Dedicaţii...poetice

CARTE CĂTRE M

de la mine pentru tine ...

Smerit te-ador asemeni cu bolta cea nocturnă

O, amforă-a tristeţii, o, mare taciturnă,

Mai scumpă mi-eşti, frumoaso, cu c

“… desprinde cerul la un colţ

trage uşor de el şi înveleşte-mi durerile

aş vrea să le simt albastre…”

(Cristian Lisandru – “Pacient”)

tuturor doamnelor si domnisoarelor :flowers:

“Am fost plecat să-ţi conturez

graniţele trupului cu atingeri de foc”

(Pablo Neruda – poemul XIII)

Melissa

Pentru Ea. Iti multumesc, suflet plin de poezie.:huggles: :airkiss:

:flowers:

Iubire

Iubesti - când ulciorul de-aramă

se umple pe rând, de la sine

aproape, de flori si de toamnă,

de foc, de-anotimpul din vine.

Iubesti - când suavă icoana

ce-ti faci în durere prin veac

o tii înrămată ca-n rana

străvechiului verde copac.

Iubesti - când sub timpuri prin sumbre

vâltori, unde nu ajung sorii,

te-avânti să culegi printre umbre

bălaiul surâs al comorii.

Iubesti - când simtiri se desteaptă

că-n lume doar inima este,

că-n drumuri la capăt te-asteaptă

nu moartea, ci altă poveste.

Iubesti - când întreaga făptură,

cu schimbul, odihnă, furtună

îti este-n aceeasi măsură

si lavă pătrunsă de lună.

Lucian Blaga

Lumină din amurg, lumină nouă,

Îmi amurgesc şi mie anii

Ca şi ţie,

Când te-nfăşoară-a nopţilor

Magie...

Agatha Vasiliu-Bacovia

MELISSA

Primăvara-n pădure văzui

Cum trecea Dumnezeu cu cetele lui,

şi-aprindea

lui

sunt un bărbat singur. nu-i nici o m

Pentru S.R

VACA

Într-un sat, o vacă grasă,

Cum sunt vacile tâmpite,

Dar frumoasă şi lăptoasă,

S-a gândit să se mărite.

Boii, de la mic la mare,

Au venit cu tot belşugul,

Toţi voiau să se însoare,

Că-s deprinşi să tragă jugul.

Vaca,, însă ,ca o fată,

Cu avere şi trusou,

Îi respinge îngâmfată :

„Cum să mă mărit c-un bou ?”

”E un cal prin curţi vecine,

Care pătimaş mă strânge,

El e genul meu, tip bine,

Armăsar sadea, pur- sânge !”

Vaca, tot făcându-i curte,

Îşi atinse idealul,

După tratative scurte,

S-a căsătorit cu calul.

„Ah, ce şansă pe mireasă !”

Comenta în pom o cioară,

„El - aristocrat de rasă.

Ea - o biată pierde-vară.”

Dar curând , ce tragedie !

Vaca se certă cu calul,

Pân'departe-n deal la vie,

S-auzea întreg scandalul.

În zadar, când stingea lampa,

Vaca-n fiecare noapte,

Se plimba făcând pe vampa,

Cu ispitele-i de lapte.

Ba , mai mult, se întâmplase,

Ca jucând pe îndrăgostita,

Calul, furios, îi trase ,

Două palme cu copita !

Şi atunci, cu dezolare,

Vaca prinse a pricepe,

Cum că soţul ei mai are,

Trei amante, toate iepe.

Asta-i prea de tot, îşi zise,

Îl dau dracului de cal.

Şi-ntr-o seară părăsise,

Domiciliul conjugal.

Slabă, galbenă,uscată ,

De necazuri şi nevoi,

Vaca noastră, resemnată,

Se întoarse printre boi.

Dup-atâta chin şi jale,

Vaca multe a-nvăţat.

Primul bou ieşit în cale,

Îl acceptă de bărbat.

Nunta lor a fost vestită,

Că s-a dus prin văi ecoul,

„Ce pereche potrivită !

Vaca noastră şi cu boul.”

Ea comandă , el ascultă.

El cu banii , ea tapaj.

Este, fără vorbă multă,

Tipul clasic de menaj.

Totuşi, vaca ( ne şopteşte,

un măgar) , c-aşa-i măgarul,

Prin păduri mai zăboveşte,

Uneori cu armăsarul.

Dar, eu cred că-i calomnie,

Măgăria ce ne-o spune.

Totul e , că-n căsnicie,

Treaba merge de minune.

Vaca poate, ştie satul,

Chiar şi grajdul să-l răstoarne.

Boul nu-i decât bărbatul.

Ca dovadă, poartă coarne !

Şi aşa, trec ani şi ani,

Şi precum am prins de ştire,

Au făcut şi trei juncani,

Şi trăiesc în fericire.

În povestea mea , de faţă ,

Nu e nici un lucru nou,

Pentru orişicare vacă,

Soţul ideal e-un BOU ...

AUTOR NECUNOSCUT

Nu e destul ca toate topicele se refera la asta? trebuie sa imi stricati aria asta?

Of, rhini, tu, pasare a iubirii nemarginite, te rog sa-mi ierti neobrazata indrazneala.