Dedicaţii...poetice

Lucian Avramescu - Niciodată, iubito

niciodata, iubito, n-am sa merg fara tine

esti prezenta in sangele meu galopand

te simt ca pe-o bautura in vine

cutit ce-mi taie sfoara unui gand

niciodata, iubito, n-am sa ador altceva

decat sanii tai mici far-a bluzei perdea

leganarea soldurilor tale fierbinti

ce scoate pe Corso

vanzatorii din minti

niciodata, iubito, n-am sa umblu hai-hui

in palma mereu imi vei sta ca un cui

rastignit in aceasta ravnita dulceata

ce tine o viata

in cosmos trimis sa comand escadrile

sa cuceresc un meteorit

din alta cale lactee

stapungand in iures norii atomici

vei fi, dintre stele,

singura ravnita femeie

si-n moarte de-ar fi sa cobor fara lift

sa umblu

prin ale iadului odai cu metroul

tot la tine iubito m-as gandi

admirandu-ti, in zmoala,

trusoul

Vladyna

Am legat tristeţea la ochi

Cu un z

Melissa

Melissa si Vladyna

Spune-mi ceva

Dacă-am să te chem

Dă-mi măcar un semn

Fie şi-un blestem

Din partea ta.

Totuşi nu ştiu cum

Pentru-at

Ea.

La ce serveste bucuria

Invata sa nu te mai bucuri,

Invata sa nu mai ucizi

Cu zambetul si cu mangaierea.

Un ras la tau

Poate dobori pasarile de pe crengi,

Pasarile pe care numai o nefericire

Le-ar mai fi putut tine in viata.

Fiecare bucurie raneste pe cineva!

In lumea voastra la ce serveste bucuria?

Noaptea visez armate intregi hohotind

In timp ce noi cadem ca spicele in jur.

(Ana Blandiana)

Ce multi poeti aici :)

Pentru naikan:

Solus ero

Tu, preacurată rază, ce-ai coborât din stele

Să luminezi în noaptea singurătăţii mele,

Ascultă-mi rugăciunea, ce-o gem cu buza arsă:

Din preajma vetrei mele, fă calea ta întoarsă.

Păcătuieşte raza curată, viorie,

Când se opreşte-n drumu-i pe-o straşină pustie,

Învestmântând cu picuri din sfânta ei văpaie

O scorbură, ce poartă un cuib de cucuvaie.

Vezi, zboar-atâţia fluturi în necuprinsul firii,

Şi strălucesc pe câmpuri, în floare, trandafirii.

În calea ta senină, spre ei îndreaptă-ţi zborul,

Căci lor te dete-n gându-i de-viaţă-dătătorul,

Tu, preacurată rază, ce-ai rătăcit din stele,

Să luminezi o clipă singurătăţii mele.

Eu port în mine noaptea, şi-n bezna ei adâncă

Mi-e sufletul un vultur înlănţuit de-o stâncă;

Ar vrea adâncul bolţii cu zboru-i să-ntretaie,

Prin câmpuri de lumină, prin drumuri de văpaie,

Să-şi scalde ochii tulburi în râuri largi de stele…

Dar aspra ţintuire a lanţurilor grele

Cu praful sur al pietrei îi înfrăţeşte rostul…

Zadarnic vrea să-şi cate în ceruri adăpostul:

Cu glas nebun el urlă, şi bl?stemă, şi ţipă,

Şi sânge cald stropeşte trudita lui aripă,

Şi veşnic o să lupte, în patima-i păgână,

Cu bulgării de piatră, cu lumea de ţărână…

Zâmbind amar se-ntreabă deci mintea gânditoare:

De ce-ar veni la mine făptura ta de floare?

Tu, înger cu ochi limpezi, cu aripi de mătasă,

De ce să te cutremuri de-o luptă nenţeleasă?

Când zboară-atâţia fluturi în necuprinsul firii,

Şi strălucesc pe câmpuri, în soare, trandafirii…

Octavian Goga

pentru Melissa

O, el se-ndepărta şi eu

tot mai vroiam să-l văd, prin seară.

...Dar el s-a dus alunecând,

împins în rai ca de un vânt,

sau, poate, de-apăsarea unui gând

cu mult mai mare.

N.S.

Vladyna

Cine eşti tu cel care eşti,

şi unde eşti, cînd nimic nu este?

Născut dintr-un cuvînt îmi duc înţelesul

într-o pustietate divină.

Întreb dacă sânt, dar strigătul

nu se rupe de mine,

şi una cu el rămîn, adăugînd

deşertului singurătate.

Cu harul vreunei silabe

urnesc din înţepenire, într-una,

golurile sferice în alte goluri

aidoma lor, şi fără de margini.

Fixitatea nefinţelor mereu o clatin

într-un azi etern cu aură de vid -

mă rog să fii, de mine însumi

mă rog să fii. Arată-te.

Nichita Stănescu - Confundare

Melissa

suflet de rugină,

ne iubirăm într-o toamnă târzie...