laurent-III-rd a scris:Q.nu se referea la serviciu,..ci la faptul ca trebuie sa munceasca mult mental ,pentru a reusi sa se vada o schimbare ,caci atunci cind esti bolnav cel mai mult conteaza cei de linga tine ,caci daca esti singur chiar daca ai destula vointa tot nu poti reusi,ti se pare ca lucrurile merg mai incet ,nu se intampla nimic .Iar daca mai esti si tinar ,este foarte greu sa mai iti revi.
Asa teoretic este usor sa zici din gura dar tot timpul te gindesti ..oare ce se va intimpla cu tine in viitor ,caci constientizezi ca esti altfel de cit ceilalti ,mai sensibil .
...mai ales daca a facut si tratamente cu citostatice.
Si te mai consumi si cind ai vezi pe cei de linga tine ,chiar daca nu iti spun asta cum se consuma si ei si sufera entru tine ,uitind-use la ceilalti si se gindesc cu ce au gresit ,de se intimpla asta..
Teoria ca teoria ,dar practica ne omoara..
Draga Sheeda ,asadar ai urez prietenelei tale ,sa dea Dumnezeu sa se faca bine si sa aiba linga ea cit mai multe persoane ca tine care sa ai pese de ea ,sa stie ca are pentru ce trai si sa mearga inainte ,in lumea asta meschina si superficiala.
Interventia ta este mai mult decat benefica si de bun simt, cam asa stau lucrurile cand esti "special"...si eu o spun din experienta proprie, dar Dumnezeu a vrut sa am si cunostere...cu toate ca atunci, cand nu ma puteam deplasa, cand cazuse parul, cand faceam radiatii cate trei/patru pe an, ani in sir...cand nu puteam misca mainile...cand faceam atacuri de panica...cand lesinam si-mi gaseam barbatul la capul meu implorand Divinitatea sa nu ma ia "acum"...nu stiam cu ce se mananca "cunosterea...Au trecut, anul acesta, 20 de ani...intre timp, am invatat cat altii intr-o viata...si vreau sa fac, cu aceste topice, ce a facut "experienta" cu mine...Sigur ca, nu e usor, dar am invatat ca totul poate fi o provocare, ca prietenii mei cei mai buni sunt toti cei care mi i-a dat Dumnezeu, pe langa mine, care nu vin numai la nevoia lor. In situatii de acestea prietenii se cern. Raman cei care au in misiunea vietii lor "sacrificiul de Sine" pentru intreaga Creatie. Lamentarile nu fac doi bani. E nevoie de ceva mai mult decat privitul.
:D Am depasit situatia, realizand ca in mine zace ceva mai mult decat pot eu sa inteleg. Ca organismul meu se poate reface, daca "vreau", dar e nevoie de schimbare de "optica si comportament", ca in el sunt "cei care pot sa faca asta, dar ca mai trebuie sa le si cer s-o faca". Am incercat apoi, sa depistez cauzele bolii, care aparent nu aveau cauze, nici simptome...In fiecare din noi sunt resurse mari de refacere. Asa am ajuns, acum multi ani, la sistemul imunitar, care nu era indeajuns trezit si nici nu putea sa cheme in ajutor entitatile spirituale complet pregatite sa regenereze tesuturile...Minune, dupa 1994, am avut surpriza/medicala, sa constatam ca se regenera "tiroida", ca tesut, adica, de unde era extirpata, acum incepea sa se refaca tesut tiroidian - BUN.
Cu riscul de a fi insistenta, am sa continuui expunerea medicala si apoi, explicatii despre sistemul imunitar, cum se poate pune la treaba..., am sa fac public si mecanismul producerii tumorilor...cu incetul.
PS. Sheeda, adu fata la tratament energetic! 