Fetele batrane sau eternii burlaci

LucaLuca a scris:

cred ca mai degraba e ceea ce spui tu aici:"se spune că fetele au tendinţa inconştientă de a alege parteneri care seamănă cu tatăl lor. Şi am văzut de mult prea multe ori asta confirmată

LucaLuca a scris:

cred ca mai degraba e ceea ce spui tu aici:"se spune că fetele au tendinţa inconştientă de a alege parteneri care seamănă cu tatăl lor. Şi am văzut de mult prea multe ori asta confirmată

Malkia a scris:

Mda, si eu....

Dar ce faci daca ai fost ori dezamagit de multe ori, ori o data si bine ( ) si nu mai vrei sa mai mergi mai departe? La un moment dat devine obositor sa o tot iei de la zero cu cunoasterea celuilalt: alta persoana, alte calitati, defecte, "ia sa caut eu ce se ascunde in spatele mastii", etc...

Ar fi prematur sa ma consider "fata batrana"...sunt inca suficient de tanara sa-mi pot alege un partener (nu lua din "ce mai ramane", ca dupa o anumita varsta cred ca raman doar tipii divortati/vaduvi, pentru ca cei inca singuri probabil intentioneaza sa ramana asa... Doar ca deocamdata vreau o pauza...am obosit sa-l mai caut pe Fat-Frumos in fiecare broscoi de pe drum... :cry: (ca pana acum e clar ca am avut predispozitie spre broscoi )

cred ca o posibila solutie ar fi o autoanaliza bine facuta,de preferinta cu ajutorul unui psiholog.si evitarea unor astfel de parteneri,pt ca asa cum spuneam mai sus,fetele din familii cu "probleme" sunt predispuse abuzurilor...cu ajutorul unui psiholog poti invata cum sa faci asta.

laurent-III-rd a scris:

Si acum ai renuntat ?

inca nu.desi prietenul meu spune ca exagerez.ramane de vazut...inca nu am dovezi concrete.doar presimtirea...

Malkia a scris:

Dar ce faci daca ai fost ori dezamagit de multe ori, ori o data si bine ( ) si nu mai vrei sa mai mergi mai departe? La un moment dat devine obositor sa o tot iei de la zero cu cunoasterea celuilalt

Pai atatea dezamagiri tocmai ca te ajuta sa nu o iei de la 0. Ai mai multa experienta, te cunsoti mai bien pe tine si esti mai bienvoitor cu cei din jur. In fond ai vazut si nteles atatea despre raporturiel interumane, pe propria piele, incat esti mai greu de de dus de nas. Si nu vad de ce asta ar trebui sa adopte nuante gri, de dezamagire. Cand toata aceasta experienta ar putea sa se transforme intr-un capital de cunoastere si sensibilitate care sigur nu vor lasa rece un viitor partener.

Experienta te ajuta sa nu mai fi naiv. Dar de ce trebuie sa fii si dezamagit, dezgustat sau dezarmat?

Experienta te ajuta sa nu-ti faci iluzii dar sa poti oferi, in sfarsit detasat, sanse. Sa inspiri la celalalt mai multa seriozitate, fara aerul trist-grav al celui prea lovit.

Frica.....de necunoscut. Teama ca intr-o zi dragostea va dispare si ma voi trezi langa el si nu voi mai avea putere sa fug.....

Prea multe exemple negative in jur si prea putina incredere in oameni.

Totusi......cred ca atunci cand intalnesti persoana potrivita, aceste temeri dispar sau cel putin le ingropi undeva.....in suflet.

Mie imi este teama de o casnicie. Si sunt undeva intre 25 si 30.......Sper sa nu ajung intr-o zi sa postez mesaje disperate in vreun ziar de profil

Dar deocamdata mi-e bine asa si nu vreau sa-mi schimb "libertatea" pe un inel. (sa nu "sariti" pe mine cele, cei casatoriti, ma refer la liberul albitru de a alege sau de a cauta inca ......ceea ce simt ca-mi lipseste)

Daaaar :flowers: sper ca o sa-mi doresc intr-o zi sa traiesc toata viata langa "ACEA" persoana.....

Salut. Vad ca majoritatea celor prezenti sustine ca celor despre care vorbim le este teama de o noua relatie, le este teama sa nu fie raniti, le place de fapt ca nu sunt ingraditi de o casatorie etc. Dar ce spuneti de cineva care are 28 de ani (barbat), dar care nu a avut in viata lui o prietena ??? Cunosc pe cineva care de pe la 18 ani pana acum (28) nu a fost cu nimeni. Bine, uneori sustine altceva, dar prietenii lui stiu prea bine adevarul. Ce fel de oameni pot fi considerati acestia?

Sau o cunostinta de vreo 32 de ani, femeie, aplecata catre biserica, inca virgina... Si nici macar nu pare sa vrea sa fie cu cineva... Este normal sa nu ai pic de initiativa (barbat fiind) sau sa nu iti doresti sa fii cu cineva (in cazul femeilor) ? Mie mi se pare un pic patologic. Voi ce credeti ??

ganditorul_2003 a scris:

Salut. Vad ca majoritatea celor prezenti sustine ca celor despre care vorbim le este teama de o noua relatie, le este teama sa nu fie raniti, le place de fapt ca nu sunt ingraditi de o casatorie etc. Dar ce spuneti de cineva care are 28 de ani (barbat), dar care nu a avut in viata lui o prietena ??? Cunosc pe cineva care de pe la 18 ani pana acum (28) nu a fost cu nimeni. Bine, uneori sustine altceva, dar prietenii lui stiu prea bine adevarul. Ce fel de oameni pot fi considerati acestia?

Sau o cunostinta de vreo 32 de ani, femeie, aplecata catre biserica, inca virgina... Si nici macar nu pare sa vrea sa fie cu cineva... Este normal sa nu ai pic de initiativa (barbat fiind) sau sa nu iti doresti sa fii cu cineva (in cazul femeilor) ? Mie mi se pare un pic patologic. Voi ce credeti ??

Am scris ceva asemanator pe topicul "cum iti dai seama...ca e gay?".

Stiu un tip de exact aceeasi varsta care nu a avut prietene...oare vorbim de aceeasi persoana?

Poate a trait sau a vazut destule ca sa nu mai aiba incredere in oameni, sau poate nu se grabeste

wolf79 a scris:

Poate a trait sau a vazut destule ca sa nu mai aiba incredere in oameni, sau poate nu se grabeste

Da, dar asta se explica daca a avut cateva relatii esuate pana la varsta asta si s-a decis sa ia o pauza pe termen nelimitat, dar sa nu aiba nici o relatie niciodata?

La partea cu "nu se grabeste" sunt de acord...in fond ce conteaza daca prima dragoste e la 90 de ani? Daca traieste pana atunci e ok din partea mea...

imi place topicul... ma regasesc in proportie de 10% in titlul topicului.

Am si eu o curiozitate... e o intrebare in special pt dame. Ce sa fac sa nu mai aud femeile cum imi spun brusc, din senin, chestii de genul <intre noi doi nu poate fi nimic, (sau) as vrea sa nu mai pastram legatura o perioada> ???

Aud? Careva?