Idei preconcepute

Her a scris:

????

Sa inteleg ca ai oaresce probleme referitoare la decizia ei???

cum as putea?

in spatele cuvintelor se ascunde un suflet si in fata lor, o judecata, dorinta de a sti, e de fapt nevoia, mie mi-a placut intotdeauna sa traiesc cu un adevar urat decat cu o minciuna frumoasa, pt ca atunci cand exista minciuna, exista si o urma de indoiala, care mai devreme sau mai tarziu se va vedea, pe cand adevarul il poti accepta si poti trece peste el, cautand o realitate mai buna, mai frumoasa....intelegi ce vreau sa spun?

Yvonna a scris:

cum as putea?

in spatele cuvintelor se ascunde un suflet si in fata lor, o judecata, dorinta de a sti, e de fapt nevoia, mie mi-a placut intotdeauna sa traiesc cu un adevar urat decat cu o minciuna frumoasa, pt ca atunci cand exista minciuna, exista si o urma de indoiala, care mai devreme sau mai tarziu se va vedea, pe cand adevarul il poti accepta si poti trece peste el, cautand o realitate mai buna, mai frumoasa....intelegi ce vreau sa spun?

Vag...

Adevarul??? Este un ideal, am mai spus-o: NIMENI NU SPUNE INTOTDEAUNA ADEVARUL (presupunand ca l-ar sti!). Foarte frumos ceea ce scrii tu, dar nu cred ca este posibil in aceasta lume. Si ca sa intelegi cat mai exact ce vreau sa-ti spun iti recomand sa urmaresti comedia (pe alocuri tragedie in toata reglua!) Liar, Liar...

Her a scris:

Vag...

Adevarul??? Este un ideal, am mai spus-o: NIMENI NU SPUNE INTOTDEAUNA ADEVARUL (presupunand ca l-ar sti!). Foarte frumos ceea ce scrii tu, dar nu cred ca este posibil in aceasta lume.

faptul ca nu exista adevar pur, este cu totul si cu totul alta treaba :D eu vad in cele scrise de mine: un adevar omenesc si o minciuna omeneasca in asa fel, incat sa putem face deosebiri si sa putem acorda "grade"

Yvonna a scris:

.... in spatele cuvintelor se ascunde un suflet si in fata lor, o judecata, dorinta de a sti, e de fapt nevoia, mie mi-a placut intotdeauna sa traiesc cu un adevar urat decat cu o minciuna frumoasa, pt ca atunci cand exista minciuna, exista si o urma de indoiala, care mai devreme sau mai tarziu se va vedea, pe cand adevarul il poti accepta si poti trece peste el, cautand o realitate mai buna, mai frumoasa....intelegi ce vreau sa spun?

Faci parte dintre puţinele fete care ar fi dispuse să treacă şi prin momente grele,

Her a scris:

Acum catva timp tocmai imi exprimam dezabrobarea privind caracterizarea unui om stiind doar cate ceva despre el. Recte, faptul ca eu mi-am inselat sotia, conduce in mod automat la o categorisire de ticalos, ciudat, lipsit de scrupule sau ca nu imi iubesc cu adevarat jumatatea...

hai sa-ti dezvalui o parere, la care as vrea sa-mi raspunzi cu adevarat sau fals, nici mai mult, nici mai putin: Daca un barbat nu-si inseala sotia, nu o face pt ca se gandeste la ea ( eventual si la copii), nu pt ca este imoral, ci pt ca el ajunge sa fie cel putin multumit de relatia de cuplu, multumit de algerea pe care a facut-o sau nu a cunoscut altceva mai bun, :flowers: principiile, respectul, iubirea fata de copii chiar si avaritia sunt importante si chiar hotaratoare in viata noastra, dar nu definitive, cand o "gaura" apare in suflet si barbatul nu-si mai iubeste sotia, principiile mai sunt inca acolo, dar pe o durata mai lunga sau mai scurta de timp, pt ca incep sa-si piarda din valoare....wrong? se poate....

Her a scris:

Vag...

NIMENI NU SPUNE INTOTDEAUNA ADEVARUL (presupunand ca l-ar sti!).

inca ceva; subiectul asta trebuie dezbatut la filozofie :flowers:

Yvonna a scris:

hai sa-ti dezvalui o parere, la care as vrea sa-mi raspunzi cu adevarat sau fals, nici mai mult, nici mai putin: Daca un barbat nu-si inseala sotia, nu o face pt ca se gandeste la ea ( eventual si la copii), nu pt ca este imoral, ci pt ca el ajunge sa fie cel putin multumit de relatia de cuplu, multumit de algerea pe care a facut-o sau nu a cunoscut altceva mai bun, :D principiile, respectul, iubirea fata de copii chiar si avaritia sunt importante si chiar hotaratoare in viata noastra, dar nu definitive, cand o "gaura" apare in suflet si barbatul nu-si mai iubeste sotia, principiile mai sunt inca acolo, dar pe o durata mai lunga sau mai scurta de timp, pt ca incep sa-si piarda din valoare....wrong? 8) se poate.... 8)

inca ceva; subiectul asta trebuie dezbatut la filozofie

Da, intr-adevar trebuia dezbatut la ...filozofie. Mie mi-a placut filozofia si chiar vei primi si raspunsul solicitat!

Dar, pentru ca tot ai pomenit de filozofie, trebuie sa fac un comentariu: Situatia la care imi soliciti UN RASPUS, recte, Falds sau Adevarat, nu este precizata sau mai bine zis nu are toate elementele specificate! Cum adica? Pai ai comis poate fie intentionat, poate fie din o usoara superficialitate o eroare fundamentala: O RELATIE nu este ceva static, imuabil, vesnic si neschimbat. Prin urmare raspunsul corect la situatia precizata de tine ar fi - in opinia mea - urmatorul:

Adevarat DACA relatia este la inceputul ei cand cei doi se afla in asa zisa luna de miere. De acord cu tine, si as spune Adevarat.

Daca relatia este mai evoluata, dar pana sa se instaleze rutina intre parteneri, atunci raspunsul ar fi nici Adevarat dar nici Fals. Este mai curand o relatie de obisnuinta, nu chiar indiferenta dar cu evolutie in acest sens.

Fals DACA relatia este spre finalul sau cand cei doi sunt obisnuititi unul cu celalalt, cand merg in virtutea inertiei (numind eufemistic "transformarea dragostei" in respect, intelegere etc. Toti cei care fac acest lucru "uita" ca atunci cand dragostea se..."transforma" ea, in fapt, de facto - daca vrei, pur si simplu NU MAI EXISTA ca dragoste.)

In stilu-mi propriu, am citit cele 4 pagini de topic si nu m-am putut abtine sa nu zimbesc amar vazind de unde s-a inceput discutia si unde s-a ajuns.

In opinia mea, Her a deschis o discutie de principiu, fie chiar si retorica, cu un exemplu practic, care sa edifice ceea ce voia sa transmita. Nu conteaza ca este el sau nu protagonistul din povestea concreta respectiva. Conteaza ceea ce a vrut sa transmita: ca de multe ori ne lasam inselati de aparente si ca atunci cind vedem realitatea ,dupa avem reactii contradictorii, in sensul ca pe undeva am vrea sa ne pastram primele impresii (preconceputele) dar simtim celelalte impresii mult mai acut, fiind cele date de realitate, dar care intra in opozitie cu ceea ce stiam, ceea ce statuasem la un moment dat.

De fapt, s-a deschis ca subiect de discutie mecanismul ideilor preconcepute, cum se formeaza si mai ales ce putem face sa reducem/eliminam din traumele acestora.

Cassandra a scris:

De fapt, s-a deschis ca subiect de discutie mecanismul ideilor preconcepute, cum se formeaza si mai ales ce putem face sa reducem/eliminam din traumele acestora.

eu consider ca atunci cand vedem ca ceilalti isi formeaza idei preconcepute, nu trebuie sa le luam in seama. mai ales daca stim ca acele idei preconcepute sunt eronate.

Her a scris:

Daca relatia este mai evoluata, dar pana sa se instaleze rutina intre parteneri, atunci raspunsul ar fi nici Adevarat dar nici Fals. Este mai curand o relatie de obisnuinta, nu chiar indiferenta dar cu evolutie in acest sens.

eu vroiam doar sa ajung la final o sa deschid un topic la filozofie

te astept