si Gomora si a nimicit aproape intreaga localitate de pe fata pamintului. Iata Miracol Dumnezeiesc prin care s-a nimicit orasul unde a inceput sa se scrie cartea mea. Asa au spus oamenii la stiri din Costinesti ca acolo a fost Minie Dumnezeiasca ! Desigur va dati seama ca este culmea schizofreniei ca eu sa cred ca Dumnezeu a lovit acea statiune din cauza primei pagini din cartea mea. Culmea schizofreniei !
Mai mult numa jumate de localitate a fost rasa de viitura. Jumatea inspre sud cu obeliscul acela. De ce jumatea asta dinspre sud si nu cealalta ? Eu am dormit atunci la marginea dinspre sud a statiunii acolo unde este un pisc de lut pe faleza , il stie cred toata lumea caci e locul principal de unde vin oamenii sa priveasca marea cred ca-I pe la vreo 200 metri de obelisc. Acolo am stat eu in noaptea aceea de care povesteam in carte. O dovada ar putea fi faptul ca m-au legitimat niste politisti carora le-am parut suspect. Alaturi de mine era un hotel mare iar in spatele hotelului erau casutele de vacanta. Din cite inteleg tot ce era in spatele acelui hotel a fost spulberat de ape si facut una cu pamintul. Pacat ! Eu as fi vrut sa fi sfarimat hotelul acela mare. Asa ar fi fost corect dupa parerea mea. Eu n-am stat niciodata intr-un hotel din ala de lux. Asa, sa sfarme niste biete casute ce haz are ? Trebuia sa fi sfarimat ditamai mastodontul de beton sa-l rastoarne si sa-l arunce in mare ! Ce sa-i faci a imbatrinit Dumnezeu… Nu mai are putere …
Daca as avea bani m-as duce pina la Costinesti sa ma uit sa vad cu ochii mei ce este acolo. Sa ma uit si sa-mi satur sufletul de dreptatea divina care s-a implinit acolo . Sa calc cu picioarele mele peste ruinele fericirii altora . Da ! Sa fie si rindul meu sa rid si sa ma bucur ! Sa dansez de bucurie peste darimaturile acelei statiuni . Sa chiui de veselie ca un demon scapat din flacarile iadului si sa rid , sa ma tavalesc pe jos prin noroi de atita bucurie precum altadata ma tavaleam de durere si disperare. Da , asa as face daca as avea bani sa ma duc pina acolo. Sigur ca lumea va zice ca-s inuman sa ma bucur de nenorocira altora. Desigur ! Dar voi oare credeti ca ati fost umani cu mine cind eu ma aflam acolo ? Credeti ca voi va puteti numi oameni ? Monstri sinteti ! Monstri !
Va deranjeaza ca sint si eu un monstru ca voi ? Va deranjeaza sa va vedeti pe voi insiva cum sinteti in realitate ? Caci asa precum eu acuma as juca de bucurie peste darimaturi si cadavre omenesti tot la fel voi jucati de bucurie peste saracia si durerea altora si calcati in picioare pe cei mici si necajiti !
Sa se stie ca nu pentru mine a dat Dumnezeu aceasata lectie. Nu doar eu sint protejatul lui Dumnezeu. Ci oricare dintre nenorocitii pe care-i vedeti ca traiesc in saracie si in mizerie si nu-i luati in seama aceia sint protejatii lui Dumnezeu . Pentru fiecare din aceia Dumnezeu o sa va loveasca cu moarte si boli si necazuri . Se uitau oamenii cu scirba la mine. Fiindca eram murdar si n-aveam bani. Iata ca asa precum voi v-ati uitat cu scirba la mine tot la fel si lui Dumnezeu i-a fost scirba de voi si a sters acel loc de pe fata pamintului ! Mototoale mari de pamint ca niste valatuci in care se amestecau casele cu copacii si cu asfaltul drumurilor iata tot ce a ramas din acele locuri.
Inca v-a iertat Dumnezeu caci asa a vorbit reporterul cind a prezentat stirea : “Se pare ca cineva acolo sus ne iubeste.” Eu am crezut ca vorbeste ironic caci in spatele lui peisajul arata ca Hiroshima dupa explozie. Era pus si simplu ras orice fusese pe fata pamintului. Dar apoi reporterul a spus: Daca valul acesta enorm ar fi venit in urma cu o saptamina cind statiunea era plina de turisti atuncea fara indoiala ca am fi vorbit acuma de sute de victime si nu doar de 5. Am avut mare noroc ca statiunea era goala si turistii plecasera alungati de frigul neobisnuit care se lasase peste lume. Asadar este o adevarata iertare divina ceea ce a fost la Costinesti caci ar fi putut cu mare usurinta sa fie infinit mai rau. Dar asa uite ca natura a actionat cu o logica Dumnezeiasca , a dat mai intii frigul sa sa alunge oamenii si abia dupa aceea s-au napustit apele sfarimind doar niste case goale.
Si inca ma mai gindesc si eu asa ca omul ca doar litoralul acela este plat nu ? Asa se vede din tren si asa l-am vazut eu cind am mers pe jos de la Olimp la Costinesti. Este cimpie dreapta si plata cit vezi cu ochii. Suvoiul apelor putea sa se fi revarsat in mare pe oriunde. Ca doar Costinestiul este doar un punct pe harta . Sint atitia kilometri de tarm liber de orice asezare omeneasca. De ce s-a indreptat puhoiul apelor chiar acolo spre exact locul acela unde am dormit eu in acea noapte ?
Noi ne-am obisnuit vara asta cu distrugerile imense provocate de natura incit poate ca si Costinestiul ni se pare ceva obisnuit ca si celelalte localitati sfarimate de furia apelor. Adica spre exemplu in iulie a plouat si toate apele din toata Moldova s-au adunat in riul Siret. E normal ca a distrus localitati intregi fiindca apele de pe intreaga Moldova se adunasera intr-un sigur punct. Ori satul Barbulesti de acuma , era la confluenta a doua riuri , Ialomita si Prahova. Este normal ca acolo sa se adune apele si sa inghita orasul pentru ca acesta era in mod natural la capatul unui intreg bazin hidrografic. Dar Costinestiul era si el asa ceva ? Stiti vreun riu ce trece prin Costinesti ? Macar vreun piriias mic stie cineva la Costinesti? Eu n-am vazut nici un piriias .
Prin urmare nu se mai poate spune ca aceasta localitate ar fi fost la capatul unui bazin hidrografic care sa adune apele dintr-o intreaga zona a tarii. Nu mai merge explicatia asta. Prin urmare inundarea si sfarimarea intr-o clipa a acelei localitati este total anormala si nefireasca. Acela este un adevarat miracol si nu fenomen natural.
Ori alte localitati de prin munti se zicea despre ele ca a venit puhoi mare de ape din munti. Dar Costinestiul nu are niste munti in spatele sau ci este oras de cimpie. Cum un oras de cimpie sa fie sfarimat asa intr-o clipa ? A plouat si l-a sfarimat pe loc !
Explicati-mi domnilor psihologi de ce prima foaie a cartii mele se refera la exact acel loc unde a fost poate cea mai mare urgie Dumnezeiasca din aceasta tara ? De ce ? Poate sa-mi explice cineva ? Poate sa-mi dea cineva vreo alta explicatie in afara de faptul ca exista Dumnezeu si ca el insusi iata ca semneaza aceasta carte ?
profesor pe forum ?... 