Allexandrra a scris:
Nu citi Delirul, chiar daca scrie Marin Preda pe ea. Nu mai tin minte decat ca imi venea sa o fac bucatele in timp ce o citeam si ca Goma a scris ca Preda ar fi spus ca asta e o carte cu care si-a platit cartile mari. In continuare, nu mi-e clar ce carti mari a scris M. Preda, dar prea multe argumente nu am, ca din fericire mi-a zburat din minte ce am citit de el. Parerea mea.
Curios. Mie Delirul mi-a placut. Mai putin ascensiunea fulgeratoare a tanarului ziarist Stefan a lu' Parizianu in lumea buna bucuresteana si toata povestea de dragoste ce o garniseste, dar mai mult miezul ideologic al povestii, care contine un joc foarte frumos:
Plecat pe front, ziaristul trimite prin telegraf o serie de reportaje in care descrie razboiul in mod realist - mizeria, moartea, dezorganizarea, in fine - o drama umana si politica in acelasi timp. Deoarece propaganda oficiala a regimului lui Antonescu descria razboiul drept unul "sfant", un coleg de redactie si prieten apropiat se gandeste sa-i salveze pielea jurnalistului prea sincer si ii rescrie reportajele sub forma propagandistica agreeata de cenzura.
Cand Stefan revine de pe front, ranit si buimacit, se trezeste prins intre doua lumi, intr-un fel de purgatoriu: in fata colegilor de redactie aparea ca un inconstient, care era cat pe ce sa le bage pielea la saramura tuturor, unul care se indepartase de la regulile jurnalismului oficial si care putea fi oarecum asimilat protestatarilor, respectiv comunistilor. De partea cealalta, in fata publicului larg, care-i citise relatarile ditirambice despre efortul de razboi, Stefan aparea ca un lacheu al regimului, un conformist in scris si un jurnalist de nimic. Ambivalenta asta a situatiei mi s-a parut o intorsatura a povestii excelenta.
De aia ma bucur ca Marin Preda a murit inainte de a apuca sa scrie al doilea volum, in care desigur Stefan ar fi descoperit ca este comunist, ar fi devenit un zeu rosu in redactie si ar fi pornit cu colectivizarea pe la sate.
`jojo` a scris:
l-am mentionat mai sus :)
Scuze. N-am stiut ca ai apucat sa citesti si Baiuteii.
Tigi a scris:Liiceanu - "Scrisori pentru fiul meu",