Qusay si Maya - Energetic si Medical - in Imunitate...

[mayama34 2]

:flowers: Sigur ca, mai toata lumea, in ultimul timp, a auzit expresia: "Are Sistemul Imunitar la pamant!..."

 

Ce inseamna asta, pentru tot omul...inseamna ca, asa cum se stie, organismul uman este alcatuit din multe sisteme: circulator, digestiv, respirator, ...dar aparatorul lor ( osteanul de garda) este sistemul imunitar.

 

Acesta are rolul de a "intervini

[Anca/Maria 85]

........ asa....... adica? :crazy: cer scuze, nu prea inteleg... daca se pot cateva explicatii... va rog

[mayama34 2]

........ asa....... adica? :stars: cer scuze, nu prea inteleg... daca se pot cateva explicatii... va rog

:crazy: Adica, organismul viu, prin sistemul imunitar, detine niste mecanisme de "rezistenta" la boli si de recunostere a "ceea ce a declansat" boala...mecanisme de lupta si anihilare a bolilor (agresiunilor de orice fel - din extern sau intern). Se spune: organismul lupta si Invinge...dar de fapt, cele care lupta si mobilizeaza organismul la lupta, sunt celulele sistemului imunitar. Sa vedem cat de puternic este SI, cum putem sa-l ajutam energetic!

 

Dupa o boala, sistemul imunitar este "obosit", cu el ar trebui "muncit" /el trebuie intarit, ca organismul sa se "puna pe picioare". Medical, se are in vedere medicamentatia ptr. boala respectiva, dar ce facem pentru ca aliatul nostru in lupta cu bolile, sa-si revina?

 

In primul rand, ar trebui sa stim cate ceva despre el. Daca este nativ, daca se dezvolta in timpul vietii, care sunt celulele proprii care-l ajuta, ce se intampla mai exact, atunci cand SI este slab, sau "paralizat", cat trebuie sa stim medical...si ce facem noi pentru noi! :stars:

 

Ne propunem sa prezentam, cat mai pe inteles, notiuni cu care vehiculeaza medicii: analize, explicatii, - la care trebuie sa fim atenti cand e vorba de boli, explicatii energetice pe cazuri concrete, remedii energetice la indemana oricui (acolo unde se poate) si sa venim in ajutorul medicinei alopate cu ajutor energetic. Cu ajutorul dumneavoastra, cu intrebari si raspunsuri, cu cazuri concrete...credem ca se poate! :cry: .

Editat Octombrie 22, 2006 de mayama34

[qusay 5]

Daca vorbim de imunitate ne raportam la ideea de integritate. Orice organism viu (conceptul de viu s-a extins in ultima vreme inclusiv la nivelelor obiectelro pe car ele consideram neinsufletite, depasind ideea de suflet!) o data nascut are capacitatea de a se integra prin proprii mecanisme in mediu si de a trai in relatie cu mediul inconjurator. El nu se simte agresat, are instrumente de a-si mentine integriattea si functiile. Acesta este un dat al viului. Exista anomalii de structura, adevarat, care genereaza organisme slabe sau necompetitive, dar nu despre asta vorbim acum. Ci despre slabirea imunitarului la un moment dat.

Imunitatea nu este un aparat de lupta. Ea nu este orientata spre exterior ci spre interior - cred ca asta e important de retinut. Ea nu identifica dusmani - desi asta e conceptul uzual. Imunitatea reprezinta forta viului de a-si mentine structura si functiile. Daca intelegem ca imunitatea este orientata spre interior si nu spre exteriro vom intelege ca organismul nostru nu s eluipta de fapt cu nimeni. Altfel ne-ar dobora primul microb inhalat. Si slava domnului, convietuim arminios cu o gramada din ei. Cercetatorii spun ca avem in corp peste 1 kg de bacterii, spori, spirocheti, virusi, paraziti de tot felul, stafilococi si alte bazdaganii. Deci imunitatea este mai mult capacitatea de coperare a fiintei cu tot ce o inconjoara si puterea de a interelationa armonios, fara competitii distrugatoare. Atunci, cand ne pierdem imunitatea? Din pucntul meu de vedere atunci cand aducem in corp informatia distrugerii, agresiunii. Cand emotional te simti nesigur sau agresat, la nivelul celulor se intampal un fenomen. Asa cum plantele simt agresiunea celui care vrea sa le rupa (lucru inregistrat cu ajutorul aparatelor) asa si celule simt emotiile (cum fatul simte frica mamei si se nelinisteste sau inceteaza sa se mai miste in burtica) tot asa celulele corpului primesc informatie de inhibare sau agresivitate. Ele isi orinteaza energia de la meninerea unei relatii armonioase cu mediul in informatie de atac sau aparare. Ies din echilibru, din "intelegere". Destinderea (in somn, rugaciune, meditatie, stari bune sufletesti) readuc echiliobrul la nivelul celular, se secreta alte substante, se schimba vibratia... De aceea pana si medicii spun - evita supararile, stai linistit, destinde-te, fa plimbari in natura, deconecteaza-te. Deconecteaza-te de la ce? De la stres. De la atentia defensiva, de la frica, framantari.

Bolile autoimune (cand unele celule se revolta impotriva altora si nu-si mai indeplinesc programul arhetipal) este o ducere la extrem a stresului care ajunge atat de insuportabil incat organsimul isi programeaza autodistrugerea. Se autodevora.

[Anca/Maria 85]

Bolile autoimune (cand unele celule se revolta impotriva altora si nu-si mai indeplinesc programul arhetipal) este o ducere la extrem a stresului care ajunge atat de insuportabil incat organsimul isi programeaza autodistrugerea. Se autodevora.

 

cam asta e definitia bolii mele. Dar nu e chiar asa usor sa "te deconectezi de la stres" din pacate.

[qusay 5]

N-a zis nimeni ca e usor. Iar "facerea" acestui lucru e calea sigura spre autodepasire si evolutie.

 

Dar stii, nu toti oamenii sunt la fel de receptivi la stress. Unii se automenajeaza neluand aminte la probleme (poate le traiesc, poate nici nu le rezolva, dar cumva nu se lasa marcati de ele, poate nici nu realizeaza bine prin ce trec - cazul persoanele inocente sau naive care desi au o gramada de patanii dramatice in viata ii vezi la 60 de ani senini, neimbatraniti si te intreb cum au trecut prin toate --> ei de fapt nu le-au dramatizat ca nu le-au inteles prea bine: femeia zicea - e, asta, barbatul mai si bate - si a trecut peste fara rani sufletesti prea mari; copilul spune - ei, asa e tata, nici altii nu sunt mai breji..etc).

Cei care inregistreaza stresul au sansa evolutiei prin depasirea lui. Fiind receptivi al ce se intampla in jur si mai ales dand semnificatii intamplarilor (mi s-a intamplat aia inseamna ca... sunt singura inseamna ca nu sunt iubita... n-am reusit la examen inseamna ca nu sunt buna... nu am reusit la interviu inseamna ca poate nu sunt facut pt asta... ) ajungem sa ne devalorizam, sa nu ne mai stimam, sa nu ne mai giram pozitiv, sa credem ca altii au ceva cu noi sau ca nu traim in mediul potrivit. Si asta ajungem sa ne-o spunem si sa ne-o intarim zilnic! E greu de dus de catre sufletul nostru o asa de mare povara a lipsei pasiunii pt viata. Undeva, intr-un colt al fiintei apare cedarea, abandonul, lipsa de chef de a merge inainte. Si... se rupe ceva undeva...

Depasirea stresului obliga la schinbarea radicala a paradigmei. La crearea altui set de semnificatii ep care le dam intampalrilro vietii, astfel incat ele sa nu ne mai consume energia ci sa ne-o ofere din plin.

[Anca/Maria 85]

ce ai facut? m'ai caracterizat?? :crazy: cam asa sunt .... :cry:

 

Depasirea stresului obliga la schinbarea radicala a paradigmei. La crearea altui set de semnificatii ep care le dam intampalrilro vietii, astfel incat ele sa nu ne mai consume energia ci sa ne-o ofere din plin.

 

 

........

[o scorpie 2]

N-a zis nimeni ca e usor. Iar "facerea" acestui lucru e calea sigura spre autodepasire si evolutie.

 

Dar stii, nu toti oamenii sunt la fel de receptivi la stress. Unii se automenajeaza neluand aminte la probleme (poate le traiesc, poate nici nu le rezolva, dar cumva nu se lasa marcati de ele, poate nici nu realizeaza bine prin ce trec - cazul persoanele inocente sau naive care desi au o gramada de patanii dramatice in viata ii vezi la 60 de ani senini, neimbatraniti si te intreb cum au trecut prin toate --> ei de fapt nu le-au dramatizat ca nu le-au inteles prea bine: femeia zicea - e, asta, barbatul mai si bate - si a trecut peste fara rani sufletesti prea mari; copilul spune - ei, asa e tata, nici altii nu sunt mai breji..etc).

Cei care inregistreaza stresul au sansa evolutiei prin depasirea lui. Fiind receptivi al ce se intampla in jur si mai ales dand semnificatii intamplarilor (mi s-a intamplat aia inseamna ca... sunt singura inseamna ca nu sunt iubita... n-am reusit la examen inseamna ca nu sunt buna... nu am reusit la interviu inseamna ca poate nu sunt facut pt asta... ) ajungem sa ne devalorizam, sa nu ne mai stimam, sa nu ne mai giram pozitiv, sa credem ca altii au ceva cu noi sau ca nu traim in mediul potrivit. Si asta ajungem sa ne-o spunem si sa ne-o intarim zilnic! E greu de dus de catre sufletul nostru o asa de mare povara a lipsei pasiunii pt viata. Undeva, intr-un colt al fiintei apare cedarea, abandonul, lipsa de chef de a merge inainte. Si... se rupe ceva undeva...

Depasirea stresului obliga la schinbarea radicala a paradigmei. La crearea altui set de semnificatii ep care le dam intampalrilro vietii, astfel incat ele sa nu ne mai consume energia ci sa ne-o ofere din plin.

Asa de frumos descrii totul! Teoretic!

Dar in practica? Cat de bine reusesti sa "rezolvi" toate astea?

 

:crazy: Adica, organismul viu, prin sistemul imunitar, detine niste mecanisme de "rezistenta" la boli si de recunostere a "ceea ce a declansat" boala...mecanisme de lupta si anihilare a bolilor (agresiunilor de orice fel - din extern sau intern). Se spune: organismul lupta si Invinge...dar de fapt, cele care lupta si mobilizeaza organismul la lupta, sunt celulele sistemului imunitar. Sa vedem cat de puternic este SI, cum putem sa-l ajutam energetic!

 

Dupa o boala, sistemul imunitar este "obosit", cu el ar trebui "muncit" /el trebuie intarit, ca organismul sa se "puna pe picioare". Medical, se are in vedere medicamentatia ptr. boala respectiva, dar ce facem pentru ca aliatul nostru in lupta cu bolile, sa-si revina?

 

In primul rand, ar trebui sa stim cate ceva despre el. Daca este nativ, daca se dezvolta in timpul vietii, care sunt celulele proprii care-l ajuta, ce se intampla mai exact, atunci cand SI este slab, sau "paralizat", cat trebuie sa stim medical...si ce facem noi pentru noi! :stars:

 

Ne propunem sa prezentam, cat mai pe inteles, notiuni cu care vehiculeaza medicii: analize, explicatii, - la care trebuie sa fim atenti cand e vorba de boli, explicatii energetice pe cazuri concrete, remedii energetice la indemana oricui (acolo unde se poate) si sa venim in ajutorul medicinei alopate cu ajutor energetic. Cu ajutorul dumneavoastra, cu intrebari si raspunsuri, cu cazuri concrete...credem ca se poate! :cry: .

Ce se intampla cu persoanele care au SI scazut,bolile s-au instalat deja, dar constient se distrug?

[qusay 5]

Pt. Anca

 

Mentinerea stresului are legatura cu mentinerea semnificatiilor. Sa dau exemple.

Mama nu ma apreciaza deci

- nu ma iubeste

- nu ar eincredere in mine

- nu sunt buna de nimic

- are dreptate, nu voi face nimic in viata

- si altii ar putea avea aceeasi parere despre mine

- nu sunt inteleasa, traiesc intr-o lume ostila

- e ceva in neregula cu mine

 

Sau: iubitul m-a inselat sau m-a parasit

- nu am reusit sa-l fac sa ma iubeasca

- intalnesc doar barbati care folosesc femeile

- nu pot inspira o iubire adevarata

 

etc

Toate aceste semnificatii sunt autoinvalidante sau ostile (la nivelul propriei persoane sau la nivelul mediului). Mentinerea lor comnsuma energia fiintei.

 

Solutia ar fi acceptarea faptelor ca atare. Este parerea mamei despre mine dar nu e obligatoriu sa mi-o insusesc. Pot gresi uneori dar nu inseamna ca sunt gresita tot timpul. ..

 

Eu decid cine vreau sa fiu. In functie de mine. Totul raportez la fiinta mea (nu la nevoile mele pt ca ele pot fi false, induse sau generate de circumstante sau frici).

 

Pt Sheeda

 

Cat de bine le rezolv eu problemele astea? Cine spune ca le rezolv definitiv sau ca bine. Dar am invatat (din experiente proprii, din drame personale din deznadejdi fara sfarsit) sa administrez crizele, sa le inteleg. Am citit despre asta, am meditat al asta... imi bat capul si acum. In multe cazuri am vazut ca facand intr-un anume fel e mai bine. Apoi am vazut ca si altii au urmat aceeasi cale. Nu poate fi ceva fundamental gresit aici. In plus, de cand ma stiu am simtit, am stiut ca suntem mai mult decat corpul nostru fizic, ca emotiiel si gandurile noastre, conceptele dupa care ne ghidam viata ne dau un anumit parcurs. Si ca ele pot fi modelate. Si astfel parcursul nostru modificat, experientele triate.

Persoanele care constient se distrug fie nu mai vor sa participe la viata (chair daca li s eiveste solutia nu vor s afaca schimbarea sau cred ca nu pot sai spun ca pretul e prea mare si inertia/atasamentul de vechea paradigma prea puternic) fie inteleg - la un nivel extrem de inalt - semnificatia vietii si o apreciaza oricum ar fi ea.

[o scorpie 2]

Dar daca acea persoana de care am vb mai inainte cu SI imunitar destul de scazut,care face tot posibilul sa nu mai traiasca(exclus sinucideri, dar cateodata si gandul la asta) face toate astea doar ca sa demonstreze cuiva ca are dreptate in ceea ce o priveste si crede ca daca ea nu ar mai fi,acel om ar fi mai fericit?

 

De fapt din ce cred eu, este vb de felul in care ea se vede pe sine.Da, este problema ei cu ea.Dar nu constientizeaza asta si astfel distruge inca trei vieti de langa ea.

Atunci ce se intampla?